luni, 25 octombrie 2010

Shutter Island on The Moon

Pentru a ucide plictiseala vizionati 2 filme unul dupa altul si apoi scrieti un blog despre ce ati inteles :)
Deci, Shutter Island e un film realizat in stil modern (chiar postmodern) care are ca principala calitate tocmai realizarea moderna. Ar trebui sa existe o regula pentru astfel de filme, adica sa fie interzis sa ii faci o descriere postmoderna. Este total enervant sa citesti una si sa descoperi aproape de sfarsitul filmului ca totul era doar in mintea unuia. Treaba asta ar putea merge in anumite cazuri (Fight Club ar fi unul) dar nu in cazul in care ti se pare ca vezi un film politist ca apoi sa realizezi ca vedeai un film psihologic. Mai bine ar fi mers invers, sa crezi ca vezi un film psihologic si sa realizezi la sfarsit ca e unul politist. Asa, Shutter Island e un film psihologic cu politisti care cred ca joaca intr-un film politist dar la sfarsit realizezi ca erau nebuni. Cel putin unii din ei. Si nebuni din aia consecventi, care nu vor sa accepte realitatea si continua sa fie nebuni si sa isi imagineze lucruri.
Baiatul asta, Leonardo di Caprio, nu prea are succes la femei. Cel putin la alea pe care le ia de nevasta. In film vreau sa zic ca in viata reala e complet lipsit de interes cu cine e insurat. Dupa nevasta care se sinucide intr-un mod ingrozitor in “Revolutionary Road” acum are tot o nevasta nebuna pe care o omoara. Desi e mai bine asa decat ceva siropos gen “Titanic”.
In Shutter Island schizofrenia era pretextul pentru a avea o naratiune intortocheata si interpretabila, cu sensuri ascunse pe care le afli pe neasteptate. Astfel de tertipuri sunt inutile pentru Moon deoarece acesta este un SF. Cine are nevoie de schizofrenici cand are clone? Atunci sa vezi frate naratiuni suprapuse si intortocheate. Si in subsidiar controverse sociale despre conditia clonei.
Moon e chiar un film bun, merita vazut.

Omul 2.0

Cand eram in scoala am prins ceva ore de PTAP. Pentru cei care n-au avut ghinionul asta, mentionez ca PTAP inseamna Pregatirea Tineretului Pentru Apararea Patriei. La ora asta trebuia sa avem niste pusti de lemn si sa invatam sa defilam cu ele. Asta era versiunea hard-core a PTAP, noi am avut norocul sa avem o diriginta care nu era nebuna sa stea in curtea scolii si sa invete 30 de copii sa mearga in coloana.
Deci stateam in clasa si scriam dupa dictare cum ar trebui sa ne miscam in coloana. Considerand ca afara era iarna si in clasa era cald noi toti preferam sa scriem dupa dictare dar dupa cate o jumate de ora de dictare incepeam sa ne gandim ca parca nu e asa frig afara. Neuronii din creierasele noastre fragede erau impartite in cateva tabere:
- cei care dormeau
- cei care erau paralizati de stupiditatea textului dictat
- cei care se taveleau pe jos de ras

Este o tortura psihica sa ti se dicteze un text despre regulile salutului, sau cum sa arate uniforma, cum sa stea ecusonul, cum sa te rasucesti pe calcaie, cum sa tii distanta, etc, etc.
Oricum, pe langa reguli stupide de asezare a ecusonului mai aflam in astfel de ore si doctrina PCR. Gen, ce e ala un om nou. Acuma eu nu mai stiu ce ne zicea diriga, ca nu eram prea atenta, dar ideea principala era ca omul nou e un model bun. N-am inteles prin ce se caracteriza omul asta dincolo de cateva clisee gen “multilateral dezvoltat”, “comunist”. Probabil ca asta era boul care defila prin curte cu pusca de lemn. Am retinut totusi, ca era nou. Adica la moda. De aia, cand vine vorba de a fi cu orice pret la curent cu tehnologia doar pentru ca e noua, eu ma gandesc la “omul nou”. Sau, cum s-ar zice azi, omul 2.0.

Azi omul nou e multilateral dezvoltat ca are multiple conturi: hi5, noi2, irc, mirc, facebook, twitter. Are net si sta pe net. Nu e comunist ca nu mai e la moda. Are blog sau macar scrie comentarii anonime. Prezenta sa web e o perdea de fum, o incercare de a isi fauri o imagine care nu se potriveste cu originalul nici pe departe.

Imi aduc aminte de orele in care profesorii repetau in sila clisee pe care le auzeam la tv si le citeam in ziare si cum frazele incetau sa aiba sens. Cum si noi si profii stiam ca ne prostim inutil dar stiam ca nu e voie sa incetam mascarada. Din motive care noua ne erau cam neclare trebuia sa jucam piesa pana la capat. Noi eram mici si protejati pe cat posibil de parinti de cele mai rele realitati ale perioadei dar simteam vorbele goale si fara sens si in acelasi timp o amenintare surda si ambigua. 
Cam asa e si cu omul 2.0, vorbe goale, fara consistenta sau pline de venin sub acoperirea anonimatului si amenintarea imposturii.

sâmbătă, 23 octombrie 2010

Scanteia BMW

Se da un gentelmen… un domn… un automobilist. Automobilistul este fericitul posesor al unei masini de care are foarte multa grija. In sensul ca te roga sa iti pui centura neaparat deoarece in caz de accident ai putea sa te lovesti cu nasul de geam si sa faci mizerie.
Se mai da o suava domnisoara… o duduie… o femeie. Atributul de suava trebuie privit nuantat, in sensul ca pentru a treia oara de 4,5 ani de cand are masina a reusit sa ramana fara curent in baterie. Motivul principal este ca nu merge suficient cu masina. Ne aflam in momentul cand inevitabilul a avut loc si masina a ramas fara baterie in pragul iernii.


- Schatzi, am si eu nevoie de lumina ochilor tai.
- Luna de pe cer nu vrei?
- Nu, nu ma satisface.
- Adica sunt mai simpatic orb?
- Nu lumina ochilor la propriu draga, ca e bine sa vezi si tu sa dai cu aspiratorul, sa calci, etc. Ziceam ca am nevoie de masina ta.
- Vrei sa mergi undeva cu ea?
- Nu ca n-am medicamente de inima sa iti dau cat timp ma plimb eu cu masina. Am nevoie sa imi dai curent ca am ramas fara curent in bateria de la distinsa mea masina.
- Pai daca s-a stricat bateria e mai bine sa o schimbam.
- Nu s-a stricat nimic. Trebuie doar sa imi dai curent si apoi sa merg cu ea putin, si sa o pornesc mai des… Ma rog, acum am nevoie de curent.
- Dar nu stiu sa fac asta.
- E foarte simplu, iti trebuie doua fire cu clame. Se gasesc sigur la magazin.
- A, pai am 2 fire din astea. Unu’ rosu si unu negru.
- E, daca e unu rosu si e negru sunt foarte bune. Daca erau alte culori era grav.


Schatzi descopera firele in punga originala si pe punga scria si cum sa le folosesti. Deci procesul tehnologic e clar, nu exista vreo teama ca BMW ar putea sa aibe cumva de suferit de pe urma acestei barbare operatii.
Impinge Schatzi C3 mai in spate, trage BMW botic in botic cu C3 si deschidem amandoi capotele. Diferenta este clara, BMW are sub capota cutii si cutiute imbracate impecabil in plastic negru, C3 este prafuit si are tot felul de componente expuse interperiilor.
- Tu speli si motorul masinii cand o duci la spalatorie?
- Nu, dar masina e noua si pana acum am avut si garaj.
- E, nu e asa noua, are 2 ani, deja incepe sa vorbeasca. Deja poate sa spuna ca nu prea e de acord cu ce dudui plimbi cu ea.
- Nu, stii ca te place. Cum nu iti pui centura cum piuie. Vezi ce mult tine la tine?
- Da, sa ii transmiti te rog ca apreciez.


Scot cele 2 bucati de plasic care acopera bateria C3 si aceasta isi afiseaza tot praful stocat de-a lungul timpului. Schatzi observa borna + BMW acoperita cu o caciulita de plastic rosie. Scoate caciulita, aceasta ramane agatata de firul de plastic rosu prevazut pentru acest caz. Borna metalica + ramane goala in toata spledoarea sa. Conecteaza Schatzi delicata borna + BMW cu prafuita borna + de pe bateria din C3.
Urmatorul pas este sa urmam aceeasi procedura pentru borna –. Ne uitam 5 minute amandoi dupa borna – BMW. Nu prea ai la ce sa te uiti, este plin de cutii de plastic, cautam in zona bornei +, unde banuim ca e bateria. Ridica Schatzi un capac, sub capac este ceva izolant dintr-un material neobisnuit, sub izolant ceva ce nu seamana a baterie.
- Ai si tu o carte tehnica? Poate scrie acolo.
- Nu e nevoie. E pe aici.
Sigur ca e pe acolo, dar unde? Datorita bornei + cautam tot o caciulita rosie, sau ceva pe care sa scrie –. Ei bine nu e. Schatzi cedeaza si scoate cartea tehnica din cutia metalica din compartimentul special aflat in bord. Iese victorios din masina dupa 3 minute si imi arata fericit o bucata de metal aflata cam departe de borna + si fara nici o caculita sau semn –. Il cred pe cuvant si Schatzi monteaza firul negru conectand borna – BMW cu borna – C3.


In momentul cand are loc contactul, farurile C3 se aprind. Dau drumul la motor, porneste alarma, opresc alarma, Schatzi smulge repede firele. BMW nu trebuie sa dea prea multa energie, energia trebuie folosita ca sa alergi pe sosele cu masina, nu sa dai la altii. Apoi inchide grijului capota, pune cartea in cutia metalica speciala, pune cutia metalica in compartimentul special. Inchide grijuliu masina, isi cere probabil scuze in gand masinii pentru sacrilegiu. Ceva de genul: “Dragul meu imi cer scuze, dar sper sa ma intelegi. Suntem intre barbati, intelegi si tu ca femeile necesita uneori sacrificii. Promit sa te plimb mai mult cu prima ocazie sa iti refaci stocul de energie. Multumesc mult si inca o data scuza-ma.”


Schatzi se urca in dreapta si suporta stoic o plimbare fara tinta cu C3 pentru a incarca bateria. Isi aminteste probabil de studentie cand umbla cu masini de mana a 2-a italiene. Apoi tot stoic va porni din cand in cand C3. E un sacrificiu minim pentru a nu mai consuma scantei de putere marca BMW.

duminică, 3 octombrie 2010

Domnul Goe la Salzburg

Aeroportul din Salzburg, zborul spre Bucuresti, 2 ianuarie. Domnul Goe cu mamica si taticul lui stau la coada in spatele unui carucior cu bagaje plin. Goe sta pe carucior si se uita la pozele dintr-o revista cu avioane. Pune tot felul de intrebari si taticul lui ii raspunde. Domnul Goe pare un copil normal, chiar inteligent si simptatic.

Dupa o vreme Goe se plictiseste, nu mai are rabdare cu ultimii cativa oameni din fata. La ultimul nu mai rezista, se da jos de pe caruciorul de bagaje si se duce sa dea un sut gentii ultimului pasager din fata lui. Geanta este pe banda de bagaje si calatorul se uita urat la el. Mamica lui nu zice nimic in timp ce Goe se uita urat la pasager si mai da un picior la geanta. Pasagerul decide sa il ignore pentru ca e clar ca daca parintii nu zic nimic la suturile progeniturii vor face probabil scandal daca zice el ceva.
In aeroport Goe isi face simtita prezenta. Da turul salilor in fuga cu mamica dupa el. Mamica vorbeste tare si il indeamna sa se opreasca, Goe o ignora, mamica alearga si il prinde. Cand il prinde nu ii zice nimic. Normal ca domnul Goe o ia de la capat.

In avion domnul Goe are un moment de liniste. Insotitoarele de zbor sunt dragute cu el. Exact in momentul cand pilotul anunta “In jumate de ora aterizam la Bucuresti” o insotitoare de zbor trece printre randuri cu un avion de jucarie in mana. Domnul Goe se ridica in picioare pe scaunul dintre mamica si taticul lui si pune mana pe avion. Insotitoarea de zbor se opreste si ii zambeste.
- Ce e asta?
- Un avion scumpule.
- Il vreau!
- Este de vanzare.
- Cat costa? intreabal taticul.
- 50 euro.
Taticul nu mai zice nimic, insotitoarea de zbor smuceste avionul zambind si pleaca. Domnul Goe incepe instantaneu sa urle. Si a urlat pana la aterizare. Din cand in cand se auzea “Vreau avionul” si apoi urlete. Constant. Tot timpul. Daca pilotul nu a mintit a urlat 30 de minute.

In autobuzul care astepta la scara avionului urca mamica si se aseaza pe un scaun.
- Uite, stam aici.
- Nu! zice domnul Goe care urca urmatorul. Eu vreau aici. Domnul Goe se duce pe ultimul rand de scaune si se aseaza.
Urca si taticul in autobuz:
- Sigur. Nu are nici o importanta unde stam. Stam unde vrei tu.
Domnul Goe vede avioane pe geam. Incepe sa discute cu taticul despre ele. Mamica sta pe locul unde s-a asezat initial si nu zice nimic.
- Uite, un avion din asta as vrea sa am cand o sa fiu mare.
- Sigur tata. Sper sa ai tu bani si sa iti cumperi unul.

In sala de bagaje cine statea pe jos si urla ca el vrea acasa si nu vrea sa astepte bagajele? Domnul Goe care o sa aibe bani cand o sa fie mare sa isi ia un avion.
Taticul si mamica stateau langa el fara sa zica nimic si asteptau bagajele.
Desi povestea de mai sus nu a fost fictiune, probabil domnul Goe mai urla si azi.