Domnul Goe la Salzburg

Aeroportul din Salzburg, zborul spre Bucuresti, 2 ianuarie. Domnul Goe cu mamica si taticul lui stau la coada in spatele unui carucior cu bagaje plin. Goe sta pe carucior si se uita la pozele dintr-o revista cu avioane. Pune tot felul de intrebari si taticul lui ii raspunde. Domnul Goe pare un copil normal, chiar inteligent si simptatic.

Dupa o vreme Goe se plictiseste, nu mai are rabdare cu ultimii cativa oameni din fata. La ultimul nu mai rezista, se da jos de pe caruciorul de bagaje si se duce sa dea un sut gentii ultimului pasager din fata lui. Geanta este pe banda de bagaje si calatorul se uita urat la el. Mamica lui nu zice nimic in timp ce Goe se uita urat la pasager si mai da un picior la geanta. Pasagerul decide sa il ignore pentru ca e clar ca daca parintii nu zic nimic la suturile progeniturii vor face probabil scandal daca zice el ceva.
In aeroport Goe isi face simtita prezenta. Da turul salilor in fuga cu mamica dupa el. Mamica vorbeste tare si il indeamna sa se opreasca, Goe o ignora, mamica alearga si il prinde. Cand il prinde nu ii zice nimic. Normal ca domnul Goe o ia de la capat.

In avion domnul Goe are un moment de liniste. Insotitoarele de zbor sunt dragute cu el. Exact in momentul cand pilotul anunta “In jumate de ora aterizam la Bucuresti” o insotitoare de zbor trece printre randuri cu un avion de jucarie in mana. Domnul Goe se ridica in picioare pe scaunul dintre mamica si taticul lui si pune mana pe avion. Insotitoarea de zbor se opreste si ii zambeste.
- Ce e asta?
- Un avion scumpule.
- Il vreau!
- Este de vanzare.
- Cat costa? intreabal taticul.
- 50 euro.
Taticul nu mai zice nimic, insotitoarea de zbor smuceste avionul zambind si pleaca. Domnul Goe incepe instantaneu sa urle. Si a urlat pana la aterizare. Din cand in cand se auzea “Vreau avionul” si apoi urlete. Constant. Tot timpul. Daca pilotul nu a mintit a urlat 30 de minute.

In autobuzul care astepta la scara avionului urca mamica si se aseaza pe un scaun.
- Uite, stam aici.
- Nu! zice domnul Goe care urca urmatorul. Eu vreau aici. Domnul Goe se duce pe ultimul rand de scaune si se aseaza.
Urca si taticul in autobuz:
- Sigur. Nu are nici o importanta unde stam. Stam unde vrei tu.
Domnul Goe vede avioane pe geam. Incepe sa discute cu taticul despre ele. Mamica sta pe locul unde s-a asezat initial si nu zice nimic.
- Uite, un avion din asta as vrea sa am cand o sa fiu mare.
- Sigur tata. Sper sa ai tu bani si sa iti cumperi unul.

In sala de bagaje cine statea pe jos si urla ca el vrea acasa si nu vrea sa astepte bagajele? Domnul Goe care o sa aibe bani cand o sa fie mare sa isi ia un avion.
Taticul si mamica stateau langa el fara sa zica nimic si asteptau bagajele.
Desi povestea de mai sus nu a fost fictiune, probabil domnul Goe mai urla si azi.