- Cum se spune la STRUGURE?
- WEINTRAUBE
- Ce înseamnă TRAUBE?
- CIORCHINE
- Aha… Deci STRUGURE se zice CIORCHINE DE VIN?
- Da!
- Nu e puțin pe dos? E ca și cum MĂRUL s-ar numi SFERĂ DE SUC DE MERE!
- Da, exact…
- Sucul de struguri este legal?
- Da… Deși e o risipă să faci suc de struguri și nu vin. Strici strugurii degeaba.
- Aha, deci sucul de struguri e imoral și incorect gramatical!
- Da, subscriu în totalitate.
- Asta înseamnă că întâi a fost vinul și apoi strugurele?
- Probabil că în urma raidurilor repetate la vecinii francezi vinul a devenit foarte cunoscut și apreciat. După o vreme, probabil datorită unei discuții la beție, au aflat si germanii cum se produce vinul. Și normal ca strugurele nu se putea numi decât așa.
- Păi da, strugurele nu merită un cuvânt original…
- Poate că merită, dar trebuie să îți duci aminte de el și la beție.
- Auzi, dar nu era berea băutura tradițională? Ce e cu tradarea asta? De unde atâta pasiune pentru vin?
- Vinul e băutura tradițională a francezilor și cearta cu francezii e o pasiune!
- Asta explică totul!
- Da!
Se afișează postările cu eticheta Cu Pluta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Cu Pluta. Afișați toate postările
luni, 2 aprilie 2012
In Germania sucul de struguri este incorect gramatical
luni, 7 martie 2011
Teatrul adevarat
Ma trezesc sambata dimineata la o ora indecenta, ma sui mormaind in masina, fac efortul sa conduc, eu sofer de duminica, parchez langa Teatrul National in parcarea taximetristilor. Cobor, un taximetrist se uita urat la mine si ma intreaba ce fac. Imi iau fata de ingeras peste fata de om terminat de somn si imi cer scuze ca ma grabesc si revin in 15 minute. Taximetristul ma lasa in pace. Bun. Ajung la Teatrul National si gasesc o coada. Normal. Dupa ceva vreme reusesc sa iau bilete la Barrymore, randul 2 pe mijloc. Ma duc acasa si ma culc la loc.
Mergem la teatru. Dupa cum spuneam randul 2. Aproape sa inceapa spectacolul intra in sala cei care nu au locuri si stau pe scari. Multi dintre ei isi lasa gentile si hainele in spatele sarii. Vine Barrymore si incepe piesa. Este povestea unui actor american care fusese genial dar nu mai poate sa joace pentru ca a imbatranit si bea prea mult. Piesa e in mare parte un monolog.
Dupa o vreme incep sa ma intreb daca Barrymore joaca ca e beat sau chiar e beat. Ma gandesc ca e imposibil sa fie beat dar chiar parea beat. Uit insa de dilema mea, Barrymore rade, danseaza, plange, mai rade. In momentul cand Barrymore ne povestea ceva tragic despre famile, cand statea intr-un colt al scenei si isi scotea machiajul dupa ce “jucase”, actorul din el isi termina treaba si Barrymore rememora un moment tragic. Ei bine, suspans, suna un mobil. Mobilul era in spatele scenei, stapana mobilului pe scari in primul rand, a durat ceva pana sa ajunga la mobil. Barrymore trebuie sa se opreasca pentru ca telefonul suna prea mult. Si intre doua beep-uri, fara ca cel de pe scena sa se miste un singur pas, cat si-a intors capul catre sala, Barrymore a disparut si a ramas Stefan Iordache. Imi e imposibil sa spun ce a facut, dar Barrymore a disparut. Absolut incredibil cum a iesit din personaj, asa am realizat ca vedeam mai devreme pe Barrymore, cel lucrat din zeci de gesturi si din zeci de expresii ale fetei, imperceptibile individual dar care construiau un personaj. Acest moment, cand a cazut masca m-a facut sa vad masca. A fost cel mai bun moment de teatru pe care l-am vazut vreodata.
Stefan Iordache nu a spus nimic, cand intr-un tarziu telefonul a incetat sa sune, si-a intors din nou privirea de la sala, a stat un moment pe ganduri si apoi Barrymore a revenit. Dupa cateva momente iar mi se parea beat :)
Am vazut dupa un an aceeasi piesa la Bulandra cu alt actor, alta regie. Mi-a fost imposibil sa vad altceva decat o piesa proasta si nereusita. Nu stiu daca a fost asa, insa acesta nu era Barrymore pe care imi spusese mie intr-o seara cateva povesti din viata lui. Era un tip care nu dansa, nu radea, nu plangea, spunea doar aceleasi povesti pe un ton relativ monoton. Statea pe un scaun de bar in mijlocul scenei si parca se juca cu o umbrela. Sau umbrela era din cealalta piesa?
Mergem la teatru. Dupa cum spuneam randul 2. Aproape sa inceapa spectacolul intra in sala cei care nu au locuri si stau pe scari. Multi dintre ei isi lasa gentile si hainele in spatele sarii. Vine Barrymore si incepe piesa. Este povestea unui actor american care fusese genial dar nu mai poate sa joace pentru ca a imbatranit si bea prea mult. Piesa e in mare parte un monolog.
Dupa o vreme incep sa ma intreb daca Barrymore joaca ca e beat sau chiar e beat. Ma gandesc ca e imposibil sa fie beat dar chiar parea beat. Uit insa de dilema mea, Barrymore rade, danseaza, plange, mai rade. In momentul cand Barrymore ne povestea ceva tragic despre famile, cand statea intr-un colt al scenei si isi scotea machiajul dupa ce “jucase”, actorul din el isi termina treaba si Barrymore rememora un moment tragic. Ei bine, suspans, suna un mobil. Mobilul era in spatele scenei, stapana mobilului pe scari in primul rand, a durat ceva pana sa ajunga la mobil. Barrymore trebuie sa se opreasca pentru ca telefonul suna prea mult. Si intre doua beep-uri, fara ca cel de pe scena sa se miste un singur pas, cat si-a intors capul catre sala, Barrymore a disparut si a ramas Stefan Iordache. Imi e imposibil sa spun ce a facut, dar Barrymore a disparut. Absolut incredibil cum a iesit din personaj, asa am realizat ca vedeam mai devreme pe Barrymore, cel lucrat din zeci de gesturi si din zeci de expresii ale fetei, imperceptibile individual dar care construiau un personaj. Acest moment, cand a cazut masca m-a facut sa vad masca. A fost cel mai bun moment de teatru pe care l-am vazut vreodata.
Stefan Iordache nu a spus nimic, cand intr-un tarziu telefonul a incetat sa sune, si-a intors din nou privirea de la sala, a stat un moment pe ganduri si apoi Barrymore a revenit. Dupa cateva momente iar mi se parea beat :)
Am vazut dupa un an aceeasi piesa la Bulandra cu alt actor, alta regie. Mi-a fost imposibil sa vad altceva decat o piesa proasta si nereusita. Nu stiu daca a fost asa, insa acesta nu era Barrymore pe care imi spusese mie intr-o seara cateva povesti din viata lui. Era un tip care nu dansa, nu radea, nu plangea, spunea doar aceleasi povesti pe un ton relativ monoton. Statea pe un scaun de bar in mijlocul scenei si parca se juca cu o umbrela. Sau umbrela era din cealalta piesa?
vineri, 4 martie 2011
Logica masculina si povestile pentru copii
- Dar tu de ce nu stii cum ii cheama pe nepotii lui Donald Duck? Ce povesti citeai cand erai mica?
- Era comunism. Donald Duck era o imagine a capitalistilor degradati. Comunistii adevarati, soimi ai patriei, resping simbolurile capitaliste de genul asta.
- Donald Duck e o rata. Ce treaba au soimii aici?
- Pai intai erai soim al patriei, apoi pionier, apoi utcist si apoi intrai in campul muncii.
- Aha.
- Eu am ratat faza cu soimii ca nu am fost la gradinita, am fost insa pionier. O idiotenie totala, cantece patriotice si demagogie. Deci fara Donald Duck.
- Aha,
- Iti pot spune insa o poveste din copilarie pe care nu am inteles-o niciodata. Era ceva cu o printesa si un bob de mazare. Cica ajunge printesa la un castel, sa se marite cu printul sau asa ceva. Oricum, este supusa la o proba ca sa dovedeasca daca e o printesa adevarata. Si testul consta in a pune un bob de mazare sub o saltea si daca printesa simte bobul de mazare atunci e printesa cu adevarat. De sange albastru si tot asa. Ei bine, printesa se trezeste de mai multe ori pe timpul noptii, tot cere saltele dar si sub 8 saltele simtea bobul ala de mazare si nu putea sa doarma. Dimineata o declara aia printesa cu adevarat si se marita cu printul. Dar eu nu am inteles de ce esti printesa doar daca simti bobul ala de mazare. Nu inteleg conexiunea.
Schatzi se gandeste adanc cateva momente si vine cu solutia:
- Eu cred ca printul o avea foarte mica si ii trebuia o nevasta care sa fie foarte sensibila ca sa simta si ea ceva.
Da, deci a venit omul cu solutia, nu poti sa il acuzi ca nu a incercat… Am nevoie de cateva momente sa imi recuperez dintii de pe jos.
- Auzi, tu te gandesti la sex in timp ce eu iti spun povesti pentru copii? A avut loc un scurt-circuit? Circuitele tale logice au facut atingere cu circuitele pentru adulti? Si asa ai venit cu idei din astea? Mie nu mi-ar fi venit niciodata o astfel de idee….
- Pai daca nu te gandesti logic :)
- Era comunism. Donald Duck era o imagine a capitalistilor degradati. Comunistii adevarati, soimi ai patriei, resping simbolurile capitaliste de genul asta.
- Donald Duck e o rata. Ce treaba au soimii aici?
- Pai intai erai soim al patriei, apoi pionier, apoi utcist si apoi intrai in campul muncii.
- Aha.
- Eu am ratat faza cu soimii ca nu am fost la gradinita, am fost insa pionier. O idiotenie totala, cantece patriotice si demagogie. Deci fara Donald Duck.
- Aha,
- Iti pot spune insa o poveste din copilarie pe care nu am inteles-o niciodata. Era ceva cu o printesa si un bob de mazare. Cica ajunge printesa la un castel, sa se marite cu printul sau asa ceva. Oricum, este supusa la o proba ca sa dovedeasca daca e o printesa adevarata. Si testul consta in a pune un bob de mazare sub o saltea si daca printesa simte bobul de mazare atunci e printesa cu adevarat. De sange albastru si tot asa. Ei bine, printesa se trezeste de mai multe ori pe timpul noptii, tot cere saltele dar si sub 8 saltele simtea bobul ala de mazare si nu putea sa doarma. Dimineata o declara aia printesa cu adevarat si se marita cu printul. Dar eu nu am inteles de ce esti printesa doar daca simti bobul ala de mazare. Nu inteleg conexiunea.
Schatzi se gandeste adanc cateva momente si vine cu solutia:
- Eu cred ca printul o avea foarte mica si ii trebuia o nevasta care sa fie foarte sensibila ca sa simta si ea ceva.
Da, deci a venit omul cu solutia, nu poti sa il acuzi ca nu a incercat… Am nevoie de cateva momente sa imi recuperez dintii de pe jos.
- Auzi, tu te gandesti la sex in timp ce eu iti spun povesti pentru copii? A avut loc un scurt-circuit? Circuitele tale logice au facut atingere cu circuitele pentru adulti? Si asa ai venit cu idei din astea? Mie nu mi-ar fi venit niciodata o astfel de idee….
- Pai daca nu te gandesti logic :)
marți, 15 februarie 2011
Programatorii si divele
Corporatistii sunt vazuti ca o adunatura de robotei indoctrinati. Exista o specie de corporatisti care au ratat indoctrinarea deoarece ei traiesc putin in alta lume unde intoctrinarea ajunge mai greu. Acestia sunt programatorii corporatisti. Ii puteti recunoaste usor, ei au privirea usor pierduta si ofera dialoguri de genul:
- Ai vazut “Inception”? Cum e?
- E bun, mi-a placut. E ca un apel de functie recursiva.
sau
- Cum te descurci cu fiica ta de 2 saptamani?
- Bine, e sanatoasa, mai plange putin noaptea dar nu prea rau. In rest nu prea stiu ce sa zic, nu e prea interactiva.
Deci 3 astfel de programatori P1, P2 si P3 se duc la masa. Normal un local cu autoservire plin de corporatisti. P1 termina repede de ales mancarea si incearca sa gaseasca un loc la masa. Se uita prima data neatenta si vede doar o masa pe jumatate libera la care stateau doua corporatiste, una blonda si voluminoasa, una bruneta si subtirica. Privirea i se intalneste cu blonda, observa o unda de dispret care o face sa se uite cu atentie dupa o alta masa. Din pacate nu e nici una. Se duce la masa pe jumatate libere si intreaba pe blonda:
- Nu va suparati, e liber?
- Da zice blonda si isi muta telefonul mobil cu 2cm desi telefonul era oricum departe de masa libera. P1 se gandeste ca vrea poate sa il apere de hoti.
P1 observa aceeasi unda de dispret dar se gandeste ca poate i se pare. Se aseaza la masa si vin si P2 si P3, P2 se aseaza langa blonda si P3 in capatul mesei langa P1.
P3 are o expresie putin ciudata dar P2 este concentrat la mancarea din farfurie. Tocmai observase ca si-a luat broccoli in loc de cartofi.
- Nu pot sa cred, eu am crezut ca astia sunt cartofi.
- Cum adica, intreaba P3, nu seamna de loc. Astia sunt broccoli. Nu aveai cum sa ii confunzi.
- Si nu iti plac broccoli? zice si P1 cu intelegere. Intelegere pentru ca nu a mancat decat o data in viata iarba cu nume de broccoli si a jurat ca nu va mai repeta prostia.
- E, ba da, zice P2. Dar preferam cartofii.
Cei trei incep sa isi priveasca mancarea si chiar sa manance. In linistea astfel formata, duduia blonda si duduia bruneta au o conversatie.
- Da, zice duduia blonda, si cand ma gandesc ca acum un an eram pe plaja in Dubai? Si acum e altat de frig…
- In Dubai? Si cum e acolo?
- Cald si bine. Super misto.
- Ai fost in concediu?
- Nu, o excursie platita de un client. Am fost cu treaba. Dar e asa de frumos.
- Da, am auzit si eu. Vroiam sa ma duc intr-o vacanta.
- Du-te, merita.
Scurta pauza. Duduia blonda:
- Ce plictiseala e la servici.
- Da, e cam sezon mort acum. Cu criza asta…
P1 simte nevoia sa faca conversatie:
- Ce fac aia in parlament azi? Voteaza motiunea? Ceva interesant?
- Nu nimic, total neinteresant, zice surprinzator P3. El de obicei e mai comunicativ. P1 stie ca n-are nici o sansa cu P2, asa ca incearca tot cu P3.
- Pai ma gandeam si eu ca ar putea fi ceva interesant…
P3 incepe brusc sa vorbeasca pe alt subiect:
- Si cum ai putut sa confunzi broccoli cu cartofii? Ca nu seamana deloc.
- Ba seamana, uite, daca te uiti la asta, din dreapta, cum erau ei putin mai jos, mie mi s-a parut ca seamana cu un cartof putin ars.
P3 se apleaca putin sa se uite cam dupa acelasi unghi la broccoli.
- Nu zice, nu seamana deloc.
P1 e fara cuvinte, nu prea stie ce ar putea avea de adaugat la aceasta analiza profunda a asemanarilor dintre broccoli si cartof.
Apar colegii programatorilor, P4…Pn care au toti cate un zambet urias pe fata in tip ce trec gratios pe langa ei si le spun “buna, ne ducem sa luam de mancare”. Blonda si bruneta se ridica in scurt timp si colegii programatorilor vin unul cate unul cu mancarea. Dupa ce ies cele 2 dudui, acestia se dezlantuie:
- Ce ati facut nebunaticilor cu Diva la masa?
- Cine? intreaba P1
- Cine? intreaba P2.
- Nimic, statea si ea aici, zice P3. Si tu tocmai te apucasei sa discuti despre politica!
- Am intrebat de motiune, faceam si eu conversatie, nu l-am injurat pe taticul suavei dudui.
- Nu, dar putea sa vina vorba.
- Da? Cand ai auzit tu ultima oara despre dansul? Deja este un subiect perimat politic. Daca vorbeam despre divort, insuratoare cu una mult mai tanara si copii mici la batranete ar fi putut aparea subiectul.
Toti ochii se concentreaza insa spre P2 care statuse langa Diva.
- Si tu, ai stat langa ea, poate apari in ziare “Noul prieten al Divei”.
- Dar nu e maritata? Cu stripperul ala? se apara P2.
- Si ce daca e maritata? Cu atat mai interesant!
- Da, si sapa paparazzi si cine stie ce aflam despre tine. Ce ai facut in tinerete?
- Da, aflam ca ai tatuaje sau ca ai facut trafic de ceva.
- Care tinerete se apara P2 care oricum e cel mai tanar dintre toti? Cand eram la gradinita?
- DA! Temutul traficant isi terorizeaza colegii de gradinita.
- Ii obliga sa fumeze? Si apoi le vinde tigari la suprapret?
- Aha, deci stii cum se face.
- Da… M-am imbogatit la gradinita, astept sa implinesc 80 de ani sa ma apuc sa cheltui banii.
- Ai vazut “Inception”? Cum e?
- E bun, mi-a placut. E ca un apel de functie recursiva.
sau
- Cum te descurci cu fiica ta de 2 saptamani?
- Bine, e sanatoasa, mai plange putin noaptea dar nu prea rau. In rest nu prea stiu ce sa zic, nu e prea interactiva.
Deci 3 astfel de programatori P1, P2 si P3 se duc la masa. Normal un local cu autoservire plin de corporatisti. P1 termina repede de ales mancarea si incearca sa gaseasca un loc la masa. Se uita prima data neatenta si vede doar o masa pe jumatate libera la care stateau doua corporatiste, una blonda si voluminoasa, una bruneta si subtirica. Privirea i se intalneste cu blonda, observa o unda de dispret care o face sa se uite cu atentie dupa o alta masa. Din pacate nu e nici una. Se duce la masa pe jumatate libere si intreaba pe blonda:
- Nu va suparati, e liber?
- Da zice blonda si isi muta telefonul mobil cu 2cm desi telefonul era oricum departe de masa libera. P1 se gandeste ca vrea poate sa il apere de hoti.
P1 observa aceeasi unda de dispret dar se gandeste ca poate i se pare. Se aseaza la masa si vin si P2 si P3, P2 se aseaza langa blonda si P3 in capatul mesei langa P1.
P3 are o expresie putin ciudata dar P2 este concentrat la mancarea din farfurie. Tocmai observase ca si-a luat broccoli in loc de cartofi.
- Nu pot sa cred, eu am crezut ca astia sunt cartofi.
- Cum adica, intreaba P3, nu seamna de loc. Astia sunt broccoli. Nu aveai cum sa ii confunzi.
- Si nu iti plac broccoli? zice si P1 cu intelegere. Intelegere pentru ca nu a mancat decat o data in viata iarba cu nume de broccoli si a jurat ca nu va mai repeta prostia.
- E, ba da, zice P2. Dar preferam cartofii.
Cei trei incep sa isi priveasca mancarea si chiar sa manance. In linistea astfel formata, duduia blonda si duduia bruneta au o conversatie.
- Da, zice duduia blonda, si cand ma gandesc ca acum un an eram pe plaja in Dubai? Si acum e altat de frig…
- In Dubai? Si cum e acolo?
- Cald si bine. Super misto.
- Ai fost in concediu?
- Nu, o excursie platita de un client. Am fost cu treaba. Dar e asa de frumos.
- Da, am auzit si eu. Vroiam sa ma duc intr-o vacanta.
- Du-te, merita.
Scurta pauza. Duduia blonda:
- Ce plictiseala e la servici.
- Da, e cam sezon mort acum. Cu criza asta…
P1 simte nevoia sa faca conversatie:
- Ce fac aia in parlament azi? Voteaza motiunea? Ceva interesant?
- Nu nimic, total neinteresant, zice surprinzator P3. El de obicei e mai comunicativ. P1 stie ca n-are nici o sansa cu P2, asa ca incearca tot cu P3.
- Pai ma gandeam si eu ca ar putea fi ceva interesant…
P3 incepe brusc sa vorbeasca pe alt subiect:
- Si cum ai putut sa confunzi broccoli cu cartofii? Ca nu seamana deloc.
- Ba seamana, uite, daca te uiti la asta, din dreapta, cum erau ei putin mai jos, mie mi s-a parut ca seamana cu un cartof putin ars.
P3 se apleaca putin sa se uite cam dupa acelasi unghi la broccoli.
- Nu zice, nu seamana deloc.
P1 e fara cuvinte, nu prea stie ce ar putea avea de adaugat la aceasta analiza profunda a asemanarilor dintre broccoli si cartof.
Apar colegii programatorilor, P4…Pn care au toti cate un zambet urias pe fata in tip ce trec gratios pe langa ei si le spun “buna, ne ducem sa luam de mancare”. Blonda si bruneta se ridica in scurt timp si colegii programatorilor vin unul cate unul cu mancarea. Dupa ce ies cele 2 dudui, acestia se dezlantuie:
- Ce ati facut nebunaticilor cu Diva la masa?
- Cine? intreaba P1
- Cine? intreaba P2.
- Nimic, statea si ea aici, zice P3. Si tu tocmai te apucasei sa discuti despre politica!
- Am intrebat de motiune, faceam si eu conversatie, nu l-am injurat pe taticul suavei dudui.
- Nu, dar putea sa vina vorba.
- Da? Cand ai auzit tu ultima oara despre dansul? Deja este un subiect perimat politic. Daca vorbeam despre divort, insuratoare cu una mult mai tanara si copii mici la batranete ar fi putut aparea subiectul.
Toti ochii se concentreaza insa spre P2 care statuse langa Diva.
- Si tu, ai stat langa ea, poate apari in ziare “Noul prieten al Divei”.
- Dar nu e maritata? Cu stripperul ala? se apara P2.
- Si ce daca e maritata? Cu atat mai interesant!
- Da, si sapa paparazzi si cine stie ce aflam despre tine. Ce ai facut in tinerete?
- Da, aflam ca ai tatuaje sau ca ai facut trafic de ceva.
- Care tinerete se apara P2 care oricum e cel mai tanar dintre toti? Cand eram la gradinita?
- DA! Temutul traficant isi terorizeaza colegii de gradinita.
- Ii obliga sa fumeze? Si apoi le vinde tigari la suprapret?
- Aha, deci stii cum se face.
- Da… M-am imbogatit la gradinita, astept sa implinesc 80 de ani sa ma apuc sa cheltui banii.
sâmbătă, 23 octombrie 2010
Scanteia BMW
Se da un gentelmen… un domn… un automobilist. Automobilistul este fericitul posesor al unei masini de care are foarte multa grija. In sensul ca te roga sa iti pui centura neaparat deoarece in caz de accident ai putea sa te lovesti cu nasul de geam si sa faci mizerie.
Se mai da o suava domnisoara… o duduie… o femeie. Atributul de suava trebuie privit nuantat, in sensul ca pentru a treia oara de 4,5 ani de cand are masina a reusit sa ramana fara curent in baterie. Motivul principal este ca nu merge suficient cu masina. Ne aflam in momentul cand inevitabilul a avut loc si masina a ramas fara baterie in pragul iernii.
- Schatzi, am si eu nevoie de lumina ochilor tai.
- Luna de pe cer nu vrei?
- Nu, nu ma satisface.
- Adica sunt mai simpatic orb?
- Nu lumina ochilor la propriu draga, ca e bine sa vezi si tu sa dai cu aspiratorul, sa calci, etc. Ziceam ca am nevoie de masina ta.
- Vrei sa mergi undeva cu ea?
- Nu ca n-am medicamente de inima sa iti dau cat timp ma plimb eu cu masina. Am nevoie sa imi dai curent ca am ramas fara curent in bateria de la distinsa mea masina.
- Pai daca s-a stricat bateria e mai bine sa o schimbam.
- Nu s-a stricat nimic. Trebuie doar sa imi dai curent si apoi sa merg cu ea putin, si sa o pornesc mai des… Ma rog, acum am nevoie de curent.
- Dar nu stiu sa fac asta.
- E foarte simplu, iti trebuie doua fire cu clame. Se gasesc sigur la magazin.
- A, pai am 2 fire din astea. Unu’ rosu si unu negru.
- E, daca e unu rosu si e negru sunt foarte bune. Daca erau alte culori era grav.
Schatzi descopera firele in punga originala si pe punga scria si cum sa le folosesti. Deci procesul tehnologic e clar, nu exista vreo teama ca BMW ar putea sa aibe cumva de suferit de pe urma acestei barbare operatii.
Impinge Schatzi C3 mai in spate, trage BMW botic in botic cu C3 si deschidem amandoi capotele. Diferenta este clara, BMW are sub capota cutii si cutiute imbracate impecabil in plastic negru, C3 este prafuit si are tot felul de componente expuse interperiilor.
- Tu speli si motorul masinii cand o duci la spalatorie?
- Nu, dar masina e noua si pana acum am avut si garaj.
- E, nu e asa noua, are 2 ani, deja incepe sa vorbeasca. Deja poate sa spuna ca nu prea e de acord cu ce dudui plimbi cu ea.
- Nu, stii ca te place. Cum nu iti pui centura cum piuie. Vezi ce mult tine la tine?
- Da, sa ii transmiti te rog ca apreciez.
Scot cele 2 bucati de plasic care acopera bateria C3 si aceasta isi afiseaza tot praful stocat de-a lungul timpului. Schatzi observa borna + BMW acoperita cu o caciulita de plastic rosie. Scoate caciulita, aceasta ramane agatata de firul de plastic rosu prevazut pentru acest caz. Borna metalica + ramane goala in toata spledoarea sa. Conecteaza Schatzi delicata borna + BMW cu prafuita borna + de pe bateria din C3.
Urmatorul pas este sa urmam aceeasi procedura pentru borna –. Ne uitam 5 minute amandoi dupa borna – BMW. Nu prea ai la ce sa te uiti, este plin de cutii de plastic, cautam in zona bornei +, unde banuim ca e bateria. Ridica Schatzi un capac, sub capac este ceva izolant dintr-un material neobisnuit, sub izolant ceva ce nu seamana a baterie.
- Ai si tu o carte tehnica? Poate scrie acolo.
- Nu e nevoie. E pe aici.
Sigur ca e pe acolo, dar unde? Datorita bornei + cautam tot o caciulita rosie, sau ceva pe care sa scrie –. Ei bine nu e. Schatzi cedeaza si scoate cartea tehnica din cutia metalica din compartimentul special aflat in bord. Iese victorios din masina dupa 3 minute si imi arata fericit o bucata de metal aflata cam departe de borna + si fara nici o caculita sau semn –. Il cred pe cuvant si Schatzi monteaza firul negru conectand borna – BMW cu borna – C3.
In momentul cand are loc contactul, farurile C3 se aprind. Dau drumul la motor, porneste alarma, opresc alarma, Schatzi smulge repede firele. BMW nu trebuie sa dea prea multa energie, energia trebuie folosita ca sa alergi pe sosele cu masina, nu sa dai la altii. Apoi inchide grijului capota, pune cartea in cutia metalica speciala, pune cutia metalica in compartimentul special. Inchide grijuliu masina, isi cere probabil scuze in gand masinii pentru sacrilegiu. Ceva de genul: “Dragul meu imi cer scuze, dar sper sa ma intelegi. Suntem intre barbati, intelegi si tu ca femeile necesita uneori sacrificii. Promit sa te plimb mai mult cu prima ocazie sa iti refaci stocul de energie. Multumesc mult si inca o data scuza-ma.”
Schatzi se urca in dreapta si suporta stoic o plimbare fara tinta cu C3 pentru a incarca bateria. Isi aminteste probabil de studentie cand umbla cu masini de mana a 2-a italiene. Apoi tot stoic va porni din cand in cand C3. E un sacrificiu minim pentru a nu mai consuma scantei de putere marca BMW.
Se mai da o suava domnisoara… o duduie… o femeie. Atributul de suava trebuie privit nuantat, in sensul ca pentru a treia oara de 4,5 ani de cand are masina a reusit sa ramana fara curent in baterie. Motivul principal este ca nu merge suficient cu masina. Ne aflam in momentul cand inevitabilul a avut loc si masina a ramas fara baterie in pragul iernii.
- Schatzi, am si eu nevoie de lumina ochilor tai.
- Luna de pe cer nu vrei?
- Nu, nu ma satisface.
- Adica sunt mai simpatic orb?
- Nu lumina ochilor la propriu draga, ca e bine sa vezi si tu sa dai cu aspiratorul, sa calci, etc. Ziceam ca am nevoie de masina ta.
- Vrei sa mergi undeva cu ea?
- Nu ca n-am medicamente de inima sa iti dau cat timp ma plimb eu cu masina. Am nevoie sa imi dai curent ca am ramas fara curent in bateria de la distinsa mea masina.
- Pai daca s-a stricat bateria e mai bine sa o schimbam.
- Nu s-a stricat nimic. Trebuie doar sa imi dai curent si apoi sa merg cu ea putin, si sa o pornesc mai des… Ma rog, acum am nevoie de curent.
- Dar nu stiu sa fac asta.
- E foarte simplu, iti trebuie doua fire cu clame. Se gasesc sigur la magazin.
- A, pai am 2 fire din astea. Unu’ rosu si unu negru.
- E, daca e unu rosu si e negru sunt foarte bune. Daca erau alte culori era grav.
Schatzi descopera firele in punga originala si pe punga scria si cum sa le folosesti. Deci procesul tehnologic e clar, nu exista vreo teama ca BMW ar putea sa aibe cumva de suferit de pe urma acestei barbare operatii.
Impinge Schatzi C3 mai in spate, trage BMW botic in botic cu C3 si deschidem amandoi capotele. Diferenta este clara, BMW are sub capota cutii si cutiute imbracate impecabil in plastic negru, C3 este prafuit si are tot felul de componente expuse interperiilor.
- Tu speli si motorul masinii cand o duci la spalatorie?
- Nu, dar masina e noua si pana acum am avut si garaj.
- E, nu e asa noua, are 2 ani, deja incepe sa vorbeasca. Deja poate sa spuna ca nu prea e de acord cu ce dudui plimbi cu ea.
- Nu, stii ca te place. Cum nu iti pui centura cum piuie. Vezi ce mult tine la tine?
- Da, sa ii transmiti te rog ca apreciez.
Scot cele 2 bucati de plasic care acopera bateria C3 si aceasta isi afiseaza tot praful stocat de-a lungul timpului. Schatzi observa borna + BMW acoperita cu o caciulita de plastic rosie. Scoate caciulita, aceasta ramane agatata de firul de plastic rosu prevazut pentru acest caz. Borna metalica + ramane goala in toata spledoarea sa. Conecteaza Schatzi delicata borna + BMW cu prafuita borna + de pe bateria din C3.
Urmatorul pas este sa urmam aceeasi procedura pentru borna –. Ne uitam 5 minute amandoi dupa borna – BMW. Nu prea ai la ce sa te uiti, este plin de cutii de plastic, cautam in zona bornei +, unde banuim ca e bateria. Ridica Schatzi un capac, sub capac este ceva izolant dintr-un material neobisnuit, sub izolant ceva ce nu seamana a baterie.
- Ai si tu o carte tehnica? Poate scrie acolo.
- Nu e nevoie. E pe aici.
Sigur ca e pe acolo, dar unde? Datorita bornei + cautam tot o caciulita rosie, sau ceva pe care sa scrie –. Ei bine nu e. Schatzi cedeaza si scoate cartea tehnica din cutia metalica din compartimentul special aflat in bord. Iese victorios din masina dupa 3 minute si imi arata fericit o bucata de metal aflata cam departe de borna + si fara nici o caculita sau semn –. Il cred pe cuvant si Schatzi monteaza firul negru conectand borna – BMW cu borna – C3.
In momentul cand are loc contactul, farurile C3 se aprind. Dau drumul la motor, porneste alarma, opresc alarma, Schatzi smulge repede firele. BMW nu trebuie sa dea prea multa energie, energia trebuie folosita ca sa alergi pe sosele cu masina, nu sa dai la altii. Apoi inchide grijului capota, pune cartea in cutia metalica speciala, pune cutia metalica in compartimentul special. Inchide grijuliu masina, isi cere probabil scuze in gand masinii pentru sacrilegiu. Ceva de genul: “Dragul meu imi cer scuze, dar sper sa ma intelegi. Suntem intre barbati, intelegi si tu ca femeile necesita uneori sacrificii. Promit sa te plimb mai mult cu prima ocazie sa iti refaci stocul de energie. Multumesc mult si inca o data scuza-ma.”
Schatzi se urca in dreapta si suporta stoic o plimbare fara tinta cu C3 pentru a incarca bateria. Isi aminteste probabil de studentie cand umbla cu masini de mana a 2-a italiene. Apoi tot stoic va porni din cand in cand C3. E un sacrificiu minim pentru a nu mai consuma scantei de putere marca BMW.
luni, 27 septembrie 2010
Hai la film
- Alo, buna. Ce faci?
- Bine, abia m-am trezit. Ziceai sa mergem azi la film?
- Da. Ce film?
- Pai ce filme sunt. Ai auzit ca e vreunul bun?
- Da, “Inception”.
- Cu ce e?
- Nu stiu, mi-a zis un coleg ca e foarte bun, te tine in priza. Cica e film pentru programatori, ca un apel de functie recursiva :)
- Draga, lasa-ma cu glumele astea de programatori. Hai la ceva normal.
- Pai cand am fost la filmul ala cu spartani, desi ai vazut atatia barbati imbracati sumar nu ti-a placut.
- Da, am si eu diverse pretentii. De exemplu ala trebuia sa fie un film mut. Cand deschideau aia gura si vorbeau numai tampenii deja nu mai conta ca au atatia muschi.
- Mai e unul de dragoste din cate vad, premiera. Ceva frantuzesc “Iubiri din trecut”.
- Aha, are si o prezentare?
- Da… Deci e vorba de viata uneia. Cica fata a avut amant un francez, un soldat german si doi americani
- Sociabila fata. Da cum adica 2 americani. Doi in acelasi timp?
- Pai astia erau cam multi, deci avea de unde. Sau a descoperit fata ca unul nu face fata. Dupa un francez si un neamt…
- Da’ fata asta i-a luat la rand?
- Pai acuma zi si tu. Esti fata tanara si nelinistita, vrei si tu un barbat. Sigur sa te mariti cu el nu altceva. Gasesti si tu un francez ca traiesti in Franta. Si incepe razboiul, pleaca asta pe front.
- Da, si incepe vanzoreala. Vin nemtii, pleaca nemtii. Vin americanii, vin francezii inapoi, pleaca americanii…
- Da, exact. Ce sa faca fata. Vin nemtii, isi ea si ea un prieten neamt. Ca e bine sa fii prietenoasa.
- Poate l-a luat sa afle informatii pentru rezistenta si apoi s-a indragostit de el. Ca era neamtu’ suflet sensibil.
- Normal. Si sigur unul din americani era negru.
- Da, clar.
- Cred ca ne inselam. Uite zice in prezentare ca viata ei ia cu totul alta turnura, ceva neasteptat.
- Se dedica carierei?
- Probabil. Sigur in timpul asta facea fata niste studii ceva.
- O alta surpriza ar putea fi ca devine lesbiana.
- Mi se pare plauzibil. Daca barbatii astia porci s-au gandit sa faca un razboi mondial exact cand era ea in floarea tineretii. Sa fie obligata sa umble din floare in floare in functie de armata care ajungea pe campul din spatele casei
- Da chiar, nu o merita oamenii. Alt film mai e?
- “Nunta in Basarabia”, cica comedie.
- Da? Nu te mai intreb de cronica. Sper sa fie o comedie. Ne vedem cand pleci de la birou. Da’ pleci si tu la o ora rezonabila.
- 6 fix draga. Ca sparg usa.
- Din experienta anterioara tin sa te intreb daca e 6 dimineata sau 6 seara.
- Faci misto de mine ca dorm la birou?
- Pai ma intreci, eu am mai stat pana la 2 noaptea dar chiar dimineata nu m-a prins.
- Lasa ca nu e timpul pierdut.
- Asa ma incurajezi tu a m-am intors din concediu.
- Da, te duc la o comedie sa mai iesi din cotidian inainte sa te duci la servici.
- Merci mult draga. Ma suni cand pleci da?
- Da. Pa!
- Pa!
- Bine, abia m-am trezit. Ziceai sa mergem azi la film?
- Da. Ce film?
- Pai ce filme sunt. Ai auzit ca e vreunul bun?
- Da, “Inception”.
- Cu ce e?
- Nu stiu, mi-a zis un coleg ca e foarte bun, te tine in priza. Cica e film pentru programatori, ca un apel de functie recursiva :)
- Draga, lasa-ma cu glumele astea de programatori. Hai la ceva normal.
- Pai cand am fost la filmul ala cu spartani, desi ai vazut atatia barbati imbracati sumar nu ti-a placut.
- Da, am si eu diverse pretentii. De exemplu ala trebuia sa fie un film mut. Cand deschideau aia gura si vorbeau numai tampenii deja nu mai conta ca au atatia muschi.
- Mai e unul de dragoste din cate vad, premiera. Ceva frantuzesc “Iubiri din trecut”.
- Aha, are si o prezentare?
- Da… Deci e vorba de viata uneia. Cica fata a avut amant un francez, un soldat german si doi americani
- Sociabila fata. Da cum adica 2 americani. Doi in acelasi timp?
- Pai astia erau cam multi, deci avea de unde. Sau a descoperit fata ca unul nu face fata. Dupa un francez si un neamt…
- Da’ fata asta i-a luat la rand?
- Pai acuma zi si tu. Esti fata tanara si nelinistita, vrei si tu un barbat. Sigur sa te mariti cu el nu altceva. Gasesti si tu un francez ca traiesti in Franta. Si incepe razboiul, pleaca asta pe front.
- Da, si incepe vanzoreala. Vin nemtii, pleaca nemtii. Vin americanii, vin francezii inapoi, pleaca americanii…
- Da, exact. Ce sa faca fata. Vin nemtii, isi ea si ea un prieten neamt. Ca e bine sa fii prietenoasa.
- Poate l-a luat sa afle informatii pentru rezistenta si apoi s-a indragostit de el. Ca era neamtu’ suflet sensibil.
- Normal. Si sigur unul din americani era negru.
- Da, clar.
- Cred ca ne inselam. Uite zice in prezentare ca viata ei ia cu totul alta turnura, ceva neasteptat.
- Se dedica carierei?
- Probabil. Sigur in timpul asta facea fata niste studii ceva.
- O alta surpriza ar putea fi ca devine lesbiana.
- Mi se pare plauzibil. Daca barbatii astia porci s-au gandit sa faca un razboi mondial exact cand era ea in floarea tineretii. Sa fie obligata sa umble din floare in floare in functie de armata care ajungea pe campul din spatele casei
- Da chiar, nu o merita oamenii. Alt film mai e?
- “Nunta in Basarabia”, cica comedie.
- Da? Nu te mai intreb de cronica. Sper sa fie o comedie. Ne vedem cand pleci de la birou. Da’ pleci si tu la o ora rezonabila.
- 6 fix draga. Ca sparg usa.
- Din experienta anterioara tin sa te intreb daca e 6 dimineata sau 6 seara.
- Faci misto de mine ca dorm la birou?
- Pai ma intreci, eu am mai stat pana la 2 noaptea dar chiar dimineata nu m-a prins.
- Lasa ca nu e timpul pierdut.
- Asa ma incurajezi tu a m-am intors din concediu.
- Da, te duc la o comedie sa mai iesi din cotidian inainte sa te duci la servici.
- Merci mult draga. Ma suni cand pleci da?
- Da. Pa!
- Pa!
miercuri, 22 septembrie 2010
Scufita rosie (balanta) si lupul (leul)
Un leu si o balanta se intalnesc in week-endul de Valentine day intr-un hotel dintr-un oras oarecare. Este o vacanta planuita din timp, amandoi sunt cheltuitori si dornici sa vada locuri noi, deci numai bine. Desigur fiecare a pregatit cadouri pe care le vor schimba imediat ce s-au cazat; amandoi sunt curiosi si nu stau prea bine cu rabdarea.
Balanta nu poate totusi sa discute direct la subiect, incepe cu un aspect adiacent.
- Astia sunt niste blugi noi?
Leul adora sa fie apreciat, si apoi o discutie despre felul in care arata este totdeauna binevenita. Buna dispozitie creste simtitor, incepe sa dea practic din coada.
- Da, i-am cumparat saptamana trecuta. Iti plac?
Balanta isi aduce aminte ca si acum 2 saptamni si-a cumparat blugi noi si in fiecare week-end se plange ca el cheltuieste prea multi bani pe haine. Balanta e pe cale sa se zica ceva moralizator dar observa ca blugii se muleaza foarte bine pe posteriorul leului. Nu sunt nici prea stramti nici prea largi, numai cat sa ghicesti posteriorul si picioarele de fotbalist. Dupa cantarirea rapida a situatiei balanta decide ca leul a facut o alegere excelenta cu noua pereche de blugi. - Da, dar sa stii ca aia prespalati arata mai bine pe tine. Si astia arata bine dar aia sunt irezistibili. (De fapt arata la fel dar balanta trebuie sa spuna ceva ambiguu).
Leului nu ii este clar daca este vreo critica pe undeva… Dar nu e el omul sa despice firul in patru cand poate sa ia firul asa cum e ca fiind un compliment.
- Da si aia sunt misto. Ghici, ce ti-am luat?
- Nu stiu, arata-mi.
Leul scoate dintr-o sacosa 3 lucruri: un tricou mov cu maneca scurta si gluga, un colier mov si o esarva mov cu fanjuri.
Balanta vede rosu in fata ochilor dar rosul este mascat de mov. Balanta este o fiinta rationala in general, mintea ei incepe sa lucreze cu frebilitate si scoate la lumina urmatoarele fapte:
1) eu nu am nimic in dulap mov, este imposibil ca leul sa ma fi vazut vreodata in mov in ultimii 2 ani
2) nu am nici un tricou cu maneca scurta si gluga, astea sunt pentru liceeni
3) eu nu port coliere din astea, in general port chestii de argint pe sub haine. Nu port coliere din fier si sticla.
4) nu am nici o esarfa cu fanjuri.
Urmatoarea intrebare se naste in capul balantei: Leul a innebunit sau isi bate joc de mine? Sa il ucid acum sau sa mai astept? Incearca totusi sa afle ce o fi fost in capul dragalas al leului, sa cantareasca argumentele, sa vada ce decizie trebuie luata privind uciderea in chiuri.
- Esarfa imi place, (trebuie sa faca o concesie) dar cand m-ai vazut tu pe mine purtand astfel de coliere?
Leul stie exact ce face, balanta ar putea sa isi schimbe putin obiceiurile vestimentare cam prea sobre.
- Da, am observat ca nu porti dar ma gandeam ca poate iti plac.
- Nu prea… Si de ce totul mov?
- Movul este la moda.
Balanta ar vedea din nou rosu in fata ochilor dar movul este predominant.
- Dragul meu, acesta este un tricou pentru liceeni de 15 ani. In afara de faptul ca e mov, si tu nu m-ai vazut niciodata in mov, este si cu maneca scurta si cu gluga…
Leulului nu ii convine ca parerea lui privind moda este ignorata total. Incearca devierea cursului discutiei cu un compliment. A descoperit el ca lucruri de genul asta merg bine la femei.
- Dar ce, tu ai mai mult de 17 ani?
Balanta incepe sa vada o nuanta de roz printre atata rosu si mov. Se gandeste ca in acest oras nu o cunoaste nimeni si ar putea purta colierul. Apoi tricoul e de vara, nu o sa il poarte in februarie. Pana la vara poate sa spuna ca a fost mancat de catel. Nu ar trebui decat sa dea tricoul catelusei, ea are instincte bine dezvoltate si il va sfasia cu multa placere.
- Nu draga, sigur ca nu. 17 ani am si acum o sa fac o mica criza de isterie specifica persoanelor de 17 ani. Sau si mai bine, o sa am pretentia sa petrecem o zi in pat, ca am 17 ani si abia am descoperit sexul.
- Poti sa faci criza de isterie cat ma duc eu sa vizitez cartierul deocheat celebru al orasului? Si vin cand vrei sa stam o zi in pat.
- Crezi tu ca daca vizitezi cartierul in cauza mai fac ceva cu tine in pat? Respectivele doamne sunt profesioniste, cred ca o sa ai nevoie de recuperare. Si masaj nu prestez.
- Sa stii ca pot sa schimb toate astea, la magazin am vorbit cu vanzatoarea si mi-a zis ca pot sa vin sa le schimb. Ma gandeam eu ca s-ar putea sa nu iti placa.
Balanta se va gandi tot week-endul daca sa ii zica sa schimbe cadourile sau nu.
Balanta si leul stau de vorba. Balanta este in lipsa de subiecte dar simte totusi nevoia sa converseze. Este putin plictisita asa ca s-ar juca putin cu leul… are chef de o discutie absurda.
Balanta: M-am gandit sa ma vopsesc blonda.
Leul este luat prin surprindere. Isi imagineaza cum ar arata balanta blonda si simte fiori de groaza pe sira spinarii. Balanta este bruneta inchis natural, are tenul inchis si sprancenere negre. Cu parul blond ar arata probabil ca muma padurii. Leul ar zice “te-ai tampit fata?” dar el are tendinta sa protejeze partenera; e un marinimos.
Leul: Desi ti-ar sta foarte bine nu se potriveste cu personalitatea ta.
Balanta ramane fara cuvinte, plictiseala a disparut ca prin minune.
Balanta primeste telefon de la leu. Este un moment prost pentru ca balanta este nervoasa. Tocmai a fost la o cafea cu o veche cunostinta care i-a facut capul calendar privind nenorocul la barbati. Cunostinta considera ca in toata viata ei nu a intalnit decat barbat imaturi, daca ar avea si ea norocul sa intalneasca unul matur… Balanta nu a putut sa scoata 5 vorbe in 2 ore, ati ghicit, cunostinta e tot balanta. Deci leul suna fara un motiv practic, doar asa, traiasca republica. Balanta asculta 3 secunde si apoi trece la subiect.
- Auzi draga, m-am intalnit cu X si mi-a povestit viata. A vorbit tot timpul.
- Da, asa fac femeile uneori.
- Serios? Da, asa fac femeile draga, e absoluta nebunie. Mi-a zis ca a intalnit doar tipi imaturi in viata ei. Ca sa vezi ce ghinion.
- Da, chiar ca ghinion. Poate o fi si vreun motiv, aia maturi or avea vreun motiv sa fuga.
- E cine stie. Sa o lasam pe X. Ma gandeam sa te intreb daca tu esti matur. Ca sa stiu si eu in ce situatie ma aflu.
- Nu draga, nu sunt matur. Am observat eu ca tie nu iti plac merele rosii, iti plac alea verzi si tari. Prin urmare cum as putea sa fiu matur?
Balanta ramane fara cuvinte si observa ca este luata la misto fara menajamente.
Balanta nu poate totusi sa discute direct la subiect, incepe cu un aspect adiacent.
- Astia sunt niste blugi noi?
Leul adora sa fie apreciat, si apoi o discutie despre felul in care arata este totdeauna binevenita. Buna dispozitie creste simtitor, incepe sa dea practic din coada.
- Da, i-am cumparat saptamana trecuta. Iti plac?
Balanta isi aduce aminte ca si acum 2 saptamni si-a cumparat blugi noi si in fiecare week-end se plange ca el cheltuieste prea multi bani pe haine. Balanta e pe cale sa se zica ceva moralizator dar observa ca blugii se muleaza foarte bine pe posteriorul leului. Nu sunt nici prea stramti nici prea largi, numai cat sa ghicesti posteriorul si picioarele de fotbalist. Dupa cantarirea rapida a situatiei balanta decide ca leul a facut o alegere excelenta cu noua pereche de blugi. - Da, dar sa stii ca aia prespalati arata mai bine pe tine. Si astia arata bine dar aia sunt irezistibili. (De fapt arata la fel dar balanta trebuie sa spuna ceva ambiguu).
Leului nu ii este clar daca este vreo critica pe undeva… Dar nu e el omul sa despice firul in patru cand poate sa ia firul asa cum e ca fiind un compliment.
- Da si aia sunt misto. Ghici, ce ti-am luat?
- Nu stiu, arata-mi.
Leul scoate dintr-o sacosa 3 lucruri: un tricou mov cu maneca scurta si gluga, un colier mov si o esarva mov cu fanjuri.
Balanta vede rosu in fata ochilor dar rosul este mascat de mov. Balanta este o fiinta rationala in general, mintea ei incepe sa lucreze cu frebilitate si scoate la lumina urmatoarele fapte:
1) eu nu am nimic in dulap mov, este imposibil ca leul sa ma fi vazut vreodata in mov in ultimii 2 ani
2) nu am nici un tricou cu maneca scurta si gluga, astea sunt pentru liceeni
3) eu nu port coliere din astea, in general port chestii de argint pe sub haine. Nu port coliere din fier si sticla.
4) nu am nici o esarfa cu fanjuri.
Urmatoarea intrebare se naste in capul balantei: Leul a innebunit sau isi bate joc de mine? Sa il ucid acum sau sa mai astept? Incearca totusi sa afle ce o fi fost in capul dragalas al leului, sa cantareasca argumentele, sa vada ce decizie trebuie luata privind uciderea in chiuri.
- Esarfa imi place, (trebuie sa faca o concesie) dar cand m-ai vazut tu pe mine purtand astfel de coliere?
Leul stie exact ce face, balanta ar putea sa isi schimbe putin obiceiurile vestimentare cam prea sobre.
- Da, am observat ca nu porti dar ma gandeam ca poate iti plac.
- Nu prea… Si de ce totul mov?
- Movul este la moda.
Balanta ar vedea din nou rosu in fata ochilor dar movul este predominant.
- Dragul meu, acesta este un tricou pentru liceeni de 15 ani. In afara de faptul ca e mov, si tu nu m-ai vazut niciodata in mov, este si cu maneca scurta si cu gluga…
Leulului nu ii convine ca parerea lui privind moda este ignorata total. Incearca devierea cursului discutiei cu un compliment. A descoperit el ca lucruri de genul asta merg bine la femei.
- Dar ce, tu ai mai mult de 17 ani?
Balanta incepe sa vada o nuanta de roz printre atata rosu si mov. Se gandeste ca in acest oras nu o cunoaste nimeni si ar putea purta colierul. Apoi tricoul e de vara, nu o sa il poarte in februarie. Pana la vara poate sa spuna ca a fost mancat de catel. Nu ar trebui decat sa dea tricoul catelusei, ea are instincte bine dezvoltate si il va sfasia cu multa placere.
- Nu draga, sigur ca nu. 17 ani am si acum o sa fac o mica criza de isterie specifica persoanelor de 17 ani. Sau si mai bine, o sa am pretentia sa petrecem o zi in pat, ca am 17 ani si abia am descoperit sexul.
- Poti sa faci criza de isterie cat ma duc eu sa vizitez cartierul deocheat celebru al orasului? Si vin cand vrei sa stam o zi in pat.
- Crezi tu ca daca vizitezi cartierul in cauza mai fac ceva cu tine in pat? Respectivele doamne sunt profesioniste, cred ca o sa ai nevoie de recuperare. Si masaj nu prestez.
- Sa stii ca pot sa schimb toate astea, la magazin am vorbit cu vanzatoarea si mi-a zis ca pot sa vin sa le schimb. Ma gandeam eu ca s-ar putea sa nu iti placa.
Balanta se va gandi tot week-endul daca sa ii zica sa schimbe cadourile sau nu.
Balanta si leul stau de vorba. Balanta este in lipsa de subiecte dar simte totusi nevoia sa converseze. Este putin plictisita asa ca s-ar juca putin cu leul… are chef de o discutie absurda.
Balanta: M-am gandit sa ma vopsesc blonda.
Leul este luat prin surprindere. Isi imagineaza cum ar arata balanta blonda si simte fiori de groaza pe sira spinarii. Balanta este bruneta inchis natural, are tenul inchis si sprancenere negre. Cu parul blond ar arata probabil ca muma padurii. Leul ar zice “te-ai tampit fata?” dar el are tendinta sa protejeze partenera; e un marinimos.
Leul: Desi ti-ar sta foarte bine nu se potriveste cu personalitatea ta.
Balanta ramane fara cuvinte, plictiseala a disparut ca prin minune.
Balanta primeste telefon de la leu. Este un moment prost pentru ca balanta este nervoasa. Tocmai a fost la o cafea cu o veche cunostinta care i-a facut capul calendar privind nenorocul la barbati. Cunostinta considera ca in toata viata ei nu a intalnit decat barbat imaturi, daca ar avea si ea norocul sa intalneasca unul matur… Balanta nu a putut sa scoata 5 vorbe in 2 ore, ati ghicit, cunostinta e tot balanta. Deci leul suna fara un motiv practic, doar asa, traiasca republica. Balanta asculta 3 secunde si apoi trece la subiect.
- Auzi draga, m-am intalnit cu X si mi-a povestit viata. A vorbit tot timpul.
- Da, asa fac femeile uneori.
- Serios? Da, asa fac femeile draga, e absoluta nebunie. Mi-a zis ca a intalnit doar tipi imaturi in viata ei. Ca sa vezi ce ghinion.
- Da, chiar ca ghinion. Poate o fi si vreun motiv, aia maturi or avea vreun motiv sa fuga.
- E cine stie. Sa o lasam pe X. Ma gandeam sa te intreb daca tu esti matur. Ca sa stiu si eu in ce situatie ma aflu.
- Nu draga, nu sunt matur. Am observat eu ca tie nu iti plac merele rosii, iti plac alea verzi si tari. Prin urmare cum as putea sa fiu matur?
Balanta ramane fara cuvinte si observa ca este luata la misto fara menajamente.
duminică, 4 iulie 2010
La ce se gandesc femeile cand se uita la fotbal
Campionatul modial de fotbal se joaca zilele astea. Adica a inceput pe vremea cand eram eu in vacanta si vad ca tot continua. Ocazional televizorul este mutat pe canalul care transmite meciul si Schatzi se uita la meci. Ce pot sa fac, ma uit si eu.
Ocazie cu care observ ca transmisia pe net este cu un minut in urma transmisiei pe satelit deoarece vecinul de sus tipa cand la mine la tv alearga aia cu mingia pe la mijlocul terenului, dar in scurt timp unu' o baga in poarta. Acesta pare a fi un motiv de frustrare pentru Schatzi care incearca chiar sa isi dea cu parerea de ce lucrurile functioneaza asa. Cred ca in curand ii va suna pe aia de la cablu sa ii intrebe de sanatate. Acuma, eu as face misto dar poate daca ii suna se rezolva...
Totusi m-am uitat ieri la Germania - Argentina. La fiecare gol o aratau pe doamna Merkel in tribune.
La primul gol era uimita, la urmatoarele invatase poanta, era deja in picioare aplaudand cand ajungeau camerele de filmat la dansa.
Dupa primul gol ma gandesc ca probabil trebuie sa fie si domnul Merkel pe acolo. Intreb pe Schatzi:
- Draga, doamna Merkel e maritata?
- Ce conteaza? Doamna Merkel e una din femeile cu care nu te culci nici daca e singura femeie ramasa pe lume.
- Da' poate e inteligenta! Asta nu se pune?
- Eu ziceam sa te culci cu ea nu sa discuti filosofie.
- Bun, deci filosofie ai face cu madam Merkel, mai greu cu alte activitati. Eh, sa speram ca e maritata. Poate e si sotul la meci, ma gandesc ca il vedem.
- Da, daca mai baga astia vreun gol.
...
Golul numarul 2, vedem din nou pe doamna Merkel. Dadea mana cu diversi, totusi in stanga si in dreapta avea 2 barbati, singura problema era ca amandoi erau negri. Il bat din nou la cap pe Schatzi care se uita concentrat la reluare:
- Presupun ca sotul doamnei Merkel nu e negru...
- Da, nici eu nu cred.
- Totusi, banuiesc ca il lua si pe el la meci. Adica sa poti sa te duci cu nevasta la o cupa mondiala si tu sa stai acasa...
- Poate are de calcat omu'. Ca doamna Merkel e ocupata, probabil ca nu face chestii din astea.
- Da saracu', ca o menajera o fi greu de gasit. Nu imi pot imagina ca nu e si respectivu pe acolo, sunt deja curioasa sa il vad. Tot timpu' o arata astia pe madam Merkel. Cine e printu' ala consort.
...
Golul numarul 3, din nou doamna Merkel e la tv, aplauda, striga, din nou aceleasi persoane imprejur. Nu mai rezist, pun mana pe google si caut "Merkel husband". Pe wikipedia gasesc pe Joachim Sauer, si sub poza lui, cuvintele "7th Husband of the Chancellor".
- Doamna Merkel a avut 7 soti pana acum? De unde are femeia asta atata timp? Ca parca guverneaza de ani buni... cum face?
- 7 soti? Nu se poate, as fi aflat pana acum.
- Pai asa scrie aici, poate inseamna al 7-lea sot al cancelarului. Voi numarati cati cancelari au fost? Astia sunt ca regii?
- Nu noi, nemtii. Noi nu numaram nimic.
- Adica nu stii al catelea presedinte tocmai ati ales? Nu ii numarati de la Franz Josef incoace.
- Probabil ca ii numara cineva, dar eu nu stiu.
- Ok, deci madam Merkel este la al doilea sot care este cercetator chimist.
- Deci nu vine omul la fotbal.
- Eu nu inteleg, eu nu ma omor dupa fotbal dar tot m-as duce la un campionat mondial. Fac astia scandal ca platesc bilete cancelarului consort?
- Da, poate, dar putea sa isi plateasca si singur biletul.
...
Golul numarul 4, madam Merkel da mana cu 2 barbati dintre care pe unul il pupa.
- Ia uite, pe primul nu l-a pupat, zice Schatzi.
- Asta e mai tanar...
