Ii stiti pe cei care se baga in vorba in timpul calatoriei? In tren, in avion, in autobuz? In general ma uit urat, raspund monosilabic si excesiv de politicos, comportament care are darul sa ii linisteasca subit. Uneori ma apuca insa cheful de vorba si le fac jocul. Este o discutie ca intre detectivi, cine spune mai putine despre el si afla mai multe despre celalalt. Una dintre cele mai haioase conversatii am avut-o in avionul spre Bucuresti, cu o domnisoara tanara si simpatica dar cam nesigura pe dansa. Terminase facultatea, gasise o slujba buna si acum avea timp sa se gandeasca ce altceva in afara de servici sa faca cu timpul liber. In buna traditie a tuturor curiosilor vorbareti, ajunge la un moment dat sa ma intrebe :
- Ma scuzati, sunt curioasa, cati ani aveti?
- 32.
- Mie cat imi dati?
- O, stiti eu nu ma pricep la asta. Prietenului meu i-am dat la inceput cu 10 ani mai mult decat avea de fapt. (Lucru perfect adevarat, am facut gresala sa ii spun si lui asta, nici pana in ziua de azi nu cred ca mi-a iertat-o. Ma asteapta probabil sa ajung si eu la varsta lui de atunci ca sa se razbune.)
- Cum asa cu 10 ani mai mult?
- Pai era neras și obosit. Nu a fost vina mea ca arata in halul ala.
- Si ce a zis.
- Ce sa mai zica? S-a bosumflat putin.
- Totusi sunt curioasa, cat imi dati?
- 27?
- Nu, 25. Deci arat mai batrana.
- Dupa cum spuneam nu stiu sa apreciez.
Pauza, mai asculta muzica, eu mai citesc cate ceva. Totusi discutia nu se termina aici.
- Stiti de unde pot lua carne proaspata de vitel in Bucuresti?
Ma gandesc serios la intrebare, poate domnisoara vrea sa manance carne proaspata. Ma simt chiar si putin jenata pentru ca eu nu ma prea omor la departamentul asta, cumpar cam orice este la magazinul de langa mine si in termen. Daca vreau carne proaspata cumpar de la rude de la tara. Acolo macar stiu ce iau. Dar cazurile sunt rare, m-am invatat sa mananc ce e pe la oras. Ma gandeam chiar ca domnisoara o fi de la tara, obisnuita cu mancarea sanatoasa, si sufera in Bucuresti ca mananca prostii de prin supermarket. Din pacate, cu toata bunavointa nu o puteam ajuta.
- Nu prea stiu. Eu cumpar de la mine din piata dar habar n-am daca este foarte proaspata.
- Stiti eu am fost in vacanta la munte, spune domnisoara. Acolo am cunoscut o doamna care mi-a dat o reteta foarte eficienta pentru ingrijirea tenului. Cred ca era foarte buna pentru ca doamna avea o piele foarte frumoasa deși avea 40 de ani. Vreti sa va dau reteta?
- Nu, multumesc.
- Bine, dar sa stiti ca e foarte eficienta. Oricum, reteta cere un tratament care se intinde pe mai multe saptamani și una din faze este sa iti pui carne proaspata de vitel pe fata.
Aici am ramas fara replica. Nu imi venea sa cred ca am putut sa fiu asa naiva si sa imi imaginez ca vroia carne de vitel ca sa o manance. Cum de nu m-am prins ca inca era marcata de faza cu varsta?
- Chiar nu vreti sa va dau reteta ? continua domnisoara.
- Nu multumesc, eu nu reusesc nici sa imi dau cu crema in fiecare seara, e prea complicat pentru mine sa fac tratamente cosmetice.
Nu i-am mai spus ca situatia ar fi traumatizanta pentru cateaua mea. Ea este un caine de vanatoare respectabil, brac german cu acte în regula. Mamica ei vana impreuna cu stapanul sau, si acesta a crescut puii ca pe niste viitori vanatori, invatati de mici la carne cruda. Prin urmare, scumpa mea catelusa, la frumoasa varstă de 3 luni a mirosit carnea din sacosa și profitand de 5 minute de neatentie din partea mea, s-a catarat in doua labute pe scaun, a scos carnea din sacosa si din hartie a papat tot. Bucata de carne era cam jmatate din marimea catelului… Totusi ea a mancat tot, cand m-am intors eu lingea hartia de sange. Cred ca daca as incepe sa utilizez cruditati pentru fata ar trebui sa ma bat pentru ele cu scumpica de javra. Probabil as pierde de fiecare data, poate uneori si o parte din fată, ca de, asa e la vanatoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu