Serbia si Cartea Verde

Am aflat candva anul trecut ca nu mai e nevoie de viza sa treci in Serbia, am omis insa sa verific cum sta treaba in ceea ce priveste cartea verde a masinii. Am verificat doar ca am pentru Croatia, destinatia finala a calatoriei.

Deci, granita intre Bulgaria si Serbia, in Bulgaria drumul pustiu. La granita bulgarii imi zic pa pa repede. La sarbi verifica vamesu cartea verde. Se uita in pasaport si incepe sa discute folosind numele mic despre optiunile mele in ceea ce priveste cartea verde in Serbia. Aveam 2 optiuni, sa cumpar una sau sa ma intorc. Il intreb cat costa, imi zice 120 euro ca e pe perioada minima legala de 3 luni. Vai ce bine zic, o sa ma pot plimba in Serbia 3 luni, ce minunat, ce pot sa zic, o iau si gata.
Bun, vamesul se apuca sa strige pe unu’. Intr-un tarziu apare respectivul, ii povesteste vamesul ca a gasit un trecator de jumulit si trebuie sa imi vanda o carte verde. Desigur, cum eram prieteni la catarama, vamesul ma intreaba doar ca sa faca conversatie acum ca venise si tipul care se ocupa de cartea verde, unde ma duc. Dubrvnik zic eu sperand sa nu ma intrebe si ce vreau sa fac acolo. Aha zice vamesu si ma lasa cu cetateanul ce vindea asigurari. Mergem in birou si incepe sa scrie tipul datele masinii, desigur doreste sa afle de unde vin, unde ma duc, ce fac acolo si daca lucrez in vest. O intreaga placere conversatia cu tipul care urmeaza sa iti vanda o hartie doar pentru ca tara lui n-are chef sa recunoasca cartea verde pentru tarile din UE.

Cand m-am intors victorioasa la vames cu o carte verde pentru Serbia nou nouta vad ca in vama oprise o masina plina de romani care aratau clar ca se duc in vacanta (camasi inflorate si papuci de plaja) dar erau neobisnuit de tacuti. Atmosfera de stat politienesc este probabil usor de recunoscut pentru cineva care a copilarit intr-unul. M-au intrebat in romana daca am ‘dat’ ceva. Este probabil primul instinct pe care il poti avea in fata arogantei si atitudinii de ‘militian’ al sarbilor.
Mi-am dat seama in momentul acela ca facem aceeasi impresie sarbilor pe care ne-o faceau noua acum 20 de ani cetatenii din vest care calcau prin Romania in vacanta. Ei vroiau servicii de calitate si relaxare si noi credeam ca este foarte interesant sa le explicam despre comunism si despre cat de saraci suntem prin comparatie cu ei. Ei bine, sarbii pareau revoltati de fetele noastre de vacanta si de totala nepasare fata de motivele pentru care o fac pe ‘militienii’ si de resentimentele lor fata de UE, NATO sau SUA. Probabil era cu atat mai enervant cu cat eram mai la est decat ei si am pornit de la o situatie mai proasta decat a lor in 89. Am avut insa norocul sa nu avem un razboi, politicieni idioti si avizi de putere avem dar macar n-au pornit un razboi intre noi.

Urmeaza controlul bagajelor si apoi asteptarea sa ridice careva bariera de iesire din vama. Tipul care sta pe scaun si se uita la coada de masini care trecusera de control si asteptau la bariera nu se ridica pentru o masina. Se ridica de la 5 in sus si in general cine dracu sunt idiotii astia care se aliniaza la bariera sa intre in Serbia? Cine a fost boul de la Belgrad care a scos vizele? Era asa misto  pe vremea vizelor…. Trebuia sa te ridici maxim de 4 ori pe zi sa ridici bariera. Si bariera avea un scop precis, sa fie un obstacol in calea masinilor care vor sa treaca fraudulos granita, sa le incetineasca putin, pentru ca soldatul sa aiba timp sa ridice piedica si sa traga in infractorul care vrea sa atace Serbia. Acum nu mai sunt vize, si devine din ce in ce mai dificil sa te tot ridici de 3-4 ori intr-o ora sa maniesti manual bariera pentru a lasa pe niste tipi fara vize sa intre in biata Serbie. Insa partea buna este ca toti aia care arata a turisti cu chef de dstractie si ceva potential de a cheltui bani sa se simta bine, se duc dracu’ in alte tari si strabat Serbia doar in tranzit.

USB Stick in Bulgaria

Nush altii cum au avut norocul vara asta, dar eu am ajuns sa trec granita la bulgari. Doar in tranzit deoarece am avut idei si mai nebunesti, cum ar fi sa trec in Serbia/Bosnia/Croatia. Prin comparatie vamesii bulgari sunt niste bomboane. Mai ales vamesu’ bulgar care vorbea romaneste de la granita cu Serbia si care avea chef de vorba si simtul umorului.

Deci, ajung la primul vames bulgar, ma invita la un ghiseu. Ia pasaportul si actele masinii si incepe sa bage date in computer. Cand termina imi da actele si un stick USB. Acuma trebuie sa recunosc ca era dimineata si poate nu mi se trezisera toti neuronii, poate nu avea cine sa se trezeasca sau poate neuronii mei au format pattern-uri gresite, dar primul lucru la care m-am gandit a fost ca e promotie si imi da tipu de la vama un USB gratis. Totusi, am respins teoria si m-am gandit sa intreb care e treaba cu stik-ul. Vamesu’ imi zice sa merg mai departe. Si mai zice ceva in bulgara dar eu nu stiu bulgara.
Bun, ma duc la ghiseul urmator unde se uita oamenii prin masina si imi cere tipul in bulgara si prin semne stick-ul. Aha, zic, vamesul anterior avea sa ii trimta vamesului curent niste poze deocheate si s-a gandit sa foloseasca stick-ul si pe primul trecator… Dupa ce mi-a luat stick-ul (si eu care inca mai speram ca e promotie) m-au lasat sa trec linistita.

Vignieta se vindea la primul ghiseu pe dreapta.

Calafat Hotel

Daca te prinde noaptea prin Calafat, e posibil sa iti vina ideea sa tragi la un hotel si sa treci granita a doua zi. Cat de greu poate fi sa gasesti un hotel in tot orasul. Cel mai sigur este sa cauti centrul si sa casti ochii ce hoteluri vezi acolo; nu face sa cauti motel la periferie, cel mai bine este sa te duci la cel mai cu mot hotel din tot Calafat City.

Bun, in drum spre centru afis mare ‘Hotel …’. Respectivul hotel este total invizibil deoarece daca iti pui reclama la hotel pe drumul public si ai grija sa pui reclama sub felinare, reclama va putea fi citita de oamenii care in loc sa doarma noaptea bat drumul Calafatului. Totusi, daca nu iti vine ideea sa pui lumina si pe firma hotelului nimeni nu va gasi hotelul in cauza. Ma rog, poate asta e un hotel secular pe care toti locuitorii din Calafat il stiu. Totusi, aia care vin pentru prima data in acest colt de rai de pe marginea Dunarii nu sunt asa familiari cu spatiile de cazare. Este insa posibil ca acest hotel sa nu existe sau sa fie pentru localnici.

Oricum, sa nu disperam, dupa ce pierdem marcajul pentru primul hotel gasim totusi un alt hotel. Hotelul nou nout, luminat frumos, nume de castru roman. Bun, zicem noi ca prostii, asta trebuie sa fie exact ce cautam. Intram, intrebam daca au camere libere, intrebam de pret, toate bune si frumoase, putin piper dar merge. La urma urmei noaptea in orase mici pe unde n-ai fost nici tu si nici familia ta in ultima suta de ani poti sa dai cat cer la primul hotel, n-are sens sa mai cauti si altele.

Domnu’ receptioner, desi trezit din somn, ne da ceva hartii de completat, si ne trimite la etajul 3. Super, mergem luam bagajele si il intrebam (ca prostii dupa cum spuneam) unde e liftul. Desigur liftul nu exista! Hotel nou nout, spatios frumos, luminos (banuiesc dupa cate geamuri avea ca era noapte) dar nici urma de lift. Cine oare a avut stupida idee sa faca un hotel in anul de gratie 2009 (hai 2008) fara lift! O fi fost deoarece avea nume de castru roman si romanii nu aveau lift? Desi probabil, daca as cauta pe google as afla ca si romanii aveau lift dar se numea altfel in latina.

Problema nu ar fi fost asa enervanta daca nu ar fi fost vorba de bagajele pregatite pentru 2 saptamani de vacanta si stiti cum sunt oamenii cand fac bagaje pentru o calatorie cu masina: “Lasa sa iau si asta ca nu car eu cara masina”. Aiurea, daca te duci in hoteluri fara lift cari tu bagajul nu masina. Masina sta in fata hotelului luminata de feeria de culori si lumini generate de hotelul nou nout, de 5 etaje fara urma de lift.

Am vazut Dunarea de la geam dimineata. Pitoresc rau!