În general comentariile de pe site-uri sunt glume proaste. Mai ales dacă nu există moderare. Poti afla din ele cam ce gânduri îngrozitoare și logică subredă au câte unii în cap. Asta dacă autorul nu înjură direct și chiar se chinuie sa spună ceva. Uneori felul în care autorii comentariilor asasinează gramatica limbii lor materne te face să te întrebi cam ce slujbe or avea de stau în fața unui calculator așa analfabeți cum sunt. Banuiesc ca nu au slujbe, sunt studenti pe la fabrici de diplome, freacă menta prin administrația publică sau au un servici unde nu sunt puși niciodată în situația de a scrie ceva. Nu cred că oamenii aceștia se întreabă vreodată dacă au scris ceva corect sau nu. O fi pentru că au impresia că mesajul pe care vor să îl transmită e prea valoros pentru a se încurca în detalii de exprimare.
Construcția revolutionară “m-ai sunt șanse“ poate fi produsă doar dacă crezi că “mai“ trebuie scris cu cratimă tot timpul sau tot timpul când se află în fața unui verb. Altfel nu îmi explic cum a ajuns “a fi“ să aibe perfectul de forma “ai sunt“ si nu înteleg unde intră diateza reflexivă în toată afacerea. Oricine ar avea o mică idee despre pronume si verb ar putea sa iși dea seama ca nu trebuie să folosească cratima. Desigur, faptul ca această minunată construcție apare în fraza: “Inseamna ca Romania nu e pierduta, m-ai sunt sanse.“ este o ironie neintenționată dar stă marturie că gramatica limbii române nu prea are noroc. Câte șanse are România rămâne să mai vedem….
Avem de asemenea expresia “mulțumesc ca a-ți înființat acest post de radio“ care sugerează că autorii au înființat postul de radio doar pentru ei si chiar si așa pronumele e greșit. Poate vrea să spună ca cineva a înființat un post de radio doar pentru el? Cam ilogic, dar ce poți să știi ce pasiuni mai au cate unii, să emită doar ei pentru ei. Deși asta ar putea fi o culme a marketingului, să faci un post de radio cu emisiuni atât de personalizate încât doar o persoană să aleagă să îl asculte.
Poeții profită si ei, ca noi toți, de noile tehnologii și se exprimă în mediul digital, mediu care se știe ca este foarte ofertant…. Este doar o încercare timidă de a vorbi despre poeți, nu pot să am pretenția de a mă apropia de măreția poetului. De exemplu avem un poet care ne explică cum s-a apucat de poezie: “După [un eveniment anume] am simţit anumite trăiri şi nevoia de a scrie“.
În acest punct cititorul se întreabă cum e posibil ca un poet să se refere la sentimentele lui cu sintagma “anumite trăiri“…. Păi ești poet frate, sentimentele tale sunt pâinea și cuțitul tău. Trebuie să ai nuanțe aici, nu să le bagi pe toate în aceeași oală. Nu vorbești despre castraveți, vorbești despre sentimentele tale de poet. Folosește si tu o metafora acolo. Nu “anumite sentimente“.
Spre nenorocul cititorului, poetul o dă și pe metafore, moment în care cititorul regretă ca nu s-a mulțumit cu trăirile acelea vagi. Poetul zice așa “Dorinţa de a depăşi prin scris lanţurile robiei temporalităţii şi spaţiale m-a determinat să mă apuc de scris“. Poetul zice și cititorul are probleme să înteleagă ce e cu robia spațială. O fi ceva SF, de poeți SF nu s-a auzit încă dar o fi un nou trend… Totuși la așa gramatică cititorul își permite niște dubii că poetul percepe robia timpului și a spațiului.
Cred ca a scrie în halul asta are o consecință neprevăzută, iți dă impresia că gânești mai repede decat poți scrie. Or asta, oricine știe, asta e un semn de inteligență. Asta da mecanism de autoamagire!
Construcția revolutionară “m-ai sunt șanse“ poate fi produsă doar dacă crezi că “mai“ trebuie scris cu cratimă tot timpul sau tot timpul când se află în fața unui verb. Altfel nu îmi explic cum a ajuns “a fi“ să aibe perfectul de forma “ai sunt“ si nu înteleg unde intră diateza reflexivă în toată afacerea. Oricine ar avea o mică idee despre pronume si verb ar putea sa iși dea seama ca nu trebuie să folosească cratima. Desigur, faptul ca această minunată construcție apare în fraza: “Inseamna ca Romania nu e pierduta, m-ai sunt sanse.“ este o ironie neintenționată dar stă marturie că gramatica limbii române nu prea are noroc. Câte șanse are România rămâne să mai vedem….
Avem de asemenea expresia “mulțumesc ca a-ți înființat acest post de radio“ care sugerează că autorii au înființat postul de radio doar pentru ei si chiar si așa pronumele e greșit. Poate vrea să spună ca cineva a înființat un post de radio doar pentru el? Cam ilogic, dar ce poți să știi ce pasiuni mai au cate unii, să emită doar ei pentru ei. Deși asta ar putea fi o culme a marketingului, să faci un post de radio cu emisiuni atât de personalizate încât doar o persoană să aleagă să îl asculte.
Poeții profită si ei, ca noi toți, de noile tehnologii și se exprimă în mediul digital, mediu care se știe ca este foarte ofertant…. Este doar o încercare timidă de a vorbi despre poeți, nu pot să am pretenția de a mă apropia de măreția poetului. De exemplu avem un poet care ne explică cum s-a apucat de poezie: “După [un eveniment anume] am simţit anumite trăiri şi nevoia de a scrie“.
În acest punct cititorul se întreabă cum e posibil ca un poet să se refere la sentimentele lui cu sintagma “anumite trăiri“…. Păi ești poet frate, sentimentele tale sunt pâinea și cuțitul tău. Trebuie să ai nuanțe aici, nu să le bagi pe toate în aceeași oală. Nu vorbești despre castraveți, vorbești despre sentimentele tale de poet. Folosește si tu o metafora acolo. Nu “anumite sentimente“.
Spre nenorocul cititorului, poetul o dă și pe metafore, moment în care cititorul regretă ca nu s-a mulțumit cu trăirile acelea vagi. Poetul zice așa “Dorinţa de a depăşi prin scris lanţurile robiei temporalităţii şi spaţiale m-a determinat să mă apuc de scris“. Poetul zice și cititorul are probleme să înteleagă ce e cu robia spațială. O fi ceva SF, de poeți SF nu s-a auzit încă dar o fi un nou trend… Totuși la așa gramatică cititorul își permite niște dubii că poetul percepe robia timpului și a spațiului.
Cred ca a scrie în halul asta are o consecință neprevăzută, iți dă impresia că gânești mai repede decat poți scrie. Or asta, oricine știe, asta e un semn de inteligență. Asta da mecanism de autoamagire!