Ocazie cu care observ ca transmisia pe net este cu un minut in urma transmisiei pe satelit deoarece vecinul de sus tipa cand la mine la tv alearga aia cu mingia pe la mijlocul terenului, dar in scurt timp unu' o baga in poarta. Acesta pare a fi un motiv de frustrare pentru Schatzi care incearca chiar sa isi dea cu parerea de ce lucrurile functioneaza asa. Cred ca in curand ii va suna pe aia de la cablu sa ii intrebe de sanatate. Acuma, eu as face misto dar poate daca ii suna se rezolva...
Totusi m-am uitat ieri la Germania - Argentina. La fiecare gol o aratau pe doamna Merkel in tribune.
La primul gol era uimita, la urmatoarele invatase poanta, era deja in picioare aplaudand cand ajungeau camerele de filmat la dansa.
Dupa primul gol ma gandesc ca probabil trebuie sa fie si domnul Merkel pe acolo. Intreb pe Schatzi:
- Draga, doamna Merkel e maritata?
- Ce conteaza? Doamna Merkel e una din femeile cu care nu te culci nici daca e singura femeie ramasa pe lume.
- Da' poate e inteligenta! Asta nu se pune?
- Eu ziceam sa te culci cu ea nu sa discuti filosofie.
- Bun, deci filosofie ai face cu madam Merkel, mai greu cu alte activitati. Eh, sa speram ca e maritata. Poate e si sotul la meci, ma gandesc ca il vedem.
- Da, daca mai baga astia vreun gol.
...
Golul numarul 2, vedem din nou pe doamna Merkel. Dadea mana cu diversi, totusi in stanga si in dreapta avea 2 barbati, singura problema era ca amandoi erau negri. Il bat din nou la cap pe Schatzi care se uita concentrat la reluare:
- Presupun ca sotul doamnei Merkel nu e negru...
- Da, nici eu nu cred.
- Totusi, banuiesc ca il lua si pe el la meci. Adica sa poti sa te duci cu nevasta la o cupa mondiala si tu sa stai acasa...
- Poate are de calcat omu'. Ca doamna Merkel e ocupata, probabil ca nu face chestii din astea.
- Da saracu', ca o menajera o fi greu de gasit. Nu imi pot imagina ca nu e si respectivu pe acolo, sunt deja curioasa sa il vad. Tot timpu' o arata astia pe madam Merkel. Cine e printu' ala consort.
...
Golul numarul 3, din nou doamna Merkel e la tv, aplauda, striga, din nou aceleasi persoane imprejur. Nu mai rezist, pun mana pe google si caut "Merkel husband". Pe wikipedia gasesc pe Joachim Sauer, si sub poza lui, cuvintele "7th Husband of the Chancellor".
- Doamna Merkel a avut 7 soti pana acum? De unde are femeia asta atata timp? Ca parca guverneaza de ani buni... cum face?
- 7 soti? Nu se poate, as fi aflat pana acum.
- Pai asa scrie aici, poate inseamna al 7-lea sot al cancelarului. Voi numarati cati cancelari au fost? Astia sunt ca regii?
- Nu noi, nemtii. Noi nu numaram nimic.
- Adica nu stii al catelea presedinte tocmai ati ales? Nu ii numarati de la Franz Josef incoace.
- Probabil ca ii numara cineva, dar eu nu stiu.
- Ok, deci madam Merkel este la al doilea sot care este cercetator chimist.
- Deci nu vine omul la fotbal.
- Eu nu inteleg, eu nu ma omor dupa fotbal dar tot m-as duce la un campionat mondial. Fac astia scandal ca platesc bilete cancelarului consort?
- Da, poate, dar putea sa isi plateasca si singur biletul.
...
Golul numarul 4, madam Merkel da mana cu 2 barbati dintre care pe unul il pupa.
- Ia uite, pe primul nu l-a pupat, zice Schatzi.
- Asta e mai tanar...
vineri, 29 ianuarie 2010
Zodia ma reprezinta pe mine sau eu reprezint zodia ?
Dilema unui dragon de foc scrisa pentru leapsa de pe Hotcity
Google “zodiac chinezesc” –> site … –> aflati-va zodia dupa ziua de nastere (data ora). De data asta vreau sa fac o treaba precisa, deci sun pe mama:
…..
- Mama, la ce ora zici ca m-am nascut.
- Te-ai nascut cu 2 luni mai devreme. Crezi tu ca mai conteaza ora?
Asa imi trebuie daca o sun pe mama in miezul zilei si o intreb lucruri stupide.
- Nu conteaza, dar vroiam si eu sa stiu.
- La sase si ceva dimineata.
- Sase si cat?
- Oricum pana in sapte, in jur de sase jumate.
…
Si cam atat am putut sa aflu, iata-ma din nou la pagina care imi promite ca o sa imi spuna in ce zodie sunt daca ii spun data si ora nasterii. Pun cu o mana ferma ora 6:18 si obtin urmatoarele rezultate:
1. Dupa Zodiacul European: zodia Balanta - ascendent in Balanta Daca e adevarat ca dupa 40 de ani ascendentul este mai important decat zodia si ca omul se schimba este clar ca eu nu o sa ma schimb. Sunt o persoana neinteresanta care ramane totdeauna la fel. Eh, asta e, sper ca o sa supravietuiesc putin si dupa 40 de ani fara sa mor de plictiseala. Sau si mai rau sa omor pe careva plictisandu-l.
2. Dupa Zodiacul Chinezesc: zodia Dragon (de Foc) - ascendent in Iepure
Acum imi explic eu contradictiie care zac in opozitie cateodata in mine. Ce ar putea avea in comun un dragon de foc cu un iepure? Sa incercam cateva asocieri libere:
Revenind de pe campiile patriei, acuzatiile din zodiacul hotcity ar fi ca dragonul se crede in stare sa schimbe lumea, crede ca va face istorie prin simpla lui existenta si se considera superior majoritatii celorlalti muritori.
In apararea mea as avea cateva lucruri de spus.
Eu nu ma cred in stare sa schimb lumea desi mi-ar placea. Imi e teama ca nu as sti cum sa o schimb ca sa fie mai buna; ca sa nu mai vorbim ca nu as putea spune dupa ce criterii sa definesc “mai buna”. Adica dragonul s-ar baga in aventura dar iepurele are indoieli privind strategia. Iepurelui ii e teama ca strategia o sa se intoarca impotriva lui, o sa ii dea ceva suturi in fund si el va fi nevoit sa fuga mancand pamantul.
Despre istorie numai de bine dar nu cred ca o sa ma tina minte; nu m-a atins megalomania, mai am pana sa imi aduca rudele portocale la spital. Totusi ma simt minunat daca in echipa in care lucrez exista lucruri la care toti stiu ca eu ma pricep cel mai bine. Si lucrul trebuie dovedit si toti trebuie sa imi recunoasca meritele legate de acea “specialitate”. Recunoasterea poate avea loc in grup sau individual, nu sunt asa pretentioasa.
Cu superioriatea recunosc ca m-a lovit. Am reusit de-a lungul timpului sa invat sa ascult si ce zic ceilalti si sa nu fac tot timpul ca mine dar mai recidivez si desigur imi primesc rasplata. Vad insa asta ca pe o sursa de aventura in viata mea. De ce sa iau o harta cu mine cand as putea sa cred ca ma descurc si singura in orasul unde n-am mai fost niciodata si habar n-am de limba locuitorilor? Rezultatul este desigur o febra musculara dar si o cunoastere mult mai buna a orasului respectiv si o apreciere crescuta pentru limbajul semnelor.
Se pare ca mi se cam potriveste zodiacul. Acum imi dau seama ca sunt oameni care mi-au descoperit punctul slab, au vazut iepurele din spatele dragonului si continua sa il mangaie tandru pe urechi. Lucru care produce confuzie pentru bietul dragon care nu se mai poate concentra si tot scuipa foc pe alaturi. Iata cum scapa unii de superioritatea mea in fata istoriei si uite-asa nu mai ajung sa schimb lumea.
3.Dupa Zodiacul Indian: zodia Uliu
Cred ca din punctul de vedere al unui iepure un uliu e aproape acelasi lucru ca un dragon de foc, amandoi zboara si il pot face garnitura la varza. Totusi mie imi plac pasarile de prada mai ales daca tin un spectacol live la Burg Landskron.
4. Dupa Zodiacul Druidic: zodia Scorus
Eu nu stiu ce e ala “Scorus”. Google –> Dex
Nu cred ca am ajuns la un plan spiritual suficient pentru a putea incerca macar sa aberez pe tema asta. Mi se pare ca inteleg ca as putea fi, druidic vorbind, reprezentata de vreo masa pe care o am prin casa si de care ma lovesc cel putin de 2 ori pe luna. O fi si vreun semn in plan spiritual dincolo de cele ocazionale in planul existentei fizice?
5. Dupa Zodiacul Floral: zodia Mac
Este oficial, sunt un drog. Draguta si simpatica, ingenua si misterioasa fac pe multi sa ma ia de iepuras si sa imi admire blanita pufoasa. Devin incet incet indispensabila si cand dependenta e clara apare dragonul cu focul. Unii mai scapa… dar greu.
Google “zodiac chinezesc” –> site … –> aflati-va zodia dupa ziua de nastere (data ora). De data asta vreau sa fac o treaba precisa, deci sun pe mama:
…..
- Mama, la ce ora zici ca m-am nascut.
- Te-ai nascut cu 2 luni mai devreme. Crezi tu ca mai conteaza ora?
Asa imi trebuie daca o sun pe mama in miezul zilei si o intreb lucruri stupide.
- Nu conteaza, dar vroiam si eu sa stiu.
- La sase si ceva dimineata.
- Sase si cat?
- Oricum pana in sapte, in jur de sase jumate.
…
Si cam atat am putut sa aflu, iata-ma din nou la pagina care imi promite ca o sa imi spuna in ce zodie sunt daca ii spun data si ora nasterii. Pun cu o mana ferma ora 6:18 si obtin urmatoarele rezultate:
| Dupa Zodiacul European: zodia Balanta (decada 2) - ascendent in Balanta | |
| Dupa Zodiacul Chinezesc: zodia Dragon (de Foc) - ascendent in Iepure | |
| Dupa Zodiacul Indian: zodia Uliu | |
| Dupa Zodiacul Druidic: zodia Scorus | |
| Dupa Zodiacul Floral: zodia Mac |
1. Dupa Zodiacul European: zodia Balanta - ascendent in Balanta Daca e adevarat ca dupa 40 de ani ascendentul este mai important decat zodia si ca omul se schimba este clar ca eu nu o sa ma schimb. Sunt o persoana neinteresanta care ramane totdeauna la fel. Eh, asta e, sper ca o sa supravietuiesc putin si dupa 40 de ani fara sa mor de plictiseala. Sau si mai rau sa omor pe careva plictisandu-l.
2. Dupa Zodiacul Chinezesc: zodia Dragon (de Foc) - ascendent in Iepure
Acum imi explic eu contradictiie care zac in opozitie cateodata in mine. Ce ar putea avea in comun un dragon de foc cu un iepure? Sa incercam cateva asocieri libere:
| - Un suflet de iepure si o atitudine de dragon | |
| - O atitudine de iepure si un suflet de dragon | |
| - Un sufleu de iepure si un dragon satul | |
| - Motto: “Frigem pe cei mici ca un dragon de foc si fugim ca un iepuras de cei mai mari”. |
In apararea mea as avea cateva lucruri de spus.
Eu nu ma cred in stare sa schimb lumea desi mi-ar placea. Imi e teama ca nu as sti cum sa o schimb ca sa fie mai buna; ca sa nu mai vorbim ca nu as putea spune dupa ce criterii sa definesc “mai buna”. Adica dragonul s-ar baga in aventura dar iepurele are indoieli privind strategia. Iepurelui ii e teama ca strategia o sa se intoarca impotriva lui, o sa ii dea ceva suturi in fund si el va fi nevoit sa fuga mancand pamantul.
Despre istorie numai de bine dar nu cred ca o sa ma tina minte; nu m-a atins megalomania, mai am pana sa imi aduca rudele portocale la spital. Totusi ma simt minunat daca in echipa in care lucrez exista lucruri la care toti stiu ca eu ma pricep cel mai bine. Si lucrul trebuie dovedit si toti trebuie sa imi recunoasca meritele legate de acea “specialitate”. Recunoasterea poate avea loc in grup sau individual, nu sunt asa pretentioasa.
Cu superioriatea recunosc ca m-a lovit. Am reusit de-a lungul timpului sa invat sa ascult si ce zic ceilalti si sa nu fac tot timpul ca mine dar mai recidivez si desigur imi primesc rasplata. Vad insa asta ca pe o sursa de aventura in viata mea. De ce sa iau o harta cu mine cand as putea sa cred ca ma descurc si singura in orasul unde n-am mai fost niciodata si habar n-am de limba locuitorilor? Rezultatul este desigur o febra musculara dar si o cunoastere mult mai buna a orasului respectiv si o apreciere crescuta pentru limbajul semnelor.
Se pare ca mi se cam potriveste zodiacul. Acum imi dau seama ca sunt oameni care mi-au descoperit punctul slab, au vazut iepurele din spatele dragonului si continua sa il mangaie tandru pe urechi. Lucru care produce confuzie pentru bietul dragon care nu se mai poate concentra si tot scuipa foc pe alaturi. Iata cum scapa unii de superioritatea mea in fata istoriei si uite-asa nu mai ajung sa schimb lumea.
3.Dupa Zodiacul Indian: zodia Uliu
Cred ca din punctul de vedere al unui iepure un uliu e aproape acelasi lucru ca un dragon de foc, amandoi zboara si il pot face garnitura la varza. Totusi mie imi plac pasarile de prada mai ales daca tin un spectacol live la Burg Landskron.
4. Dupa Zodiacul Druidic: zodia Scorus
Eu nu stiu ce e ala “Scorus”. Google –> Dex
| SCORUS, scorusi, s.m. Arbore din familia rozaceelor, cu frunze compuse, cu flori albe si cu fructe comestibile, brune sau galbene, cu lemnul foarte dens, dur si omogen, folosit in industria mobilelor (Sorbus domestica). ♢ Scorus de munte (sau pasaresc) = arbore mic din familia rozaceelor, cu ramuri plecate, cu frunze imparipenate, cu flori albe si fructe de marimea unui bob de mazare, rosii si astringente la gust (Sorbus aucuparia). – Din scorusa (derivat regresiv). |
5. Dupa Zodiacul Floral: zodia Mac
Este oficial, sunt un drog. Draguta si simpatica, ingenua si misterioasa fac pe multi sa ma ia de iepuras si sa imi admire blanita pufoasa. Devin incet incet indispensabila si cand dependenta e clara apare dragonul cu focul. Unii mai scapa… dar greu.
joi, 23 aprilie 2009
Unde mergem cand avem timp
Messenger talk.
A: salutare
A: esti?
B: buna
B: da
A: am sunat la pensiune
A: si nu au locuri
A: vrei in alta parte
A: incercam la moeciu?
A: sau mergem pe langa bucuresti?
A: la o terasa ceva
A: ?
B: o terasa pe langa buc? stii tu vreuna?
B: eu stiu doar mogosoaia
B: la castel
A: cica pe langa branesti
B: ok
A: hai ca incerc sa aflu exact pe unde
B: k ....
A: nu mai zici nimic?
B: nu
B: ce sa mai zic?
A: nu stiu
A: ceva
B: a plouat afara
A: ceva mai putin interesant...
A: ceva mai banal
B: pe titulescu trece o tipa in verde CHIAR ACUM
A: si nu e nicio vaca pe acolo?
B: vaca pe titulescu in ultima vreme n-am mai vazut
A: pai d'aia trece aia pe acolo
A: da' tu ai geamul langa tine?
B: da
B: vad cafeneaua pitti
B: cafeneaua lemon food
B: si ceva numit roxady
B: si toscana
B: si in wk iese o baba la soare de la o scara a blocului
A: ce de cafeneleeee....
B: mai sunt vreo 2 dar sunt pomi si imi "obscureaza" vederea
A: ooo
A: esti cu vederea "obscurata"?
B: da, ca sa vezi si tu cat sufar...
B: si nimeni nu ma crede...
A: ba da ...
B: auzi, de ce imi zice mie computerul ca data 10/10/2111 nu este valida?
B: spera sa nu mai apucam?
A: el poate sa mai aiba vreo sansa
A: noi sigur nu
B: hai draga mai sunt numa putin mai mult de 100 de ani ...
A: restaurante bucuresti
A: de restaurantul asta ziceamB: vrei sa organizam o nunta, botez sau cina romantica?
A: as merge pe a treia varianta
A: da' cu un partener
B: o cina romantica? pe cine mai iniviti?
B: eu tot ce pot sa fac e sa chem pe catelu de care ii place javrei mele
B: ca alta cina romantica n-am de unde...
A: pai ce draga numai astia au voie sa manance pe acolo
A: un om infometat nu poate?
A: se ineaca?
A: poti sa si pescuiesti daca vrei
B: vai merci
A: nu arata misto?
B: da, probabil ca si hartia de la nota de plata e deosebita
B: foita de tigara ceva
A: faci tu misto
A: da' nu stii ca partea grea pentru tine abia acum incepe
A: eu am gasit locul
A: tu sa ma duci
A: ca eu habar n-am cum se ajunge
B: vezi ca gps-ul meu e mort
B: o pomana am putea sa ii facem
B: ca ne-a ajutat in viata lui
A: pai de ce crezi ca iti spun toate astea?
A: stiam ca nu mai are suflu gps-ul
A: acum sa te vad!
B: vrei sa ma vezi cum ma ratacesc?
A: vreau sa-mi demonstrezi ca stai excelent cu orientarea in teren
B: da, vezi ca speranta moare ultima
B: dupa care murim noi de foame si de sete pe vreun drum infundat pe langa bucuresti
A: pai d'aia draga te ratacesti
A: !!!!!!
A: ca nu ai incredere in fortele proprii
B: pai n-am ca le cunosc!
A: si te lasi prada incertitudinii
B: da, clar sunt o prada
A: puschea pe limba
A: chiar sa mor de foame cu banii in buzunar
B: auzi, tu vezi ca pe pagina asta la restaurantul lascar scrie ca "vanatoarea a inceput" ce vanatoare?
B: vaneaza astia ceva?
A: da
B: pe cei rataciti pe langa buc?
A: cica pe aia care nu stau bine cu orientarea
B: lasa ca ma aperi tu
A: draga eu ma voi relaxa
A: dupa ce o sa fiu stresata la serviciu
A: am nevoie de liniste
A: vrei sa devin isterica?
B: crezi ca aia vaneaza in liniste?
A: in soapta
B: isteria nu strica daca vrei sa te auda cineva
A: adica te folosesti de mine?
A: eu pe post de gps in varianta primitiva?
B: e nu primitiva
B: sa zicem ca desenezi hartile cu mai putin talent
B: cand s-a uitat ultima data cineva in ochii tai sa iti zica ca vede harta bucurestiului intreaga?
A: nu poti fi deloc romantica
B: nu prea...
B: auzi, am o veste buna privind restaurantul asta
B: am auzit de satu' belciugatele... deci exista
B: dar cum se ajunge...
A: pai daca ai auzit
A: poate ai si trecut pe acolo
A: fa un efort de memorie
B: poate am visat ca am trecut pe acolo
A: lasa ca il cautam pe harta
B: care harta?
A: harta romaniei
A: pe internet
B: a, deci si tragi la imprimanta harta cu belciugatele
A: evident
A: doar nu ma uit la ea
A: sa o admir
A: auzi zi si tu macar ce judet e
B: ilfov
B: sai
A: hahaha
A: hahaha
A: sa crezi tu
A: acum am vazut si eu
A: cica e in calarasi
A: e pe drumul vechi spre mare
B: aha... de aia stiam de el
A: da' stii cum e cu drumul asta vechi?
B: ar trebui... am fost de multe ori
B: dar nu m-as baza ca nu conduceam eu
A: of
B: of?
A: se vede comuna asta din satelit
A: da' soseaua nu
B: iti dai seama ca exista un motiv, de exemplu ca soseaua e departe de sat. O trebui sa treci vreo tarla sa ajung in sat. Facem o plimbare la iarba verde? Or fi arat aia, semanat ceva... O fi crescut vreo iarba... Numai buna de o plimbare.
A: trebuie sa ajungem in dn 3
A: bucuresti – fundulea
A: ti-ai mai amintit?
B: nu
A: auzi?
B: da
A: daca vrei, putem sa o luam spre pitesti
A: sambata
A: ca tot o sa fim la intrarea spre autostrada
A: ca pana ne cacaim noi sa ajungem la belciugatele
B: si sa ajungem pana duminica la belciugatele?
A: se darama drumul vechid e tot
B: nu draga ca era un drum solid
A: hai ca plec acasa
A: vorbim mai tarziu
B: pa
A: pa
sâmbătă, 4 aprilie 2009
Nelamurire
Am si eu o problema insolubila si care ma ataca periodic. De cele mai multe ori reusesc sa evit atacurile cu indemanare dar cateodata atacatorul castiga. Care este motivul pentru care poarta unele femei pantaloni largi in talie si pe solduri dar stramti pe picior de la genunchi in jos ?
Pot sa inteleg ca e la moda, dar n-are nici una oglinda acasa ? Arata toate de parca au ditamai posteriorul si niste solduri imense pe 2 picioruse subtiri. Si pentru a fi spectacolul complet, pantalonii cu pricina au si talie joasa, mai vezi o lenjerie, ceva burtica eventual un strat de grasime… Le-o fi zis careva ca arata bine?
Am vazut zilele trecute im metrou un exemplar care incepuse sa isi caute ceva in geanta. Geanta era imensa si ii acoperea o buna parte din posterior, iar cautarea se petrecea fara ca doamna sa se si uite in geanta. Un moment am avut impresia ca isi cauta fundul in pantaloni. S-a dovedit ca nu asta cauta… Bine macar ca nu isi cauta creierul ca asta era sigur mult mai greu de gasit in ceata ce probabil in inconjoara.
Mai vezi uneori si barbati cu acelasi gen de pantaloni pe ei dar trebuie sa recunosc ca ei nu arata asa de penibil. Parerea mea e ca si ei rau dar parca nu penibil.
Dragoste chioara si amor ghebos
EL
Un tip in jurul tandrei varste de 40 de ani, fara mare succes la servici dar un post onorabil. Sotie ok, copii de care e mandru, situatie materiala peste obisnuit. Totusi, nimic din aceasta situatie nu il face bucuros. Ce isi doreste este sa fie apreciat, sa se simta cel mai important pentru cineva. Si asta, cumva, nu are in familie.
EA
Primul job si in ultimul an la facultate. Baietii carcotasi spun ca atunci cand incepe sa vorbeasca se face noapte si te cuprinde singuratatea. Fetele ar spune doar ca vorbeste cam tare… Este o tanara naiva, poate putin nesigura care isi doreste sa faca treaba buna la primul job.
Aflat in fata unor probleme existentiale :
- Ce am facut cu viata mea pana acum ?
- Sunt fericit?
- Ce o sa fac mai tarziu, deja simt primele semen ale batranetii? Cum o sa fie ? De ce imi este asa de frica ?
- Altceva mi-am imaginat ca o sa ajung pana la varsta asta. Doar atat am reusit ? Se mai poate ceva ?
Milioane de intrebari. Pana acum a reusit cate ceva din ce si-a propus. Acum ce o sa urmeze ? Cariera ? Familie ?
Cauta sa fie admirat, considerat cel mai importat si inteles. Nu mai doreste sa auda ca problemele lui nu sunt importante si in general, nu are chef sa isi mai discute nelinistile cu cineva care il cunoaste prea bine. Cu o persoana ca ii poate arata cu amanunte unde greseste. Care nu mai poate fi solidara cu el deoarece stie ca e slab, prea slab. Pentru care nimic din ce ii spune el nu prea mai e o surpriza. Care cu toate bunele ei intentii si cu tot ce a facut pentru el, nu ii mai spune de ani buni ca il admira. Dimpotriva, ii tot spune ca ii accepta slabiciunile.
EA
Doreste o poveste de dragoste ca in povesti daca se poate. Habar n-are cam cum arata o poveste de dragoste mai lunga de cateva luni. Se simte insa flatata daca cineva o ia in serios. Nici nu isi da seama cat de mult este flatata. Este plina de increderea tineretii si de bunavointa, doreste sa gaseasca ce e mai bun in fiecare om. Si cumva chiar reuseste. Increderea si prospetimea tineretii…
A mai vazut o groaza de tipe tinere si cam stie ce discurs merge. Este serios si stie cum sa fie total diferit de tinerii « neseriosi » din ziua de azi. El a fost tanarul neserios de ieri ; pana azi a mai capatat ceva experienta si stie ce trebuie sa spuna. Spune povesti si anecdote vechi pe care le-a spus deja tuturor cunoscutilor, pentru ea totul este o noutate. E o placere sa iti povestesti viata intr-o alta lumina fata de cineva care nu te cunoaste. Sa iti ascunzi slabiciunile pe care altii le cunosc prea bine. Este intr-un fel o operatie de re-inventare. Se transforma in cel ce dorea sa fie, in scurt timp crede si el ca este cel din povestile proprii.
Este minunat sa ti se dea atata atentie. Saracul tip, cat de interesant, bun, simpatic (… etc) este si cat de nefericit…
Ar putea fi o prietenie frumoasa si interesanta, un mod de a mai slabi presiunea din viata fiecaruia.
Ar putea fi o « afacere » pentru trecerea timpului cu limite acceptate.
Ar putea sa fie o poveste trista cu final trist pentru toata lumea. Sau poate o poveste trista cu final trist doar pentru unii…
Suntem cu ani lumina in urma ?
Aeroportul Otopeni, taxi in parcare.
- - De unde veniti?
- - Viena
- - Ati fost in vacanta?
- - Nu, cu serviciul.
- - Da, am fost si eu pe afara de cateva ori. Austriecii astia sunt dati dracu, asa civilizatie ca la astia nu vezi. La noi… ce sa zic.
- - Da…
Taxi-ul iese din locul unde era parcat si intra pe banda dintre masini. Cand sa faca dreapta spre iesire, taie calea unei alte masini care mergea inainte.
- - Uitati-va la asta cum merge. Si suntem doar in parcarea aeroportului si puteti sa va dati seama. Vrea el sa se bage neaparat, in strainatate nu fac asa, nush cum conduc aia.
- - Da…
Problema este ca in mod normal, taximetristul meu trebuia sa il lase pe celalalt sa treaca nu sa ii taie calea. In oraseul linistit din Austria de unde venisem asa s-ar fi intamplat... Desigur, taximetristul nu si-a dat seama de asta, si nici nu s-a gandit vreodata ca daca tot a vazut civilizatie prin alte parti ar trebui sa aplice si el cate ceva.
VIENA – PAREREA NOASTRA
Viena, superba capitala austriaca, cu muzee extraordinare, trafic in comun minunat, cu oameni super-civilizati si cu o curatenie extraordinara.
VIENA – PAREREA LOR
Un vienez mi-a explicat ca admira muzeele orasului, traficul este ok (mai putin biciclistii nebuni care sunt un pericol pentru pietoni, pe el personal era sa il calce vreo 2), oamenii sunt cam inganfati (comparativ cu cei din regiunea lui natala, ceva mai la sud de Viena) iar curatenia este normala. Altul mi-a spus o data ca desi ii place mult Viena si nu ar locui in alta parte, crede totusi ca Praga este un oras mai fermecator.
M-am mirat sa vad ca poti cumpara ziare din niste pungi agatate de stalpi pe strada. Se presupune ca o sa lasi banii intr-o cutiuta dar poti sa iei linistit fara sa lasi nici un ban. Am intrebat daca functioneaza si toti platesc si mi s-a spus ca nu prea plateste lumea. In general oamenii nu lasa bani dar publicatiile continua sa alimenteze sistemul pentru ca e un mod de a distribui. Chiar daca nu isi scot banii, accepta pierderile pentru distributie. Sau pun ce stiu ca oricum nu pot vinde.
De asemenea, in Viena s-a incercat acum cativa ani sa se puna la dispozitie biciclete gratis pentru calatoria in oras. Intr-o zi au disparut toate, si peste cateva luni apareau in ziare pozele unei biciclete in Africa. Acum bicicletele se platesc daca vrei sa inchiriezi pentru plimbare.
Daca doriti sa stati pe iarba la Schonbrun nu incercati manevra cu un vienez. Acesta va va spune ca pe acolo isi plimba oamenii cainii si nu crede ca poti gasi un loc curat unde sa stai. Doar turistii naivi stau pe iarba…
Daca ajungeti pe munte in Austria veti intalni la cabane aceeasi atmosfera ca in cabanele de pe la noi. Mancare gatita la cazan, servita de bucatareasa vorbareata care va dori sa stiti de unde veniti si incotro va duceti. Si care in cazul nostru a facut glume cu barbatii austrieci care ne insoteau ca femeile din est sunt cele mai frumoase. Moment in care am descoperit si noi ca exista un argou in zona aceea ca n-am inteles o iota din raspunsul domnilor in cauza…
BUCURESTI – PAREREA LOR
Traficul este ingrozitor iar taximetristii sunt nebuni. Practic, este o minune ca n-au avut nici un accident intr-un an plin de calatorii pe DN1 intre Otopeni si Bucuresti. Mancarea este grozava, oamenii sunt ok dar la hotel personalul e cam nepoliticos. Orasele din Ardeal sunt mai curate si masinile sunt parcate mai normal decat in Bucuresti. Herestraul este foarte frumos si bisericile din sunt interesante. Sibiul si Sighisoara sunt superbe iar muntii Fagaras foarte frumosi.
DIFERENTA
Diferenta este ca noi avem in cap tot felul de idei preconcepute si nu incercam sa ne facem obiectiv o parere. Ei nu isi denigreaza orasul sau tara, dar pot discuta si despre lucrurile care nu merg perfect la ei sau care nu le plac lor personal. Desigur ca ne vad problemele dar ei le privesc mult mai constructiv decat noi.
Daca ii spui unuia ca Bucurestiul arata naspa o sa zica ca a vazut el si Varsovia acum nu stiu cati ani ca arata cam naspa dar ca dupa dezvoltarea economica si-a schimbat... Asta este o perspectiva pe care ei o au si pe care noi nu incercam de nici un fel sa o castigam. In general ne cam lipseste obiectivitatea...
duminică, 22 martie 2009
Aventuri de o noapte
Eu nu inteleg ce spera un om care se baga in asa ceva. As putea sa inteleg daca faci din asta un obicei si decizi ca viata ta intima se rezuma la aventuri cu necunoscuti/necunoscute. Dar sa ai aventuri cu necunoscuti doar pentru ca e cool sau ca sa vezi cum e este cam ilogic.
Daca te atrage persoana de ce sa bruschezi lucrurile? Ti-e teama ca daca nu folosesti ocazia primei intalniri pe a doua nu o mai capeti?
Daca nu te atrage de ce sa te legi la cap? Gaseste ceva atractiv. Cazul in care e destul de ok pentru o aventura dar dezagreabil pentru o relatie, se considera la sectiunea "neatractiv".
Ce faci daca iti place? Te razgandesti si incerci sa il/o mai vezi? Cum poti sa stii ca iti place de el/ea sau ai vrea doar sa repeti aventura deoarece prestatia a fost peste asteptari. Si daca nu te razgandesti la ce iti foloseste ca a fost bine daca nu o sa se mai repete?
Ce faci daca nu iti place? Nu o trebui sa mai dai ochii cu persoana dar tot ramai cu experienta neplacuta. Macar daca era o relatie puteai sa zici ca ai incercat si n-a fost ok, dar asa ce zici? Ca n-ai fler la ales necunoscuti/necunoscute pentru utilizare pe termen extrem de scurt si fara obligatii?
Si daca nu te poti detasa de aventura si ramai cu un sentiment vecin cu depresia? Si esti tu si cu sentimentul, ca celalalt a fost doar pentru o noapte.
In final poti ramane cu sentimentul ca a fost bine si regretul ca nu se va mai repeta, cu regretul ca a fost rau si ca s-a intamplat sau cu rezultatul ca n-a fost nimic deosebit si ca n-ai castigat nimic. Desigur, nici n-ai pierdut nimic.
Daca te atrage persoana de ce sa bruschezi lucrurile? Ti-e teama ca daca nu folosesti ocazia primei intalniri pe a doua nu o mai capeti?
Daca nu te atrage de ce sa te legi la cap? Gaseste ceva atractiv. Cazul in care e destul de ok pentru o aventura dar dezagreabil pentru o relatie, se considera la sectiunea "neatractiv".
Ce faci daca iti place? Te razgandesti si incerci sa il/o mai vezi? Cum poti sa stii ca iti place de el/ea sau ai vrea doar sa repeti aventura deoarece prestatia a fost peste asteptari. Si daca nu te razgandesti la ce iti foloseste ca a fost bine daca nu o sa se mai repete?
Ce faci daca nu iti place? Nu o trebui sa mai dai ochii cu persoana dar tot ramai cu experienta neplacuta. Macar daca era o relatie puteai sa zici ca ai incercat si n-a fost ok, dar asa ce zici? Ca n-ai fler la ales necunoscuti/necunoscute pentru utilizare pe termen extrem de scurt si fara obligatii?
Si daca nu te poti detasa de aventura si ramai cu un sentiment vecin cu depresia? Si esti tu si cu sentimentul, ca celalalt a fost doar pentru o noapte.
In final poti ramane cu sentimentul ca a fost bine si regretul ca nu se va mai repeta, cu regretul ca a fost rau si ca s-a intamplat sau cu rezultatul ca n-a fost nimic deosebit si ca n-ai castigat nimic. Desigur, nici n-ai pierdut nimic.
joi, 19 martie 2009
Topul gafelor la volan
Cea mai grava gafa la volan am comis-o intr-o vara cand am plecat cu o veche prietena sa calatorim o saptamana pe unde om vedea cu ochii. Am inceput cu Sibiu, Vatra Dornei, Bistrita, Cluj si apoi iar Sibiu. Poveatea se intampla pe drumul spre Vatra Dornei.
Mergem frumos pe drum pe unde zice GPS si prin inima Moldovei oprim la o bariera. Bariera era putin deosebita fata de barierele obisnuite deoarece era lunga cat tot drumul nu numai cat o banda. Si zice amica tragand din tigara si probabil plictisita de perspectiva de a sta la bariera:
- De ce au facut astia bariera asa lunga? Le-o fi fost lene sa o taie? Trebuie sa fi cautat ceva batul asta asa lung.
Recunosc ca briera era fabricata din bunatate de lemn, probabil un falnic copac la vremea lui.
- Nu, cred ca au facut-o intentionat pentru ca sunt idioti care ocolesc bariera si trec pe linia ferata. O fi calcat trenu pe vreunu pe aici, o fi lasat mizerie in urma accidentului si s-au gandit astia din sat sa puna o bariera mai mare. Sa priceapa tot prostu' ca nu trebuie sa treaca.
Avea sa se dovedeasca ca eu sunt lupul moralist imediat ce ajungem la Vatra Dornei. Ajungem si cum mergeam eu asa, vad brusc masini oprite, ma uit eu si nu vad urma de semafor. Drumul era putin nedefinit, nici o casa pe margine desi eram in mijlocul orasului, urmaream semnele de "Centru". Si cum nu m-am uitat eu prea bine de n-am vazut ditamai semaforu, depasesc linistita masinile alea oprite ca tot nu venea nimeni din fata. Tocmai vroiam sa zic "Ce dracu' stau astia in mijlocul drumului" cand simt calea ferata sub roti...
- La naiba zic, suntem pe calea ferata si era bariera...
- Unde? zice amica si se uita pe geamul din dreapta disperata ca poate vine si trenu.
Din fericire nu venea nici un tren.
- Ah, zic, uite asa ma vede politia si imi ia carnetu.
- Daca te calca trenu' nu mai aveai problema asta. Si mai ziceai la bariera trecuta de idiotii care ocolesc bariera... Da' astia au calea ferata in buricul targului?
Da, in Vatra Dornei trece trenu prin buricul targului, asa oras frumos, imprejurimi superbe, drumuri proaste si uneori idioti de la Bucuresti care trec aiurea pe calea ferata.
Mergem frumos pe drum pe unde zice GPS si prin inima Moldovei oprim la o bariera. Bariera era putin deosebita fata de barierele obisnuite deoarece era lunga cat tot drumul nu numai cat o banda. Si zice amica tragand din tigara si probabil plictisita de perspectiva de a sta la bariera:
- De ce au facut astia bariera asa lunga? Le-o fi fost lene sa o taie? Trebuie sa fi cautat ceva batul asta asa lung.
Recunosc ca briera era fabricata din bunatate de lemn, probabil un falnic copac la vremea lui.
- Nu, cred ca au facut-o intentionat pentru ca sunt idioti care ocolesc bariera si trec pe linia ferata. O fi calcat trenu pe vreunu pe aici, o fi lasat mizerie in urma accidentului si s-au gandit astia din sat sa puna o bariera mai mare. Sa priceapa tot prostu' ca nu trebuie sa treaca.
Avea sa se dovedeasca ca eu sunt lupul moralist imediat ce ajungem la Vatra Dornei. Ajungem si cum mergeam eu asa, vad brusc masini oprite, ma uit eu si nu vad urma de semafor. Drumul era putin nedefinit, nici o casa pe margine desi eram in mijlocul orasului, urmaream semnele de "Centru". Si cum nu m-am uitat eu prea bine de n-am vazut ditamai semaforu, depasesc linistita masinile alea oprite ca tot nu venea nimeni din fata. Tocmai vroiam sa zic "Ce dracu' stau astia in mijlocul drumului" cand simt calea ferata sub roti...
- La naiba zic, suntem pe calea ferata si era bariera...
- Unde? zice amica si se uita pe geamul din dreapta disperata ca poate vine si trenu.
Din fericire nu venea nici un tren.
- Ah, zic, uite asa ma vede politia si imi ia carnetu.
- Daca te calca trenu' nu mai aveai problema asta. Si mai ziceai la bariera trecuta de idiotii care ocolesc bariera... Da' astia au calea ferata in buricul targului?
Da, in Vatra Dornei trece trenu prin buricul targului, asa oras frumos, imprejurimi superbe, drumuri proaste si uneori idioti de la Bucuresti care trec aiurea pe calea ferata.
miercuri, 11 martie 2009
Farfuridi & Banzovenescu
Unul din subiectele actualitatii sunt pasapoartele biometrice dar aceasta poveste este despre banala carte de identitate. Inca nu este biometrica, asteptam cu interes ce mai au de spus unii si altii cand o vor moderniza si pe asta.
Deci, depun actele si dupa 10 zile ma infatisez sa imi ridic cartea de identitate. Ajung la 11:45 trecute fix si ma asez la coada. La giseu era un domn si apoi inca vreo 10 persoane. Casc si eu ochii pe orar sa vad daca se termina cumva progamul inainte sa imi vina randul si vad asa:
- 9:00 - 12:00 - primire acte
- 13:00 - 14:00 - eliberare acte
Bun zic, 15 minute oricum e de primire si apoi, abia ce ajung si eu la ghiseu incep programul de eliberari... Sper sa se si tina de program.
Inca 10 minute trec si acelasi domn la ghiseu, doamna mai pleaca, mai vine, mai vine o colega, oamenii de la giseu incep sa mormaie ca se termina programul... pana la urma domnul termina. Se intoarce si zice:
- Va rog sa ma scuzati ca a durat atat, nu am vrut sa va deranjez.
Brusc se face liniste, nemultumitii care cu 2 minute in urma mormaie acum cu jumate de gura "Nu-i nici o problema". Recunosc ca am ramas mirata la faza asta, gandindu-ma ca s-au mai schimbat lucrurile, aud si eu un raspuns civilizat la o problema care potential putea provoca discutii aprinse.
Domnul pleaca, urmatorii care vroiau sa depuna acte sunt respinsi ca s-a terminat programul, raman cu vreo 4 persoane in fata mea. Totusi nu puteam pleca de la politie cu impresia ca oamenii sunt civilizati... Apar pe usa 2 domni in varsta, si se aseaza fix in spatele persoanei de la ghiseu. Incep sa discute:
- Sa intreb numai daca e gata cartea de idenitate.
- Da, sigur.
- Eu l-am sunat pe Ionut si mi-a zis ca e sigur gata, dar ma gandesc sa intreb totusi, ca sa nu stau degeaba la coada.
- Daca ti-a zis ca e gata...
- Da dar nu se stie.
Bineinteles, provocarea nu a ramas fara urmari. O doamna mai din spate:
- Noi toti stam la coada fara sa stim daca s-a eliberat.
- Doamna, zice unul dintre cei 2 domni, eu am o treaba de rezolvat, nu pot sa stau. Dumneavoastra stiti ce inseamna sa ai o treaba? Ati avut in viata dumneavoastra ceva de rezolvat?
In momentul asta am simtit ca ma enervez. Asa discurs tendentios de mult nu mai auzisem si suna teribil de asemanator cu ce auzeam in copilarie pe la televizor in cele 2 ore de program. Brusc simt ca fiecare minut pe care il pierd stand la coada imi trebuie si ca domul se inseala amarnic daca crede ca o sa vada ghiseul ala inaintea mea.
- Coada este aici domnule, zice o alta doamna din spate.
- Coada este la animale, aici se cheama rand, zice unul dintre domni fara sa se intoarca.
- Da dar dumeavoastra stati in fata, ii zic eu uitandu-ma cam urat la el.
Domnul tace vreo jumate de minut si apoi continua discutia cu prientenul dansului:
- Totusi e pacat sa stau la coada fara sa stiu daca e gata.
- Pai daca ti-a spus ca e gata, e probabil gata.
- Da, dar nu poti sa stii.
Acum mi-am adus aminte de Dem Radulescu si Mircea Diaconu intr-o scrisoare pieduta, stiti dialogul ala cu:
- E prea tare, eu nu o semnez
-O dam anonima
-Atunci o semnez..
Ei bine, asa erau si cei 2 domni, Farfuridi si Banzovenescu doar mai tupeisti si cu o doza solida de nesimtire, calitati extrase direct din comnuismul pe care l-au trait si probabil admirat.
Deci, depun actele si dupa 10 zile ma infatisez sa imi ridic cartea de identitate. Ajung la 11:45 trecute fix si ma asez la coada. La giseu era un domn si apoi inca vreo 10 persoane. Casc si eu ochii pe orar sa vad daca se termina cumva progamul inainte sa imi vina randul si vad asa:
- 9:00 - 12:00 - primire acte
- 13:00 - 14:00 - eliberare acte
Bun zic, 15 minute oricum e de primire si apoi, abia ce ajung si eu la ghiseu incep programul de eliberari... Sper sa se si tina de program.
Inca 10 minute trec si acelasi domn la ghiseu, doamna mai pleaca, mai vine, mai vine o colega, oamenii de la giseu incep sa mormaie ca se termina programul... pana la urma domnul termina. Se intoarce si zice:
- Va rog sa ma scuzati ca a durat atat, nu am vrut sa va deranjez.
Brusc se face liniste, nemultumitii care cu 2 minute in urma mormaie acum cu jumate de gura "Nu-i nici o problema". Recunosc ca am ramas mirata la faza asta, gandindu-ma ca s-au mai schimbat lucrurile, aud si eu un raspuns civilizat la o problema care potential putea provoca discutii aprinse.
Domnul pleaca, urmatorii care vroiau sa depuna acte sunt respinsi ca s-a terminat programul, raman cu vreo 4 persoane in fata mea. Totusi nu puteam pleca de la politie cu impresia ca oamenii sunt civilizati... Apar pe usa 2 domni in varsta, si se aseaza fix in spatele persoanei de la ghiseu. Incep sa discute:
- Sa intreb numai daca e gata cartea de idenitate.
- Da, sigur.
- Eu l-am sunat pe Ionut si mi-a zis ca e sigur gata, dar ma gandesc sa intreb totusi, ca sa nu stau degeaba la coada.
- Daca ti-a zis ca e gata...
- Da dar nu se stie.
Bineinteles, provocarea nu a ramas fara urmari. O doamna mai din spate:
- Noi toti stam la coada fara sa stim daca s-a eliberat.
- Doamna, zice unul dintre cei 2 domni, eu am o treaba de rezolvat, nu pot sa stau. Dumneavoastra stiti ce inseamna sa ai o treaba? Ati avut in viata dumneavoastra ceva de rezolvat?
In momentul asta am simtit ca ma enervez. Asa discurs tendentios de mult nu mai auzisem si suna teribil de asemanator cu ce auzeam in copilarie pe la televizor in cele 2 ore de program. Brusc simt ca fiecare minut pe care il pierd stand la coada imi trebuie si ca domul se inseala amarnic daca crede ca o sa vada ghiseul ala inaintea mea.
- Coada este aici domnule, zice o alta doamna din spate.
- Coada este la animale, aici se cheama rand, zice unul dintre domni fara sa se intoarca.
- Da dar dumeavoastra stati in fata, ii zic eu uitandu-ma cam urat la el.
Domnul tace vreo jumate de minut si apoi continua discutia cu prientenul dansului:
- Totusi e pacat sa stau la coada fara sa stiu daca e gata.
- Pai daca ti-a spus ca e gata, e probabil gata.
- Da, dar nu poti sa stii.
Acum mi-am adus aminte de Dem Radulescu si Mircea Diaconu intr-o scrisoare pieduta, stiti dialogul ala cu:
- E prea tare, eu nu o semnez
-O dam anonima
-Atunci o semnez..
Ei bine, asa erau si cei 2 domni, Farfuridi si Banzovenescu doar mai tupeisti si cu o doza solida de nesimtire, calitati extrase direct din comnuismul pe care l-au trait si probabil admirat.
sâmbătă, 21 februarie 2009
Reteta pentru Ingrijirea Tenului
Ii stiti pe cei care se baga in vorba in timpul calatoriei? In tren, in avion, in autobuz? In general ma uit urat, raspund monosilabic si excesiv de politicos, comportament care are darul sa ii linisteasca subit. Uneori ma apuca insa cheful de vorba si le fac jocul. Este o discutie ca intre detectivi, cine spune mai putine despre el si afla mai multe despre celalalt. Una dintre cele mai haioase conversatii am avut-o in avionul spre Bucuresti, cu o domnisoara tanara si simpatica dar cam nesigura pe dansa. Terminase facultatea, gasise o slujba buna si acum avea timp sa se gandeasca ce altceva in afara de servici sa faca cu timpul liber. In buna traditie a tuturor curiosilor vorbareti, ajunge la un moment dat sa ma intrebe :
- Ma scuzati, sunt curioasa, cati ani aveti?
- 32.
- Mie cat imi dati?
- O, stiti eu nu ma pricep la asta. Prietenului meu i-am dat la inceput cu 10 ani mai mult decat avea de fapt. (Lucru perfect adevarat, am facut gresala sa ii spun si lui asta, nici pana in ziua de azi nu cred ca mi-a iertat-o. Ma asteapta probabil sa ajung si eu la varsta lui de atunci ca sa se razbune.)
- Cum asa cu 10 ani mai mult?
- Pai era neras și obosit. Nu a fost vina mea ca arata in halul ala.
- Si ce a zis.
- Ce sa mai zica? S-a bosumflat putin.
- Totusi sunt curioasa, cat imi dati?
- 27?
- Nu, 25. Deci arat mai batrana.
- Dupa cum spuneam nu stiu sa apreciez.
Pauza, mai asculta muzica, eu mai citesc cate ceva. Totusi discutia nu se termina aici.
- Stiti de unde pot lua carne proaspata de vitel in Bucuresti?
Ma gandesc serios la intrebare, poate domnisoara vrea sa manance carne proaspata. Ma simt chiar si putin jenata pentru ca eu nu ma prea omor la departamentul asta, cumpar cam orice este la magazinul de langa mine si in termen. Daca vreau carne proaspata cumpar de la rude de la tara. Acolo macar stiu ce iau. Dar cazurile sunt rare, m-am invatat sa mananc ce e pe la oras. Ma gandeam chiar ca domnisoara o fi de la tara, obisnuita cu mancarea sanatoasa, si sufera in Bucuresti ca mananca prostii de prin supermarket. Din pacate, cu toata bunavointa nu o puteam ajuta.
- Nu prea stiu. Eu cumpar de la mine din piata dar habar n-am daca este foarte proaspata.
- Stiti eu am fost in vacanta la munte, spune domnisoara. Acolo am cunoscut o doamna care mi-a dat o reteta foarte eficienta pentru ingrijirea tenului. Cred ca era foarte buna pentru ca doamna avea o piele foarte frumoasa deși avea 40 de ani. Vreti sa va dau reteta?
- Nu, multumesc.
- Bine, dar sa stiti ca e foarte eficienta. Oricum, reteta cere un tratament care se intinde pe mai multe saptamani și una din faze este sa iti pui carne proaspata de vitel pe fata.
Aici am ramas fara replica. Nu imi venea sa cred ca am putut sa fiu asa naiva si sa imi imaginez ca vroia carne de vitel ca sa o manance. Cum de nu m-am prins ca inca era marcata de faza cu varsta?
- Chiar nu vreti sa va dau reteta ? continua domnisoara.
- Nu multumesc, eu nu reusesc nici sa imi dau cu crema in fiecare seara, e prea complicat pentru mine sa fac tratamente cosmetice.
Nu i-am mai spus ca situatia ar fi traumatizanta pentru cateaua mea. Ea este un caine de vanatoare respectabil, brac german cu acte în regula. Mamica ei vana impreuna cu stapanul sau, si acesta a crescut puii ca pe niste viitori vanatori, invatati de mici la carne cruda. Prin urmare, scumpa mea catelusa, la frumoasa varstă de 3 luni a mirosit carnea din sacosa și profitand de 5 minute de neatentie din partea mea, s-a catarat in doua labute pe scaun, a scos carnea din sacosa si din hartie a papat tot. Bucata de carne era cam jmatate din marimea catelului… Totusi ea a mancat tot, cand m-am intors eu lingea hartia de sange. Cred ca daca as incepe sa utilizez cruditati pentru fata ar trebui sa ma bat pentru ele cu scumpica de javra. Probabil as pierde de fiecare data, poate uneori si o parte din fată, ca de, asa e la vanatoare.
joi, 12 februarie 2009
Ce frumos e acolo
Aeroportul din Budapesta, seara târziu așteptând îmbarcarea la zborul pentru București. Încet, încet se adună călătorii pentru cursa de București. Se așează doi domni lângă mine și încep să vorbească de ale lor ca să audă toată sala... Afaceri, complicații, ma rog. Apare ”piti” întruchipată într-o domnișoară mult prea plinuță pentru hainele strâmte care îi puneau în evidență picioarele grosolane. Sigur, jacheta era puțin mai lungă decât fusta și ambele abia acopereau posteriorul. Cizmulițe colorate și înalte, cercei teribil de mari și o geantă strălucitoare imensă. Hait, zic, stai că apar curiozitățile obișnuite, deja mă simt ca acasă deși am lipsit doar câteva zile.
Începe boardingul, am loc pe ultimul rând și nu-mi explic de ce. În Lubliana am plecat acum câteva ore bune, ar fi trebuit să am loc bun, de obicei la zborurile cu escală în avionul 2 prinzi loc în față. Mă gândesc că Lubliana o fi considerat aeroport mai retras, poate nu primesc locuri așa bune cand fac check-in la zborurile cu escala. Mă rog...
Lângă mine se așează o domnișoară și mă întreabă în engleză dacă am să îi dau o carte să citească. Hm... zic eu, domnișoara e îndrăzneață...
- Nu, îi răspund, dar dacă doriți vă pot da un walkman. Nu știu dacă o să va placă muzica însă.
Domnișoara e surprinsă că sunt româncă, bănuise altceva după carte... Mă rog, bine ca nu m-a luat cu germana, ar fi fost mai rău.
- Da, vă mulțumesc.
Ia walkman-ul, mă întreabă cum se schimbă melodiile și incepe să asculte. Eu citesc în continuare. După o vreme se oprește din ascultat și după câteva minute de tăcere începe discuția.
- Ați fost în Budapesta?
- Nu, vin din Lubliana.
- Da?
- Dar am fost într-un oraș din Austria cu serviciul. E aeroportul mai aproape decat Viena.
Este doar pe jumatate adevărat, anul trecut am fost pe acolo în interes de servici, acum mai vizitam prietenii. Dar după cum spuneam, îi știu eu bine pe cei care se bagă în vorbă cu străinii și știu exact ce trebuie să eviți pentru ca discuția să nu devină mai personală decât îmi face mie plăcere.
- Vai ce frumos, și cum e acolo?
- Frumos, înconjurat de munți, au un lac foarte frumos. Dumneavoastră unde ați fost?
- La Posdam cu un curs de perfecționare. E un oraș lângă Berlin.
”Serios, tu? Și Berlin pe unde e?”
- Și cum vi s-a părut orașul?
- Frumos, dar mai ales mi-a plăcut că aveau piste pentru bicicliști peste tot.
- Da? Eu am fost în Berlin dar nu am observat pistele de bicicliști, zic eu și încep să o bănuiesc pe domnișoară de snobism. Speram să nu înceapă vreo discuție despre lipsa pistelor de bicicliști in București.
Începe boardingul, am loc pe ultimul rând și nu-mi explic de ce. În Lubliana am plecat acum câteva ore bune, ar fi trebuit să am loc bun, de obicei la zborurile cu escală în avionul 2 prinzi loc în față. Mă gândesc că Lubliana o fi considerat aeroport mai retras, poate nu primesc locuri așa bune cand fac check-in la zborurile cu escala. Mă rog...
Lângă mine se așează o domnișoară și mă întreabă în engleză dacă am să îi dau o carte să citească. Hm... zic eu, domnișoara e îndrăzneață...
- Nu, îi răspund, dar dacă doriți vă pot da un walkman. Nu știu dacă o să va placă muzica însă.
Domnișoara e surprinsă că sunt româncă, bănuise altceva după carte... Mă rog, bine ca nu m-a luat cu germana, ar fi fost mai rău.
- Da, vă mulțumesc.
Ia walkman-ul, mă întreabă cum se schimbă melodiile și incepe să asculte. Eu citesc în continuare. După o vreme se oprește din ascultat și după câteva minute de tăcere începe discuția.
- Ați fost în Budapesta?
- Nu, vin din Lubliana.
- Da?
- Dar am fost într-un oraș din Austria cu serviciul. E aeroportul mai aproape decat Viena.
Este doar pe jumatate adevărat, anul trecut am fost pe acolo în interes de servici, acum mai vizitam prietenii. Dar după cum spuneam, îi știu eu bine pe cei care se bagă în vorbă cu străinii și știu exact ce trebuie să eviți pentru ca discuția să nu devină mai personală decât îmi face mie plăcere.
- Vai ce frumos, și cum e acolo?
- Frumos, înconjurat de munți, au un lac foarte frumos. Dumneavoastră unde ați fost?
- La Posdam cu un curs de perfecționare. E un oraș lângă Berlin.
”Serios, tu? Și Berlin pe unde e?”
- Și cum vi s-a părut orașul?
- Frumos, dar mai ales mi-a plăcut că aveau piste pentru bicicliști peste tot.
- Da? Eu am fost în Berlin dar nu am observat pistele de bicicliști, zic eu și încep să o bănuiesc pe domnișoară de snobism. Speram să nu înceapă vreo discuție despre lipsa pistelor de bicicliști in București.
- Tot cu serviciul in Berlin?
- Nu, doar un week-end în vizită.
- Și pe unde ați mai fost?
- Mai mult așa, câteva luni adică, în Dublin.
- Da? Și cum e în Dublin?
- E drăguț doar ca nu prea e nimic de vizitat, într-un week-end vezi cam tot. Și in rest eu am devenit cam depresivă din cauza climei. Dacă îmi zicea cineva înainte nu credeam, dar după câteva săptămâni de plecat la servici pe întuneric și întors de la servici pe același întuneric am început să ma simt foarte tristă. Prin martie a început să fie lumină și mi-am dat și eu seama care era cauza tristeții.
- Și cum sunt irlandezii și cluburile, pub-urile?
- Irlandezii sunt ok, iar în pub-uri nu mă prea duc nici în București. Am fost de vreo 2 ori cu colegii de la firmă dar nu mi s-a părut nimic interesant. Ba o data am fost într-un pub fără muzică, oamenii stăteau și la mese și în picioare, beau și discutau. Foarte ciudat.
- Eu am fost doar în Budapesta cu părinții și acum în Posdam.
- Eh, o să vă mai duceți, în vacanță de exemplu.
- Și ce job aveți? La o firmă mare?
- Nu, e o firmă mică de IT. Dar avem tot felul de proiecte și uneori mai trimitem consultanți la client, cum a fost cu Dublin.
- Bine că mai avem și o reprezentantă a femeilor în meseria asta.
Aici recunosc că m-a lovit, mi-a servit o frază prefabricată despre femei și programatori de m-a bagat sub scaun. Și eu săraca de mine care nu am povești despre cum sunt discriminată la locul de muncă pentru că sunt femeie....
- Da, nu e chiar așa de special, mai am colege.
De fapt, am foarte puține colege, maxim una-două dar am și eu plăcerile mele când discut cu un snobi. Așa că mai continui:
- Și dumneavoastră, ce faceți?
- Lucrez la ... (o multinațională bine cunoscută), dar e foarte mult de muncă și mai facem și cursuri de perfecționare unde este iar mult de muncă. Abia avem timp să ieșim o seară în oraș.
- Da, știu cum e. Și noi când avem termene mai stăm câte o noapte la birou.
Brusc domnișoara schimbă subiectul.
- Și, căsătorită, copii?
Desigur, puteam să scap? Aici este din nou vorba de tehnică, nici moartă nu aș recunoaște într-o discuție cu o persoană cunoscută de jumate de oră, vreo situație familială care să provoace includerea mea automată într-o categorie de persoane compătimite prin tradiție. Cum ar fi femeile nemăritate și fără copii de peste 30 de ani. Aș inventa cu ușurință un prieten și aș evita să dau detalii, dar de data asta adopt strategia detaliilor minime.
- Nu încă dar probabil în curând.
Eh, dacă ar ști el săracu ce spun eu despre el...
Deja nu prea mai avem subiecte pe marginea carora sa ne plangem de mila. Si asa n-am aflat amanunte picante din viata domnisoarei... Poate data viitoare mai mult noroc :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)