miercuri, 11 martie 2009

Farfuridi & Banzovenescu

Unul din subiectele actualitatii sunt pasapoartele biometrice dar aceasta poveste este despre banala carte de identitate. Inca nu este biometrica, asteptam cu interes ce mai au de spus unii si altii cand o vor moderniza si pe asta.

Deci, depun actele si dupa 10 zile ma infatisez sa imi ridic cartea de identitate. Ajung la 11:45 trecute fix si ma asez la coada. La giseu era un domn si apoi inca vreo 10 persoane. Casc si eu ochii pe orar sa vad daca se termina cumva progamul inainte sa imi vina randul si vad asa:
- 9:00 - 12:00 - primire acte
- 13:00 - 14:00 - eliberare acte
Bun zic, 15 minute oricum e de primire si apoi, abia ce ajung si eu la ghiseu incep programul de eliberari... Sper sa se si tina de program.
Inca 10 minute trec si acelasi domn la ghiseu, doamna mai pleaca, mai vine, mai vine o colega, oamenii de la giseu incep sa mormaie ca se termina programul... pana la urma domnul termina. Se intoarce si zice:
- Va rog sa ma scuzati ca a durat atat, nu am vrut sa va deranjez.
Brusc se face liniste, nemultumitii care cu 2 minute in urma mormaie acum cu jumate de gura "Nu-i nici o problema". Recunosc ca am ramas mirata la faza asta, gandindu-ma ca s-au mai schimbat lucrurile, aud si eu un raspuns civilizat la o problema care potential putea provoca discutii aprinse.

Domnul pleaca, urmatorii care vroiau sa depuna acte sunt respinsi ca s-a terminat programul, raman cu vreo 4 persoane in fata mea. Totusi nu puteam pleca de la politie cu impresia ca oamenii sunt civilizati... Apar pe usa 2 domni in varsta, si se aseaza fix in spatele persoanei de la ghiseu. Incep sa discute:
- Sa intreb numai daca e gata cartea de idenitate.
- Da, sigur.
- Eu l-am sunat pe Ionut si mi-a zis ca e sigur gata, dar ma gandesc sa intreb totusi, ca sa nu stau degeaba la coada.
- Daca ti-a zis ca e gata...
- Da dar nu se stie.

Bineinteles, provocarea nu a ramas fara urmari. O doamna mai din spate:
- Noi toti stam la coada fara sa stim daca s-a eliberat.
- Doamna, zice unul dintre cei 2 domni, eu am o treaba de rezolvat, nu pot sa stau. Dumneavoastra stiti ce inseamna sa ai o treaba? Ati avut in viata dumneavoastra ceva de rezolvat?

In momentul asta am simtit ca ma enervez. Asa discurs tendentios de mult nu mai auzisem si suna teribil de asemanator cu ce auzeam in copilarie pe la televizor in cele 2 ore de program. Brusc simt ca fiecare minut pe care il pierd stand la coada imi trebuie si ca domul se inseala amarnic daca crede ca o sa vada ghiseul ala inaintea mea.
- Coada este aici domnule, zice o alta doamna din spate.
- Coada este la animale, aici se cheama rand, zice unul dintre domni fara sa se intoarca.
- Da dar dumeavoastra stati in fata, ii zic eu uitandu-ma cam urat la el.

Domnul tace vreo jumate de minut si apoi continua discutia cu prientenul dansului:
- Totusi e pacat sa stau la coada fara sa stiu daca e gata.
- Pai daca ti-a spus ca e gata, e probabil gata.
- Da, dar nu poti sa stii.

Acum mi-am adus aminte de Dem Radulescu si Mircea Diaconu intr-o scrisoare pieduta, stiti dialogul ala cu:
- E prea tare, eu nu o semnez
-O dam anonima
-Atunci o semnez..
Ei bine, asa erau si cei 2 domni, Farfuridi si Banzovenescu doar mai tupeisti si cu o doza solida de nesimtire, calitati extrase direct din comnuismul pe care l-au trait si probabil admirat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu