Serbia si Cartea Verde

Am aflat candva anul trecut ca nu mai e nevoie de viza sa treci in Serbia, am omis insa sa verific cum sta treaba in ceea ce priveste cartea verde a masinii. Am verificat doar ca am pentru Croatia, destinatia finala a calatoriei.

Deci, granita intre Bulgaria si Serbia, in Bulgaria drumul pustiu. La granita bulgarii imi zic pa pa repede. La sarbi verifica vamesu cartea verde. Se uita in pasaport si incepe sa discute folosind numele mic despre optiunile mele in ceea ce priveste cartea verde in Serbia. Aveam 2 optiuni, sa cumpar una sau sa ma intorc. Il intreb cat costa, imi zice 120 euro ca e pe perioada minima legala de 3 luni. Vai ce bine zic, o sa ma pot plimba in Serbia 3 luni, ce minunat, ce pot sa zic, o iau si gata.
Bun, vamesul se apuca sa strige pe unu’. Intr-un tarziu apare respectivul, ii povesteste vamesul ca a gasit un trecator de jumulit si trebuie sa imi vanda o carte verde. Desigur, cum eram prieteni la catarama, vamesul ma intreaba doar ca sa faca conversatie acum ca venise si tipul care se ocupa de cartea verde, unde ma duc. Dubrvnik zic eu sperand sa nu ma intrebe si ce vreau sa fac acolo. Aha zice vamesu si ma lasa cu cetateanul ce vindea asigurari. Mergem in birou si incepe sa scrie tipul datele masinii, desigur doreste sa afle de unde vin, unde ma duc, ce fac acolo si daca lucrez in vest. O intreaga placere conversatia cu tipul care urmeaza sa iti vanda o hartie doar pentru ca tara lui n-are chef sa recunoasca cartea verde pentru tarile din UE.

Cand m-am intors victorioasa la vames cu o carte verde pentru Serbia nou nouta vad ca in vama oprise o masina plina de romani care aratau clar ca se duc in vacanta (camasi inflorate si papuci de plaja) dar erau neobisnuit de tacuti. Atmosfera de stat politienesc este probabil usor de recunoscut pentru cineva care a copilarit intr-unul. M-au intrebat in romana daca am ‘dat’ ceva. Este probabil primul instinct pe care il poti avea in fata arogantei si atitudinii de ‘militian’ al sarbilor.
Mi-am dat seama in momentul acela ca facem aceeasi impresie sarbilor pe care ne-o faceau noua acum 20 de ani cetatenii din vest care calcau prin Romania in vacanta. Ei vroiau servicii de calitate si relaxare si noi credeam ca este foarte interesant sa le explicam despre comunism si despre cat de saraci suntem prin comparatie cu ei. Ei bine, sarbii pareau revoltati de fetele noastre de vacanta si de totala nepasare fata de motivele pentru care o fac pe ‘militienii’ si de resentimentele lor fata de UE, NATO sau SUA. Probabil era cu atat mai enervant cu cat eram mai la est decat ei si am pornit de la o situatie mai proasta decat a lor in 89. Am avut insa norocul sa nu avem un razboi, politicieni idioti si avizi de putere avem dar macar n-au pornit un razboi intre noi.

Urmeaza controlul bagajelor si apoi asteptarea sa ridice careva bariera de iesire din vama. Tipul care sta pe scaun si se uita la coada de masini care trecusera de control si asteptau la bariera nu se ridica pentru o masina. Se ridica de la 5 in sus si in general cine dracu sunt idiotii astia care se aliniaza la bariera sa intre in Serbia? Cine a fost boul de la Belgrad care a scos vizele? Era asa misto  pe vremea vizelor…. Trebuia sa te ridici maxim de 4 ori pe zi sa ridici bariera. Si bariera avea un scop precis, sa fie un obstacol in calea masinilor care vor sa treaca fraudulos granita, sa le incetineasca putin, pentru ca soldatul sa aiba timp sa ridice piedica si sa traga in infractorul care vrea sa atace Serbia. Acum nu mai sunt vize, si devine din ce in ce mai dificil sa te tot ridici de 3-4 ori intr-o ora sa maniesti manual bariera pentru a lasa pe niste tipi fara vize sa intre in biata Serbie. Insa partea buna este ca toti aia care arata a turisti cu chef de dstractie si ceva potential de a cheltui bani sa se simta bine, se duc dracu’ in alte tari si strabat Serbia doar in tranzit.