sâmbătă, 28 februarie 2009

The Reader

Versiunea scurta
Povestea unei femei analfabete, fosta paznic la Auschwitz, care are o relatie de o vara cu un pusti de 15 ani. Pustiul se indragosteste, ea dispare dar se revad intr-o sala de judecata, ea in boxa acuzatilor si el student la drept care isi face practica. Nu se intalnesc dar el incepe sa ii inregistreze si sa ii trimita casete audio in care ii citeste carti. Exact la fel cum facuse si in vara aceea... Oarecum obligat de circumstante, o intalneste inainte de eliberare si incearca sa o ajute dar ea se sinucide.

Versiunea simplista
Ea este un monstru, el este un copil, ea ii distruge viata, el nu intelege nimic.

Versiunea complicata
Michael, un pusti de 15 ani, are o aventura de o vara in care descopera pentru prima data sentimentul intimitatii si dragostea dar in care se lasa condus pas cu pas de ea. Cand iubita dispare sufera dar merge mai departe. Este un tanar german care nu a participat la razboi, dar care trebuie sa traiasca cu faptele generatiei trecute. Face parte dintre cei care incearca sa inteleaga si carora o lume intreaga le spune ca nimic nu poate sa justifice organizarea unei masini a mortii in care sa ucizi milioane de oameni. Si astazi in centrul Berlinului este o lista cu lagarele de concentrare... Si filmul asta spune cate ceva din ce simte un german cand trece pe acolo.
In studentie afla ca ea fusese paznic in lagar si asista la judecata. In acest moment tanarul nostru are o problema. Nu mai poate judeca razboiul si a responsabilitatea germana doar cu rationamentul, se trezeste brusc ca in fata unei banci de acuzati in care toata lumea vede niste monstri dar el vede si o fiinta umana. Stie ca nu poate sa scuze faptele, nici nu incearca, doar sufera pentru ca stie ca acolo este o fiinta umana. O fiinta care a participat la crime si care va plati pentru asta dar a carei fata umana el o cunoaste. Practic el intelege suferinta ei si intr-un fel sufera si el, stie ca ea isi merita pedeapsa dar nu se poate opri sa nu sufere.

Ea se numeste Hannah si este analfabeta. Pentru ea o slujba oferita de SS este o slujba ca oricare alta. Probabil ca pe vremea aia ajungeai la un statut social special daca lucrai pentru SS. Asa ca ea nu vede care ar fi problema sa isi lase slujba de la Siemens si sa se angajeze la SS. Intamplator, in acel moment, SS angaja paznici.
Hannah descopera repede ca aceasta slujba, ca orice alta de altfel, are reguli si indatoriri. De exemplu trebuie alese saptamanal detinutele care vor fi trimise in camerele de gazare pentru a face loc detinutelor nou venite. Nu exista criterii clare pentru alegerea celor care trebuie trimise, deci se vade in situatia de a improviza. Alege dupa cum are chef, lucru care nu ar fi o problema daca cei alesi nu ar fi trimisi la moarte. Cum poate face un om o asemenea slujba? Probabil anafalbetismul si indoctrinarea ajuta mult.

In timpul retragerii detinutele trebuie mutate. Intr-o noapte paznicele le incuie intr-o biserica si dar biserica este lovita de bombe intr-un raid aerian. Aici intervine o problema tehnica, ce ar trebui sa faca escorta: sa deschida usile si sa riste ca detinutele sa scape sau sa le lase sa moara in biserica. Proabil datorita faptului ca ar fi fost anchetate daca ar fi scapat vreo detinuta dar nimeni nu le-ar fi zis nimic daca mureau toate, paznicele au pazit doar sa nu evadeze careva din flacari... Si nici una nu se gandeste probabil ca ce fac este o crima deoarece SS nu o considera asa. Daca vreo detinuta ar scapa, aia ar fi o crima!

In toata povestea lucrului in lagar si a procesului pentru faptele ei acolo, Hannah nu are ce sa spuna. Pur si simplu ea se supune celor care ii spun ce sa faca. Daca nazistii i-au spus sa pazeasca prizioniere a facut-o si a avut comportamentul si 'morala' corespunzatoare deoarece asa facea majoritatea. Daca acum sistemul judiciar ii spune ca este o criminala si trebuie sa plateasca pentru faptele ei, ea se supune si de data asta. Intr-un fel, Hannah este intruchiparea omului care face ce i se spune fara sa aiba vreodata vreo obiectie.

Hannah isi da seama ca ea nu mai exista ca fiinta umana si ca orice om care afla ca a fost paznic in lagar o va privi ca pe o criminala. Spune adevarul la proces dar nu poate recunoaste ca este analfabeta. Prefera eticheta 'criminala' in locul celei de 'criminala analfabeta care merita putina mila deoarece era incapabila sa inteleaga ce face'.

Povestea de dragoste dintre cei 2 nu exista. Ea a avut loc intr-o lume ireala in care nimeni nu punea intrebari si nu se gandea la viitor. Hannah stie ca nimeni nu o poate iubi stiind ce a facut, nimeni nu o poate privi altfel decat ca pe un monstru. Nu incearca sa se justifice pentru ca orice ar spune mortii raman morti. Si probabil ca intelege ca indiferent ce ar face, toate actiunile ei, sunt privite in contextul faptelor din timpul razboiului.

Michael o iubeste dar stie ca nu doreste sa o vada sau sa vorbeasca cu ea. Nu doreste sa continuie povestea de dragoste in nici un fel care implica interactiune din partea ei. Orice interactiune cu ea ar insemna continuarea povestii de o vara cu o femeie despre care stie acum lucruri ingrozitoare. Or el doreste ca povestea aceea sa ramana intacta. Tot ce vrea sa faca, poate pentru a isi domoli dureea, este sa ii daruiasca casete cu in care ii citeste carti.
 Este singura modalitate de a comunica cu femeia pe care o iubeste lasand monstrul sa isi ispaseasca pedeapsa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu