Downtown RO

Paradox de paradox

2011-03-09T16:41:00.001+02:00

Photo – Paul Flora - Demonstration
- Eu nu ma duc in vacanta in Turcia. E plin de romani. Stiu eu un loc in X unde nu sunt romani. Nu suport sa imi fac vacanta unde sunt romani.
Aha, super interesant, dar si TU esti roman. Deci oricum ai face o sa iti faci vacanta cu cel putin un roman. Considerand ca te duci cu familia, cu mai multi romani. Oare cam cat timp de gandire iti trebuie ca sa realizezi ca ce spui tu e cel putin paradoxal? Deci toti romanii sunt naspa mai putin TU? Tu esti mai civilizat si mai agreabil decat toti romanii? Si toti strainii sunt mai civilizati si mai agreabili decat orice roman?
Acuma, cam cat contact ai cu oamenii in vacanta? Intri in vorba cu vecinul de masa la restaurant? Cu vecinul de camera? Cu oamenii de pe plaja? Nu. Oamenii cu care ai tu treaba sunt platiti sa ofere servicii. Deci isi fac treaba. Deci tu preferi sa te duci in vacanta si sa stai langa straini desi nu intri in contact cu ei. Pur si simplu STAI langa ei si e mai bine decat sa STAI langa romani.
Deci esti in vacanta si ai ghinion, auzi pe cineva vorbind romaneste pe langa tine. In acelasi restaurant de exemplu. Ce faci? Pai te feresti sa vorbesti si tu romaneste. De ce? Iti e teama ca o sa vina la tine si o sa te pupe pe gura de bucurie ca a intalnit un alt roman? Ce o sa iti faca? Daca aude un strain ca vorbesti alta limba si te intreaba care si tu ii spui si el se uita urat la tine iti convine? Sau iti bagi capul intre umeri spasit si recunosti ca toti romanii sunt necivilizati si oribili mai putin TU?
Daca ii spui unui roman ca tu nu iti petreci vacantele unde sunt romani ala o sa aibe impresia ca esti un om politicos? Sau o sa considere ca il consideri nedemn sa stea in acelasi oras cu tine cand esti tu in vacanta doar pentru ca e roman. Nu ca ti-ar fi facut ceva.
Daca spui unui strain ca tu nu iti petreci vacantele unde sunt romani ala o sa vrea sa isi petreaca vacanta in acelasi loc cu tine?
Cand spui asta sfatuiesti pe oricine sa nu isi petreaca vacanta cu tine? Adica sa punem mana de la mana si sa te trimitem pe luna? Sau cu satelitul?

Teatrul adevarat

2011-03-07T10:37:00.001+02:00

Ma trezesc sambata dimineata la o ora indecenta, ma sui mormaind in masina, fac efortul sa conduc, eu sofer de duminica, parchez langa Teatrul National in parcarea taximetristilor. Cobor, un taximetrist se uita urat la mine si ma intreaba ce fac. Imi iau fata de ingeras peste fata de om terminat de somn si imi cer scuze ca ma grabesc si revin in 15 minute. Taximetristul ma lasa in pace. Bun. Ajung la Teatrul National si gasesc o coada. Normal. Dupa ceva vreme reusesc sa iau bilete la Barrymore, randul 2 pe mijloc. Ma duc acasa si ma culc la loc.
Mergem la teatru. Dupa cum spuneam randul 2. Aproape sa inceapa spectacolul intra in sala cei care nu au locuri si stau pe scari. Multi dintre ei isi lasa gentile si hainele in spatele sarii. Vine Barrymore si incepe piesa. Este povestea unui actor american care fusese genial dar nu mai poate sa joace pentru ca a imbatranit si bea prea mult. Piesa e in mare parte un monolog.
Dupa o vreme incep sa ma intreb daca Barrymore joaca ca e beat sau chiar e beat. Ma gandesc ca e imposibil sa fie beat dar chiar parea beat. Uit insa de dilema mea, Barrymore rade, danseaza, plange, mai rade. In momentul cand Barrymore ne povestea ceva tragic despre famile, cand statea intr-un colt al scenei si isi scotea machiajul dupa ce “jucase”, actorul din el isi termina treaba si Barrymore rememora un moment tragic. Ei bine, suspans, suna un mobil. Mobilul era in spatele scenei, stapana mobilului pe scari in primul rand, a durat ceva pana sa ajunga la mobil. Barrymore trebuie sa se opreasca pentru ca telefonul suna prea mult. Si intre doua beep-uri, fara ca cel de pe scena sa se miste un singur pas, cat si-a intors capul catre sala, Barrymore a disparut si a ramas Stefan Iordache. Imi e imposibil sa spun ce a facut, dar Barrymore a disparut. Absolut incredibil cum a iesit din personaj, asa am realizat ca vedeam mai devreme pe Barrymore, cel lucrat din zeci de gesturi si din zeci de expresii ale fetei, imperceptibile individual dar care construiau un personaj. Acest moment, cand a cazut masca m-a facut sa vad masca. A fost cel mai bun moment de teatru pe care l-am vazut vreodata.
Stefan Iordache nu a spus nimic, cand intr-un tarziu telefonul a incetat sa sune, si-a intors din nou privirea de la sala, a stat un moment pe ganduri si apoi Barrymore a revenit. Dupa cateva momente iar mi se parea beat :)
Am vazut dupa un an aceeasi piesa la Bulandra cu alt actor, alta regie. Mi-a fost imposibil sa vad altceva decat o piesa proasta si nereusita. Nu stiu daca a fost asa, insa acesta nu era Barrymore pe care imi spusese mie intr-o seara cateva povesti din viata lui. Era un tip care nu dansa, nu radea, nu plangea, spunea doar aceleasi povesti pe un ton relativ monoton. Statea pe un scaun de bar in mijlocul scenei si parca se juca cu o umbrela. Sau umbrela era din cealalta piesa?

Logica masculina si povestile pentru copii

2011-03-04T16:51:00.000+02:00

- Dar tu de ce nu stii cum ii cheama pe nepotii lui Donald Duck? Ce povesti citeai cand erai mica?
- Era comunism. Donald Duck era o imagine a capitalistilor degradati. Comunistii adevarati, soimi ai patriei, resping simbolurile capitaliste de genul asta.
- Donald Duck e o rata. Ce treaba au soimii aici?
- Pai intai erai soim al patriei, apoi pionier, apoi utcist si apoi intrai in campul muncii.
- Aha.
- Eu am ratat faza cu soimii ca nu am fost la gradinita, am fost insa pionier. O idiotenie totala, cantece patriotice si demagogie. Deci fara Donald Duck.
- Aha,
- Iti pot spune insa o poveste din copilarie pe care nu am inteles-o niciodata. Era ceva cu o printesa si un bob de mazare. Cica ajunge printesa la un castel, sa se marite cu printul sau asa ceva. Oricum, este supusa la o proba ca sa dovedeasca daca e o printesa adevarata. Si testul consta in a pune un bob de mazare sub o saltea si daca printesa simte bobul de mazare atunci e printesa cu adevarat. De sange albastru si tot asa. Ei bine, printesa se trezeste de mai multe ori pe timpul noptii, tot cere saltele dar si sub 8 saltele simtea bobul ala de mazare si nu putea sa doarma. Dimineata o declara aia printesa cu adevarat si se marita cu printul. Dar eu nu am inteles de ce esti printesa doar daca simti bobul ala de mazare. Nu inteleg conexiunea.
Schatzi se gandeste adanc cateva momente si vine cu solutia:
- Eu cred ca printul o avea foarte mica si ii trebuia o nevasta care sa fie foarte sensibila ca sa simta si ea ceva.
Da, deci a venit omul cu solutia, nu poti sa il acuzi ca nu a incercat… Am nevoie de cateva momente sa imi recuperez dintii de pe jos.
- Auzi, tu te gandesti la sex in timp ce eu iti spun povesti pentru copii? A avut loc un scurt-circuit? Circuitele tale logice au facut atingere cu circuitele pentru adulti? Si asa ai venit cu idei din astea? Mie nu mi-ar fi venit niciodata o astfel de idee….
- Pai daca nu te gandesti logic :)

Cum mi-am luat un compliment peste ochi

2011-03-01T19:28:00.001+02:00

Relatia de cuplu este complexa zic unii. Aceasta este cu atat mai complexa daca naivii participanti comunica intr-o limba straina pentru amandoi. Se intampla lucruri ciudate, cand il auzi pe celalalt vorbind limba materna ai impresia ca e foarte diferit, cand zici si tu cate ceva ti se pare ca suna ca intr-un film prost, ca de, in general ai auzit chestia aia doar in filme proaste. Deci m-am gandit sa aprofundez limba germana, desi faptul ca eu si viitoarea posibila soacra vorbim limbi diferite simplifica ecuatia destul de elegant. Deci, primele sarbatori de iarna petrecute impreuna, parintii vorbesc alta limba deci ii vizitam scurt. Fluturasi in stomac, bla bla bla.

Imi cumparasem o carte cu Donald Duck gandindu-ma ca ar trebui sa inteleg si eu cate ceva. Si citeam linistita din comic book si nu intelegeam nimic. Trec la urmatoarea poveste, tot asa. Ma gandesc totusi sa o iau incet cu rabdare poate inteleg totusi ceva. Ma uitam la poze si citeam, pozele nu ajutau atat de mult pe cat imi imaginasem eu. Donald discuta cu bunicul nepotilor lui despre tipul pe care urmau sa il viziteze la castel. Lunga discutie. In principiu pareau ca discuta despre Schmuckstück. Hmm… Intreb pe Schatzi:
- Draga, ce inseamna “Schmuckstück”
- Tu esti Schmuckstück
Omul a zis-o pe un ton afectuos care in contextul dat mie mi s-a sunat a ton intelegator si rabdator folosit pentru a discuta cu oamenii mai saraci cu duhul. Ma mai uit pe poze, astia discutau despre Schmuckstück in prea multe contexte ca sa ma prind ce dracu inseamna. Sa il ia, sa il duca, sa nu il vada altcineva, sa il caute….
- Da? intreb eu
- Da, zice Schatzi tot un zambet
Ma mai uit pe poze, deci in germana astia compun cuvinte, Stück inseamna bucata, deci bucata de ceva. SchMUCkstück. Hm… bucata de muc?
- Asta inseamna bucata de ceva. Zi ce inseamna Schmuck
- Tu ce crezi?
Bun, caut in google translate, ma chinui sa gasesc caractere speciale, si, emotie, inseamna “gem”. In engleza zic. Dar pana sa imi dau seama in ce limba traduc ma enervez:
- Adica eu sunt marmelada?
- De ce esti marmelada?
- Pai asa imi traduce aici.
Vine Schatzi sa se uite si el. O ia metodic, observa ca traduc in engleza, imi spune pe larg care e problema si ce as putea sa fac sa o rezolv. Tipic barbatesc. In final ma prind si eu ca Schmuckstück inseamna bijuterie si realizez ca fusese un compliment spontan. Ce sa mai fac acum, momentul trecuse.
- Aha acuma inteleg. Ce fel de bijuterie?
- Ceva complicat si ciudat…. Ceva abstract.
- Aha, deci sunt abstract de ciudata, lucru care ma face complicata.
- Da… cam asa ceva
- Aha, bine… stai sa vad ce mai face Donald asta, este foarte concreta rata, poate ma ajuta cu partea mea abstracta….

Fantome stafidite la opera

2011-02-18T10:48:00.000+02:00

Am fost la un spectacol de opera. Recunosc, a fost vina mea, m-am dus la un teatru de provincie. Nu am avut de unde sa stiu, credeam ca o sa fie bine… Spectacolul pe scena a fost frumos. Mai fusesem la concerte simfonice in aceeasi provincie dar nimic nu m-a pregatit pentru o seara la opera. Cum as fi putut sa banuiesc ca ies toate fantomele stafidite din scorburile unde stau ele de obicei si vin la opera? Cum as fi putut… cum as fi putut?

Am fost la opera dupa cum spuneam si eram stresata pentru ca pantofii nu se potriveau cu rochia. Era prea frig afara si m-am gandit ca decat sa mor de frig mai bine sa se uite lumea ciudat la mine. Si ma asez confortabil pe scaun si dupa o vreme se aseaza in fata mea 2 … doamne sa spunem. Peggy Bundy si prietena ei.
Peggy avea parul falnic tapat. Lucru cam neplacut pentru mine care stateam in spatele dansei, insa am avut o sansa nesperata deoarece Peggy dupa ce se tapase trasese un pui de somn pe partea dreapta si avea parul plat pe partea aia. In rest Peggy venise cum statea pe canapea in film, bluza leopard, centrua neagra peste bluza si niste pantaloni negrii.
Prietena lui Peggy era insa devastatoare. Sa ii spunem stafida, genul pentru care s-a inventat zicala “din spate liceu, din fata muzeu”. Imi imaginez ca in capul stafidei trebuie sa fi avut loc un razboi intre neuroni. Erau unii constienti ca stafida are o varsta relativ venerabila, ceilalti ramoliti credeau ca stafida are 20 de ani. In acest razboi logica a fost invinsa, ucisa si aruncata la caini. Imi imaginez ca neuronii invinsi spuneau, cu ultima suflare inainte de moarte, lucruri de genul:
- daca ai pe mana mai mult de 50% din suprafata pete de batranete, nu iti pune o rochie cu umerii goi chiar daca ai o silueta onorabila
- la peste 50 de ani nu e o idee prea buna sa iti pui o rochie la care nu poti purta sutien pentru ca sanii o sa atarne dizgratios
- daca totusi tineti sa purtati o rochie fara umeri luati-va un sal care sa va acopere umerii, sau macar nu va luati o rochie cu urme de sclipici din cel mai prost material posibil
- daca totusi purtati o rochie neagra, mulata, fara umeri si cu sclipici, nu va puneti bratara de margele PESTE maneca rochiei
- daca nu vreti sa va luati un sal nu este necesar sa va puneti peste rochie o alta rochie mai scurta formata din margele albe pe ata alba. Aceasta noua rochie nu va acopera umerii si margelele sunt din PLASTIC, unele chiar lipsesc. Asta se VEDE.
- daca tineti neaparat sa purtati cele 2 rochii nu va luati geanta imensa cu care mergeati la servici.
- este bine la varsta dumneavoastra sa nu va faceti parul scurt in dungi alb-murdar si negru. Este o diferenta intre suvite si dungi, suvitele sunt mai discrete si exista o culoare predominanta. A va vopsi parul in egala masura in alb si negru nu inseamna ca v-ati facut suvite.
- daca totusi tineti sa aveti dungi in loc de par, nu va dati cu cel mai ROZ ruj pe care il gasiti in magazin
- daca totusi tineti sa va dati cu ruj roz, EPILATI-VA mustata
- daca tineti sa aveti ruj pe mustanta, nu e necesar ca exact cand se stinge lumina la primul act si dupa pauza la actul 3, sa va scoateti rujul roz din poseta imensa si sa va refaceti machiajul de pe mustata.
- si ar fi mai bine sa nu chicotiti atata in timpul spectacolului ca nu e comedie.

Si in pauza, vrand sa scap de privelistea devastatoare a celor 2 stafide zic sa merg sa iau ceva de baut. Si cand ma uitam pe unde e bufetul, imi cade privirea pe o alta stafida. Parca era Holloween, iesisera toti din scorburi. Domnul in cauza avea o chelie impunatoare, terminandu-se cu putin inaintea urechilor si cu 3 degete inainte sa inceapa gatul. Si avea domnul o coada de cal lunga si alba. Desigur imbracat in blugi si cu o camasa in carouri ca asa vine un hippie care se respecta la opera.

Pentru restul timpului cat am mai stat la opera m-am uitat doar la pantofi si pe scena. A fost mai bine…

Programatorii si divele

2011-02-15T15:57:00.000+02:00

Corporatistii sunt vazuti ca o adunatura de robotei indoctrinati. Exista o specie de corporatisti care au ratat indoctrinarea deoarece ei traiesc putin in alta lume unde intoctrinarea ajunge mai greu. Acestia sunt programatorii corporatisti. Ii puteti recunoaste usor, ei au privirea usor pierduta si ofera dialoguri de genul:
- Ai vazut “Inception”? Cum e?
- E bun, mi-a placut. E ca un apel de functie recursiva.
sau
- Cum te descurci cu fiica ta de 2 saptamani?
- Bine, e sanatoasa, mai plange putin noaptea dar nu prea rau. In rest nu prea stiu ce sa zic, nu e prea interactiva.
Deci 3 astfel de programatori P1, P2 si P3 se duc la masa. Normal un local cu autoservire plin de corporatisti. P1 termina repede de ales mancarea si incearca sa gaseasca un loc la masa. Se uita prima data neatenta si vede doar o masa pe jumatate libera la care stateau doua corporatiste, una blonda si voluminoasa, una bruneta si subtirica. Privirea i se intalneste cu blonda, observa o unda de dispret care o face sa se uite cu atentie dupa o alta masa. Din pacate nu e nici una. Se duce la masa pe jumatate libere si intreaba pe blonda:
- Nu va suparati, e liber?
- Da zice blonda si isi muta telefonul mobil cu 2cm desi telefonul era oricum departe de masa libera. P1 se gandeste ca vrea poate sa il apere de hoti.
P1 observa aceeasi unda de dispret dar se gandeste ca poate i se pare. Se aseaza la masa si vin si P2 si P3, P2 se aseaza langa blonda si P3 in capatul mesei langa P1.
P3 are o expresie putin ciudata dar P2 este concentrat la mancarea din farfurie. Tocmai observase ca si-a luat broccoli in loc de cartofi.
- Nu pot sa cred, eu am crezut ca astia sunt cartofi.
- Cum adica, intreaba P3, nu seamna de loc. Astia sunt broccoli. Nu aveai cum sa ii confunzi.
- Si nu iti plac broccoli? zice si P1 cu intelegere. Intelegere pentru ca nu a mancat decat o data in viata iarba cu nume de broccoli si a jurat ca nu va mai repeta prostia.
- E, ba da, zice P2. Dar preferam cartofii.

Cei trei incep sa isi priveasca mancarea si chiar sa manance. In linistea astfel formata, duduia blonda si duduia bruneta au o conversatie.
- Da, zice duduia blonda, si cand ma gandesc ca acum un an eram pe plaja in Dubai? Si acum e altat de frig…
- In Dubai? Si cum e acolo?
- Cald si bine. Super misto.
- Ai fost in concediu?
- Nu, o excursie platita de un client. Am fost cu treaba. Dar e asa de frumos.
- Da, am auzit si eu. Vroiam sa ma duc intr-o vacanta.
- Du-te, merita.
Scurta pauza. Duduia blonda:
- Ce plictiseala e la servici.
- Da, e cam sezon mort acum. Cu criza asta…
P1 simte nevoia sa faca conversatie:
- Ce fac aia in parlament azi? Voteaza motiunea? Ceva interesant?
- Nu nimic, total neinteresant, zice surprinzator P3. El de obicei e mai comunicativ. P1 stie ca n-are nici o sansa cu P2, asa ca incearca tot cu P3.
- Pai ma gandeam si eu ca ar putea fi ceva interesant…
P3 incepe brusc sa vorbeasca pe alt subiect:
- Si cum ai putut sa confunzi broccoli cu cartofii? Ca nu seamana deloc.
- Ba seamana, uite, daca te uiti la asta, din dreapta, cum erau ei putin mai jos, mie mi s-a parut ca seamana cu un cartof putin ars.
P3 se apleaca putin sa se uite cam dupa acelasi unghi la broccoli.
- Nu zice, nu seamana deloc.
P1 e fara cuvinte, nu prea stie ce ar putea avea de adaugat la aceasta analiza profunda a asemanarilor dintre broccoli si cartof.
Apar colegii programatorilor, P4…Pn care au toti cate un zambet urias pe fata in tip ce trec gratios pe langa ei si le spun “buna, ne ducem sa luam de mancare”. Blonda si bruneta se ridica in scurt timp si colegii programatorilor vin unul cate unul cu mancarea. Dupa ce ies cele 2 dudui, acestia se dezlantuie:
- Ce ati facut nebunaticilor cu Diva la masa?
- Cine? intreaba P1
- Cine? intreaba P2.
- Nimic, statea si ea aici, zice P3. Si tu tocmai te apucasei sa discuti despre politica!
- Am intrebat de motiune, faceam si eu conversatie, nu l-am injurat pe taticul suavei dudui.
- Nu, dar putea sa vina vorba.
- Da? Cand ai auzit tu ultima oara despre dansul? Deja este un subiect perimat politic. Daca vorbeam despre divort, insuratoare cu una mult mai tanara si copii mici la batranete ar fi putut aparea subiectul.
Toti ochii se concentreaza insa spre P2 care statuse langa Diva.
- Si tu, ai stat langa ea, poate apari in ziare “Noul prieten al Divei”.
- Dar nu e maritata? Cu stripperul ala? se apara P2.
- Si ce daca e maritata? Cu atat mai interesant!
- Da, si sapa paparazzi si cine stie ce aflam despre tine. Ce ai facut in tinerete?
- Da, aflam ca ai tatuaje sau ca ai facut trafic de ceva.
- Care tinerete se apara P2 care oricum e cel mai tanar dintre toti? Cand eram la gradinita?
- DA! Temutul traficant isi terorizeaza colegii de gradinita.
- Ii obliga sa fumeze? Si apoi le vinde tigari la suprapret?
- Aha, deci stii cum se face.
- Da… M-am imbogatit la gradinita, astept sa implinesc 80 de ani sa ma apuc sa cheltui banii.

Shutter Island on The Moon

2010-10-25T15:37:00.000+03:00

Pentru a ucide plictiseala vizionati 2 filme unul dupa altul si apoi scrieti un blog despre ce ati inteles :)

Deci, Shutter Island e un film realizat in stil modern (chiar postmodern) care are ca principala calitate tocmai realizarea moderna. Ar trebui sa existe o regula pentru astfel de filme, adica sa fie interzis sa ii faci o descriere postmoderna. Este total enervant sa citesti una si sa descoperi aproape de sfarsitul filmului ca totul era doar in mintea unuia. Treaba asta ar putea merge in anumite cazuri (Fight Club ar fi unul) dar nu in cazul in care ti se pare ca vezi un film politist ca apoi sa realizezi ca vedeai un film psihologic. Mai bine ar fi mers invers, sa crezi ca vezi un film psihologic si sa realizezi la sfarsit ca e unul politist. Asa, Shutter Island e un film psihologic cu politisti care cred ca joaca intr-un film politist dar la sfarsit realizezi ca erau nebuni. Cel putin unii din ei. Si nebuni din aia consecventi, care nu vor sa accepte realitatea si continua sa fie nebuni si sa isi imagineze lucruri.

Baiatul asta, Leonardo di Caprio, nu prea are succes la femei. Cel putin la alea pe care le ia de nevasta. In film vreau sa zic ca in viata reala e complet lipsit de interes cu cine e insurat. Dupa nevasta care se sinucide intr-un mod ingrozitor in “Revolutionary Road” acum are tot o nevasta nebuna pe care o omoara. Desi e mai bine asa decat ceva siropos gen “Titanic”.

In Shutter Island schizofrenia era pretextul pentru a avea o naratiune intortocheata si interpretabila, cu sensuri ascunse pe care le afli pe neasteptate. Astfel de tertipuri sunt inutile pentru Moon deoarece acesta este un SF. Cine are nevoie de schizofrenici cand are clone? Atunci sa vezi frate naratiuni suprapuse si intortocheate. Si in subsidiar controverse sociale despre conditia clonei.

Moon e chiar un film bun, merita vazut.

Omul 2.0

2010-10-25T12:47:00.000+03:00

Cand eram in scoala am prins ceva ore de PTAP. Pentru cei care n-au avut ghinionul asta, mentionez ca PTAP inseamna Pregatirea Tineretului Pentru Apararea Patriei. La ora asta trebuia sa avem niste pusti de lemn si sa invatam sa defilam cu ele. Asta era versiunea hard-core a PTAP, noi am avut norocul sa avem o diriginta care nu era nebuna sa stea in curtea scolii si sa invete 30 de copii sa mearga in coloana. Deci stateam in clasa si scriam dupa dictare cum ar trebui sa ne miscam in coloana. Considerand ca afara era iarna si in clasa era cald noi toti preferam sa scriem dupa dictare dar dupa cate o jumate de ora de dictare incepeam sa ne gandim ca parca nu e asa frig afara. Neuronii din creierasele noastre fragede erau impartite in cateva tabere:
- cei care dormeau
- cei care erau paralizati de stupiditatea textului dictat
- cei care se taveleau pe jos de ras
Este o tortura psihica sa ti se dicteze un text despre regulile salutului, sau cum sa arate uniforma, cum sa stea ecusonul, cum sa te rasucesti pe calcaie, cum sa tii distanta, etc, etc.
Oricum, pe langa reguli stupide de asezare a ecusonului mai aflam in astfel de ore si doctrina PCR. Gen, ce e ala un om nou. Acuma eu nu mai stiu ce ne zicea diriga, ca nu eram prea atenta, dar ideea principala era ca omul nou e un model bun. N-am inteles prin ce se caracteriza omul asta dincolo de cateva clisee gen “multilateral dezvoltat”, “comunist”. Probabil ca asta era boul care defila prin curte cu pusca de lemn. Am retinut totusi, ca era nou. Adica la moda. De aia, cand vine vorba de a fi cu orice pret la curent cu tehnologia doar pentru ca e noua, eu ma gandesc la “omul nou”. Sau, cum s-ar zice azi, omul 2.0.

Azi omul nou e multilateral dezvoltat ca are multiple conturi: hi5, noi2, irc, mirc, facebook, twitter. Are net si sta pe net. Nu e comunist ca nu mai e la moda. Are blog sau macar scrie comentarii anonime. Prezenta sa web e o perdea de fum, o incercare de a isi fauri o imagine care nu se potriveste cu originalul nici pe departe.

Imi aduc aminte de orele in care profesorii repetau in sila clisee pe care le auzeam la tv si le citeam in ziare si cum frazele incetau sa aiba sens. Cum si noi si profii stiam ca ne prostim inutil dar stiam ca nu e voie sa incetam mascarada. Din motive care noua ne erau cam neclare trebuia sa jucam piesa pana la capat. Noi eram mici si protejati pe cat posibil de parinti de cele mai rele realitati ale perioadei dar simteam vorbele goale si fara sens si in acelasi timp o amenintare surda si ambigua.

Cam asa e si cu omul 2.0, vorbe goale, fara consistenta sau pline de venin sub acoperirea anonimatului si amenintarea imposturii.

Scanteia BMW

2010-10-23T00:06:00.000+03:00

Se da un gentelmen… un domn… un automobilist. Automobilistul este fericitul posesor al unei masini de care are foarte multa grija. In sensul ca te roga sa iti pui centura neaparat deoarece in caz de accident ai putea sa te lovesti cu nasul de geam si sa faci mizerie.

Se mai da o suava domnisoara… o duduie… o femeie. Atributul de suava trebuie privit nuantat, in sensul ca pentru a treia oara de 4,5 ani de cand are masina a reusit sa ramana fara curent in baterie. Motivul principal este ca nu merge suficient cu masina. Ne aflam in momentul cand inevitabilul a avut loc si masina a ramas fara baterie in pragul iernii.

- Schatzi, am si eu nevoie de lumina ochilor tai.
- Luna de pe cer nu vrei?
- Nu, nu ma satisface.
- Adica sunt mai simpatic orb?
- Nu lumina ochilor la propriu draga, ca e bine sa vezi si tu sa dai cu aspiratorul, sa calci, etc. Ziceam ca am nevoie de masina ta.
- Vrei sa mergi undeva cu ea?
- Nu ca n-am medicamente de inima sa iti dau cat timp ma plimb eu cu masina. Am nevoie sa imi dai curent ca am ramas fara curent in bateria de la distinsa mea masina.
- Pai daca s-a stricat bateria e mai bine sa o schimbam.
- Nu s-a stricat nimic. Trebuie doar sa imi dai curent si apoi sa merg cu ea putin, si sa o pornesc mai des… Ma rog, acum am nevoie de curent.
- Dar nu stiu sa fac asta.
- E foarte simplu, iti trebuie doua fire cu clame. Se gasesc sigur la magazin.
- A, pai am 2 fire din astea. Unu’ rosu si unu negru.
- E, daca e unu rosu si e negru sunt foarte bune. Daca erau alte culori era grav.

Schatzi descopera firele in punga originala si pe punga scria si cum sa le folosesti. Deci procesul tehnologic e clar, nu exista vreo teama ca BMW ar putea sa aibe cumva de suferit de pe urma acestei barbare operatii.
Impinge Schatzi C3 mai in spate, trage BMW botic in botic cu C3 si deschidem amandoi capotele. Diferenta este clara, BMW are sub capota cutii si cutiute imbracate impecabil in plastic negru, C3 este prafuit si are tot felul de componente expuse interperiilor.

- Tu speli si motorul masinii cand o duci la spalatorie?
- Nu, dar masina e noua si pana acum am avut si garaj.
- E, nu e asa noua, are 2 ani, deja incepe sa vorbeasca. Deja poate sa spuna ca nu prea e de acord cu ce dudui plimbi cu ea.
- Nu, stii ca te place. Cum nu iti pui centura cum piuie. Vezi ce mult tine la tine?
- Da, sa ii transmiti te rog ca apreciez.

Scot cele 2 bucati de plasic care acopera bateria C3 si aceasta isi afiseaza tot praful stocat de-a lungul timpului. Schatzi observa borna + BMW acoperita cu o caciulita de plastic rosie. Scoate caciulita, aceasta ramane agatata de firul de plastic rosu prevazut pentru acest caz. Borna metalica + ramane goala in toata spledoarea sa. Conecteaza Schatzi delicata borna + BMW cu prafuita borna + de pe bateria din C3.
Urmatorul pas este sa urmam aceeasi procedura pentru borna –. Ne uitam 5 minute amandoi dupa borna – BMW. Nu prea ai la ce sa te uiti, este plin de cutii de plastic, cautam in zona bornei +, unde banuim ca e bateria. Ridica Schatzi un capac, sub capac este ceva izolant dintr-un material neobisnuit, sub izolant ceva ce nu seamana a baterie.

- Ai si tu o carte tehnica? Poate scrie acolo.
- Nu e nevoie. E pe aici.

Sigur ca e pe acolo, dar unde? Datorita bornei + cautam tot o caciulita rosie, sau ceva pe care sa scrie –. Ei bine nu e. Schatzi cedeaza si scoate cartea tehnica din cutia metalica din compartimentul special aflat in bord. Iese victorios din masina dupa 3 minute si imi arata fericit o bucata de metal aflata cam departe de borna + si fara nici o caculita sau semn –. Il cred pe cuvant si Schatzi monteaza firul negru conectand borna – BMW cu borna – C3.

In momentul cand are loc contactul, farurile C3 se aprind. Dau drumul la motor, porneste alarma, opresc alarma, Schatzi smulge repede firele. BMW nu trebuie sa dea prea multa energie, energia trebuie folosita ca sa alergi pe sosele cu masina, nu sa dai la altii. Apoi inchide grijului capota, pune cartea in cutia metalica speciala, pune cutia metalica in compartimentul special. Inchide grijuliu masina, isi cere probabil scuze in gand masinii pentru sacrilegiu. Ceva de genul: “Dragul meu imi cer scuze, dar sper sa ma intelegi. Suntem intre barbati, intelegi si tu ca femeile necesita uneori sacrificii. Promit sa te plimb mai mult cu prima ocazie sa iti refaci stocul de energie. Multumesc mult si inca o data scuza-ma.”

Schatzi se urca in dreapta si suporta stoic o plimbare fara tinta cu C3 pentru a incarca bateria. Isi aminteste probabil de studentie cand umbla cu masini de mana a 2-a italiene. Apoi tot stoic va porni din cand in cand C3. E un sacrificiu minim pentru a nu mai consuma scantei de putere marca BMW.

Domnul Goe la Salzburg

2010-10-03T00:14:00.000+03:00

Aeroportul din Salzburg, zborul spre Bucuresti, 2 ianuarie. Domnul Goe cu mamica si taticul lui stau la coada in spatele unui carucior cu bagaje plin. Goe sta pe carucior si se uita la pozele dintr-o revista cu avioane. Pune tot felul de intrebari si taticul lui ii raspunde. Domnul Goe pare un copil normal, chiar inteligent si simptatic. Dupa o vreme Goe se plictiseste, nu mai are rabdare cu ultimii cativa oameni din fata. La ultimul nu mai rezista, se da jos de pe caruciorul de bagaje si se duce sa dea un sut gentii ultimului pasager din fata lui. Geanta este pe banda de bagaje si calatorul se uita urat la el. Mamica lui nu zice nimic in timp ce Goe se uita urat la pasager si mai da un picior la geanta. Pasagerul decide sa il ignore pentru ca e clar ca daca parintii nu zic nimic la suturile progeniturii vor face probabil scandal daca zice el ceva.
In aeroport Goe isi face simtita prezenta. Da turul salilor in fuga cu mamica dupa el. Mamica vorbeste tare si il indeamna sa se opreasca, Goe o ignora, mamica alearga si il prinde. Cand il prinde nu ii zice nimic. Normal ca domnul Goe o ia de la capat.
In avion domnul Goe are un moment de liniste. Insotitoarele de zbor sunt dragute cu el. Exact in momentul cand pilotul anunta “In jumate de ora aterizam la Bucuresti” o insotitoare de zbor trece printre randuri cu un avion de jucarie in mana. Domnul Goe se ridica in picioare pe scaunul dintre mamica si taticul lui si pune mana pe avion. Insotitoarea de zbor se opreste si ii zambeste.
- Ce e asta?
- Un avion scumpule.
- Il vreau!
- Este de vanzare.
- Cat costa? intreabal taticul.
- 50 euro.
Taticul nu mai zice nimic, insotitoarea de zbor smuceste avionul zambind si pleaca. Domnul Goe incepe instantaneu sa urle. Si a urlat pana la aterizare. Din cand in cand se auzea “Vreau avionul” si apoi urlete. Constant. Tot timpul. Daca pilotul nu a mintit a urlat 30 de minute.
In autobuzul care astepta la scara avionului urca mamica si se aseaza pe un scaun.
- Uite, stam aici.
- Nu! zice domnul Goe care urca urmatorul. Eu vreau aici. Domnul Goe se duce pe ultimul rand de scaune si se aseaza.
Urca si taticul in autobuz:
- Sigur. Nu are nici o importanta unde stam. Stam unde vrei tu.
Domnul Goe vede avioane pe geam. Incepe sa discute cu taticul despre ele. Mamica sta pe locul unde s-a asezat initial si nu zice nimic.
- Uite, un avion din asta as vrea sa am cand o sa fiu mare.
- Sigur tata. Sper sa ai tu bani si sa iti cumperi unul.
In sala de bagaje cine statea pe jos si urla ca el vrea acasa si nu vrea sa astepte bagajele? Domnul Goe care o sa aibe bani cand o sa fie mare sa isi ia un avion.
Taticul si mamica stateau langa el fara sa zica nimic si asteptau bagajele.
Desi povestea de mai sus nu a fost fictiune, probabil domnul Goe mai urla si azi.

Hai la film

2010-09-27T15:28:00.001+03:00

- Alo, buna. Ce faci?
- Bine, abia m-am trezit. Ziceai sa mergem azi la film?
- Da. Ce film?
- Pai ce filme sunt. Ai auzit ca e vreunul bun?
- Da, “Inception”.
- Cu ce e?
- Nu stiu, mi-a zis un coleg ca e foarte bun, te tine in priza. Cica e film pentru programatori, ca un apel de functie recursiva :)
- Draga, lasa-ma cu glumele astea de programatori. Hai la ceva normal.
- Pai cand am fost la filmul ala cu spartani, desi ai vazut atatia barbati imbracati sumar nu ti-a placut.
- Da, am si eu diverse pretentii. De exemplu ala trebuia sa fie un film mut. Cand deschideau aia gura si vorbeau numai tampenii deja nu mai conta ca au atatia muschi.
- Mai e unul de dragoste din cate vad, premiera. Ceva frantuzesc “Iubiri din trecut”.
- Aha, are si o prezentare?
- Da… Deci e vorba de viata uneia. Cica fata a avut amant un francez, un soldat german si doi americani
- Sociabila fata. Da cum adica 2 americani. Doi in acelasi timp?
- Pai astia erau cam multi, deci avea de unde. Sau a descoperit fata ca unul nu face fata. Dupa un francez si un neamt…
- Da’ fata asta i-a luat la rand?
- Pai acuma zi si tu. Esti fata tanara si nelinistita, vrei si tu un barbat. Sigur sa te mariti cu el nu altceva. Gasesti si tu un francez ca traiesti in Franta. Si incepe razboiul, pleaca asta pe front.
- Da, si incepe vanzoreala. Vin nemtii, pleaca nemtii. Vin americanii, vin francezii inapoi, pleaca americanii…
- Da, exact. Ce sa faca fata. Vin nemtii, isi ea si ea un prieten neamt. Ca e bine sa fii prietenoasa.
- Poate l-a luat sa afle informatii pentru rezistenta si apoi s-a indragostit de el. Ca era neamtu’ suflet sensibil.
- Normal. Si sigur unul din americani era negru.
- Da, clar.
- Cred ca ne inselam. Uite zice in prezentare ca viata ei ia cu totul alta turnura, ceva neasteptat.
- Se dedica carierei?
- Probabil. Sigur in timpul asta facea fata niste studii ceva.
- O alta surpriza ar putea fi ca devine lesbiana.
- Mi se pare plauzibil. Daca barbatii astia porci s-au gandit sa faca un razboi mondial exact cand era ea in floarea tineretii. Sa fie obligata sa umble din floare in floare in functie de armata care ajungea pe campul din spatele casei
- Da chiar, nu o merita oamenii. Alt film mai e?
- “Nunta in Basarabia”, cica comedie.
- Da? Nu te mai intreb de cronica. Sper sa fie o comedie. Ne vedem cand pleci de la birou. Da’ pleci si tu la o ora rezonabila.
- 6 fix draga. Ca sparg usa.
- Din experienta anterioara tin sa te intreb daca e 6 dimineata sau 6 seara.
- Faci misto de mine ca dorm la birou?
- Pai ma intreci, eu am mai stat pana la 2 noaptea dar chiar dimineata nu m-a prins.
- Lasa ca nu e timpul pierdut.
- Asa ma incurajezi tu a m-am intors din concediu.
- Da, te duc la o comedie sa mai iesi din cotidian inainte sa te duci la servici.
- Merci mult draga. Ma suni cand pleci da?
- Da. Pa!
- Pa!

Miercuri, dupa Craciun

2010-09-26T14:39:00.002+03:00

In toate cronicile pe care le-am citit inainte sa vad filmul se facea elogiul jocului actorilor. Deci nu o sa repet si eu asta.
Pe mine m-a surprins un singur lucru in tot filmul, ce are sotia de spus cand afla ca sotul e indragostit de alta. Etapele sunt cam asa:
- surpriza (Tacere)
- incadrarea situatiei in ceva cunoscut (“Deci am ajuns si in momentul asta”)
- incadrarea situatiei intr-un cliseu (“Deci te-ai indragostit de una mai tanara”)
- cearta obisnuita din cuplu, fara sentimete exagerate, cu argumente care sa raneasca cat mai adanc (“Deci tot tu o faci pe victima”)
- discutarea aspectului cel mai enervant – aveam un contract si tu l-ai incalcat (“Avem casa si copil….”)
- al doilea aspect enevant este ca nu a stiut sa insele si sa taca (“De ce mi-ai spus si mi-ai distrus viata?”)
- santajul folosind copilul (“Nu o sa vezi tu copilul asta….”)
- ridicarea personala la un nivel moral superior, si incercarea de a jigni de la inaltimile abisale ale moralei (“Esti o mare dezamagire pentru mine”)
- alegerea rolului victimei (“Imi vine sa imi crap capul de caloriferul asta ca mi-am distrus viata cu tine”)
- alegerea in mod convenabil a unui motiv pentru care a fost inselata, sexul cu una mai tanara (devine obscena )
- furie (simte nevoia sa loveasca)
Desi in filmul asta tipul este primul candidat la a fi personaj negativ, magar, porc, nerecunoscator, mie mi se pare un tip chiar logic. In primul rand nu e magar, nu incearca sa raneasca inutil. In al doilea rand mi se pare ca face o alegere logica. In momentul cand ai o nevasta care nu poate sa zica cand afla ca e inselata nimic care sa faca referire la dragoste si dupa 5 minute se cearta avocateste cu tine pe tema “aveam un contract eu m-am tinut de el si tu nu” mi se pare normal sa te duci la o tipa care poate intelege ca o iubesti chiar daca trebuie sa te duci la nevasta-ta in fiecare zi. Care iti spune ca te iubeste si iti cere sa nu o mai pui in fata nevesta-tii si in rest sa faci cum vrei tu. Cineva care poate intelege ca situatia e complicata, ca iti e greu, care nu te invinovateste pentru asta si nu te incadreaza intr-un cliseu.
Filmul asta ar trebui vazut de toti realistii si realistele care privesc casnicia ca pe un contract. Care sunt siguri ca toti inseala sau ca toti ar insela daca ar avea ocazia. Una este sa fii un om realist si sa nu te sinucizi daca esti inselata si cu totul altceva este sa predici plictiseala casniciei si normalitatea inselatului la tine acasa. Daca in casnicia personala nu poti sa pastrezi un sambure de nebunie, sa crezi ca tu ai ceva special si incadrezi cu realism plictiseala in plictiseala, rutina in rutina, inselatul in normalitate, mesajul pe care il transmiti suna cam asa: “Esti un oarecare, nu ma astept de la tine sa tii la mine si sa traim fericiti pana la adanci batraneti. Esti un nimeni, un tip absolut obisnuit, nimic din ce faci nu e special”.
Realismul de tipul asta mai are o problema. Ajungi sa nu dai doi bani pe momentele de vulnerabilitate ale celuilalt si sa nu ii mai intelegi greselile. Sau sa nu iti pese de regretele lui. Cand privesti casnicia ca pe un contract, persoana cealalta ca pe un obiect al contractului care iti datoreaza chestii ajungi sa ai o relatie cu un cliseu. Nu te mai intereseaza ce gandeste celalalt atata vreme cat se tine de contract. De cate ori il obligi pe celalalt sa faca sau sa zica ceva pentru ca il cunosti si stii cum sa il iei, de fiecare data cand ii impui ceva in numele casniciei mai pierzi putin din legatura ilogica cu care a inceput totul.

Scufita rosie (balanta) si lupul (leul)

2010-09-22T09:02:00.002+03:00

Un leu si o balanta se intalnesc in week-endul de Valentine day intr-un hotel dintr-un oras oarecare. Este o vacanta planuita din timp, amandoi sunt cheltuitori si dornici sa vada locuri noi, deci numai bine. Desigur fiecare a pregatit cadouri pe care le vor schimba imediat ce s-au cazat; amandoi sunt curiosi si nu stau prea bine cu rabdarea.
Balanta nu poate totusi sa discute direct la subiect, incepe cu un aspect adiacent. - Astia sunt niste blugi noi?
Leul adora sa fie apreciat, si apoi o discutie despre felul in care arata este totdeauna binevenita. Buna dispozitie creste simtitor, incepe sa dea practic din coada.
- Da, i-am cumparat saptamana trecuta. Iti plac?
Balanta isi aduce aminte ca si acum 2 saptamni si-a cumparat blugi noi si in fiecare week-end se plange ca el cheltuieste prea multi bani pe haine. Balanta e pe cale sa se zica ceva moralizator dar observa ca blugii se muleaza foarte bine pe posteriorul leului. Nu sunt nici prea stramti nici prea largi, numai cat sa ghicesti posteriorul si picioarele de fotbalist. Dupa cantarirea rapida a situatiei balanta decide ca leul a facut o alegere excelenta cu noua pereche de blugi. - Da, dar sa stii ca aia prespalati arata mai bine pe tine. Si astia arata bine dar aia sunt irezistibili. (De fapt arata la fel dar balanta trebuie sa spuna ceva ambiguu).
Leului nu ii este clar daca este vreo critica pe undeva… Dar nu e el omul sa despice firul in patru cand poate sa ia firul asa cum e ca fiind un compliment.
- Da si aia sunt misto. Ghici, ce ti-am luat?
- Nu stiu, arata-mi.
Leul scoate dintr-o sacosa 3 lucruri: un tricou mov cu maneca scurta si gluga, un colier mov si o esarva mov cu fanjuri.
Balanta vede rosu in fata ochilor dar rosul este mascat de mov. Balanta este o fiinta rationala in general, mintea ei incepe sa lucreze cu frebilitate si scoate la lumina urmatoarele fapte:
1) eu nu am nimic in dulap mov, este imposibil ca leul sa ma fi vazut vreodata in mov in ultimii 2 ani
2) nu am nici un tricou cu maneca scurta si gluga, astea sunt pentru liceeni
3) eu nu port coliere din astea, in general port chestii de argint pe sub haine. Nu port coliere din fier si sticla.
4) nu am nici o esarfa cu fanjuri.
Urmatoarea intrebare se naste in capul balantei: Leul a innebunit sau isi bate joc de mine? Sa il ucid acum sau sa mai astept? Incearca totusi sa afle ce o fi fost in capul dragalas al leului, sa cantareasca argumentele, sa vada ce decizie trebuie luata privind uciderea in chiuri.
- Esarfa imi place, (trebuie sa faca o concesie) dar cand m-ai vazut tu pe mine purtand astfel de coliere?
Leul stie exact ce face, balanta ar putea sa isi schimbe putin obiceiurile vestimentare cam prea sobre.
- Da, am observat ca nu porti dar ma gandeam ca poate iti plac.
- Nu prea… Si de ce totul mov?
- Movul este la moda.
Balanta ar vedea din nou rosu in fata ochilor dar movul este predominant.
- Dragul meu, acesta este un tricou pentru liceeni de 15 ani. In afara de faptul ca e mov, si tu nu m-ai vazut niciodata in mov, este si cu maneca scurta si cu gluga…
Leulului nu ii convine ca parerea lui privind moda este ignorata total. Incearca devierea cursului discutiei cu un compliment. A descoperit el ca lucruri de genul asta merg bine la femei.
- Dar ce, tu ai mai mult de 17 ani?
Balanta incepe sa vada o nuanta de roz printre atata rosu si mov. Se gandeste ca in acest oras nu o cunoaste nimeni si ar putea purta colierul. Apoi tricoul e de vara, nu o sa il poarte in februarie. Pana la vara poate sa spuna ca a fost mancat de catel. Nu ar trebui decat sa dea tricoul catelusei, ea are instincte bine dezvoltate si il va sfasia cu multa placere.
- Nu draga, sigur ca nu. 17 ani am si acum o sa fac o mica criza de isterie specifica persoanelor de 17 ani. Sau si mai bine, o sa am pretentia sa petrecem o zi in pat, ca am 17 ani si abia am descoperit sexul.
- Poti sa faci criza de isterie cat ma duc eu sa vizitez cartierul deocheat celebru al orasului? Si vin cand vrei sa stam o zi in pat.
- Crezi tu ca daca vizitezi cartierul in cauza mai fac ceva cu tine in pat? Respectivele doamne sunt profesioniste, cred ca o sa ai nevoie de recuperare. Si masaj nu prestez.
- Sa stii ca pot sa schimb toate astea, la magazin am vorbit cu vanzatoarea si mi-a zis ca pot sa vin sa le schimb. Ma gandeam eu ca s-ar putea sa nu iti placa.
Balanta se va gandi tot week-endul daca sa ii zica sa schimbe cadourile sau nu.

Balanta si leul stau de vorba. Balanta este in lipsa de subiecte dar simte totusi nevoia sa converseze. Este putin plictisita asa ca s-ar juca putin cu leul… are chef de o discutie absurda.
Balanta: M-am gandit sa ma vopsesc blonda.
Leul este luat prin surprindere. Isi imagineaza cum ar arata balanta blonda si simte fiori de groaza pe sira spinarii. Balanta este bruneta inchis natural, are tenul inchis si sprancenere negre. Cu parul blond ar arata probabil ca muma padurii. Leul ar zice “te-ai tampit fata?” dar el are tendinta sa protejeze partenera; e un marinimos.
Leul: Desi ti-ar sta foarte bine nu se potriveste cu personalitatea ta.
Balanta ramane fara cuvinte, plictiseala a disparut ca prin minune.

Balanta primeste telefon de la leu. Este un moment prost pentru ca balanta este nervoasa. Tocmai a fost la o cafea cu o veche cunostinta care i-a facut capul calendar privind nenorocul la barbati. Cunostinta considera ca in toata viata ei nu a intalnit decat barbat imaturi, daca ar avea si ea norocul sa intalneasca unul matur… Balanta nu a putut sa scoata 5 vorbe in 2 ore, ati ghicit, cunostinta e tot balanta. Deci leul suna fara un motiv practic, doar asa, traiasca republica. Balanta asculta 3 secunde si apoi trece la subiect.
- Auzi draga, m-am intalnit cu X si mi-a povestit viata. A vorbit tot timpul.
- Da, asa fac femeile uneori.
- Serios? Da, asa fac femeile draga, e absoluta nebunie. Mi-a zis ca a intalnit doar tipi imaturi in viata ei. Ca sa vezi ce ghinion.
- Da, chiar ca ghinion. Poate o fi si vreun motiv, aia maturi or avea vreun motiv sa fuga.
- E cine stie. Sa o lasam pe X. Ma gandeam sa te intreb daca tu esti matur. Ca sa stiu si eu in ce situatie ma aflu.
- Nu draga, nu sunt matur. Am observat eu ca tie nu iti plac merele rosii, iti plac alea verzi si tari. Prin urmare cum as putea sa fiu matur?
Balanta ramane fara cuvinte si observa ca este luata la misto fara menajamente.

Peisaj Dezolant si un Caine

2010-09-21T10:11:00.001+03:00

Photo – Paul Flora - Kahle Landschaft mit Hund

Daca doriti sa va umpleti de glorie si sa deveniti un rebel care lupta cu societatea nedreapta puteti deveni un activist pentru drepturile animalelor. Puteti folosi cateva mijloace specifice aflate la indemana tuturor, mai jos prezentam o reteta pentru toti cei care vor sa devina activisti gloriosi pentru drepturile animalelor. Retinteti, oricine poate face asta, nu trebuie sa va descurajati. Daca vreti o sa reusiti.

1. Prezinta-te ca o fiinta superioara care iubeste animalele. Esti o fiinta superioara si dovada este ca iubesti animalele. Prin consecinta, deoarece tu esti o fiinta care militezi pentru drepturile animalelor pentru ca iubesti animalele, oricine nu e de acord cu ceva din ce zici tu este un om care uraste animalele. Deci un om inferior tie.
2. Daca vrei sa castigi adepti, incearca sa ii castigi DOAR prin dragostea pentru animale. Orice iubeste animalele va fi de partea ta, daca nu este de partea ta inseamna ca minte si nu iubeste animalele. Singurele tale argumente trebuie sa fie emotionale si sa incite la dispret pentru cei care nu sunt de partea ta.
3. Daca punctul 1 nu te-a facut suficient de special si superior, un alt motiv sa te simti special este acela ca tu ai o activiate civica prin implicarea in lupta pentru drepturile animalelor. Acest lucru trebuie sa te faca sa te simti mai special decat cei care doar iubesc animalele.
4. Ignora orice problema pusa de cei care nu sunt de acord cu tine. Nu incerca sa raspunzi cu solutii rationale, amiteste-ti punctul doi, doar argumete patimase, nimic concret.
5. Compara situatia deplorabila a organizatiei tale si a lipsei de sprijin cu situatia din alte tari. Raspunsul evident pentru aceasta situatie este faptul ca romanii nu sunt civilizati.
6. E important sa te plangi si sa generalizezi. Niste cretini omoara caini pe undeva, generalizeaza! Toti romanii ar omori caini daca nu ar fi urmariti de organizatii de protectie a drepturilor animalelor.

Daca doriti sa fiti plictisitori si sa nu va umpleti de glorie, puteti sa fiti activisti pragmatici pentru drepturile animalelor. Reteta este plina de lucruri fara stralucire si de munca pentru care nu o sa obtineti reactii patimase. Atentie, nu oricine poate sa faca asta, este nevoie de profesionalism, pragmatism si munca. Dragostea pentru animale joaca un rol secundar aici.

1. Prezinta-te ca o persoana care incearca sa aduca servicii comunitatii. In primul rand servicii oamenilor dar avand grija si de drepturile animalelor. Nu ascundeti sub pres problema cainilor sterilizati care musca oameni. Acceptati asta ca pe o problema si incercati sa o prezentati credibil. De exemplu ca este singura metoda pentru care au existat bani si ca poate nu este cea mai eficienta pentru oameni.
2. Daca vrei sa castigi adepti incearca cu o strategie de marketing. Mai bine dati un ban pe crearea unei strategii care sa obtina sprijin de lunga durata decat pe sterilizarea unor caini acum. Definiti un target, o strategie de educatie a persoanelor, sprijin pentru cei care au grija de caini pe langa blocuri, etc. Si asta fara argumete emotionale exagerate, faceti asta profesionist.
3. Activitatea civica este in sprijinul oamenilor. Aratati-le cum ii ajutati si nu incercati sa explicati ca e absolut normal sa toleram caini vagabonzi printre noi. Trebuie sa ii toleram si sa ii tratam uman pentru ca nu avem bani sa ii strangem in locuri unde sa poata sa fie hraniti si ingrijiti.
4. Problemele puse de oameni ar trebui sa fie tratate cu mare atentie si sa incercati sa va schimbati stategia de comunicare. Exact ca o companie care primeste plangeri despre produs, tot la fel trebuie sa luati masuri. Principalul scop ar trebui sa fie sa comunicati credibil cu orcine fara sa il judecati.
5. In alte tari organizatiile de genul asta au o lunga traditie. Totusi la inceput au avut si ele probleme sa fie acceptate in societate. Daca doresti sa faci comparatii compara cu perioada de inceput nu cu ce e acum. Asta nu dovedeste ca romanii sunt mai putin civilizati ci faptul ca organizatia ta nu are prea multa experienta in comunicare si nu a reusit sa isi faca o imagine corecta.
Organizatii din alte tari comunica cu scolile, ofera practica in cadrul organizatiei pentru elevi in vacante, organizeaza concursuri pentru posesorii de animale, organizeaza cursuri de dresaj. Asta face parte dintr-o strategie, nu se gandesc ca arunca banii pe fereastra pentru oameni in loc sa ajute cainii.
6. Incearca sa colaborezi cu institutiile statului cu toata birocratia si prostia lor. Orice victorie in sensul asta va ajuta oamenii si animalele asa incat merita efortul. Statul considera problemele legate de animale minore, asa ca e mult de facut in sensul asta.

Prada

2010-08-29T02:20:00.001+03:00

Photo - Paul Flora – Die Beute

Eu am 2 prietene apropiate. Cu prima am fost colega de generala, locuim la cateva blocuri distanta, de mai mult de 20 de ani ne vedem cam in fiecare saptamana. Cu cea de-a doua am fost colega de facultate, ne stim de 15 ani si ne vizitam de cate ori ne nimerim in tara in acelasi timp. In rest email. Bun, daca una dintre aceste prietene imi spune ca se marita inteleg. Discutam, vorbim cand e nunta, daca ajut cu ceva, etc. Daca o colega de servici zice ca se marita iar inteleg, stam toata ziua la birou, se discuta despre aceste chestii. Cu orice cunostinta, te intalnesti pe undeva, intrebi ce face, ti se mai zice ca e ocupata ca are de pregatit nunta. Dar nu situatii din astea normale mi se intampla mie.

1. Se da o fosta colega de servici. Am lucrat impreuna cam 5 luni, nu am discutat niciodata lucruri personale. I-am vazut prietenul intr-un restaurant la masa vecina, noi luam masa in grup vis-a-vis de birou in pauza de masa. Ei nu au zis nici macar “salut”. Ok, ea pleaca de la acel job, eu de asemenea. Si intr-o zi, dupa vreo 8 luni, desi nu discutasem pe messenger dupa terminarea proiectului ma trezesc ca ma abordeaza.
- Buna, ce faci?
- Bine, tu?
- Bine, ma marit.
Deci asa direct. Acuma ma intreb si eu care e scopul unei astfel de conversatii. Daca te mariti trebuie sa abordezi pe toti cunoscutii sa le spui? Daca eram un fost prieten puteam intelege, dar asa? Le spui ca nu te poti abtine de fericire, le zici ca sa priceapa toti prostii ca ti-ai schimbat statutul social, trebuie sa vorbeasca de acuma cu tine cu “domana”? E o intrecere pe undeva, incerca sa imi zica ca se marita inaintea mea?
Dupa ce m-am adunat de sub birou pe unde imi cazusera dintii ii bag mesajul preingregistrat pentru astfel de ocazii:
- Felicitari! Casa de piatra!
Inca mai speram ca vrea ceva de la mine.
- Da, au venit parintii lui si m-au cerut oficial de Craciun.
Am citit mesajul de 2 ori, ma gandeam ca poate nu am priceput din prima. Si restul de dinti mi-au cazut sub birou. Mi-am adus aminte de cum arata prietenul, omul avea o scuza, parea genul care nu face lucruri importante decat de mana cu parintii dar sa zicem ca sunt rautacioasa la faza asta. Totusi, ce vrea sa imi transmita persoana? Care e mesajul? Ce ar trebui eu sa fac ca au cerut-o parintii tipului oficial.
Apoi m-am gandit ce ar face mama daca ar venii unii in vizita si i-ar cere mana mea. Sigur ar juca piesa pana la capat, dar sunt convinsa ca primul gand ari fi: “Cu fica-mea ati vorbit? Ca nu as vrea sa va spun ceva si apoi sa ne trezim cu vreo problema…”
In final, pentru a imi pastra ramasita de sanatate mentala pe care o posed, am ales sa inteleg ca parintii tipului au venit la o bauta cu parintii ei in preajma Craciunului. Ambele familii au baut in cinstea (sau ca sa isi innece amarul) ca vor deveni rude prina alianta.
- Super :)
Si discutia a continuat, s-a dovedit ca persoana nu vroia nimic de la mine, de atunci nu am mai vorbit niciodata de messenger. Au trecut 2 ani.

2. Se da o fosta colega de generala, ultima data ne-am vazut acum 5 ani pe strada si am discutat 15 minute. Singura intalnire in mai mult de 20 de ani. Si ma trezesc ca vrea sa fim prietene pe Facebook. Ok, sa fim. Dupa cateva zile ma prinde pe chat-ul de pe Facebook.
- Buna, ce faci?
- Bine, tu?
- Vai ce bine imi pare ca te-am prins.
Oh, cat ador sa mi se spuna minciuni. Sunt convinsa ca nu putea sa stea ca nu vorbea cu mine.
- :). Ce mai faci?
- Uite sunt ocupata, la sfarsitul lunii ma marit in Portugalia.
Eu inteleg de aici ca nu e important cu cine se marita (femeie, barbat, maimuta) accentul cade pe Portugalia. Frate, e un pas mai sus de oricine se marita in Romania. Dar cum poti sa nu iti dai seama ca esti penibila? Cum mama dracu sa raspunzi la “ce faci” cu “ma marit in Portugalia”? Zi si tu in prima faza ca te mariti. Poti desigur sa dai peste careva care nu te intreaba cu cine (ca presupune ca te mariti cu un barbat in Romania) dar trebuie sa iti asumi acest risc. Daca nu te intreaba nu ai ocazia sa ii zici ca te mariti in Portugalia.
Bun, dupa un “hai sa mori tu” spus printe dinti bag mesajul preinregistrat pentru astfel de ocazii:
- Felicitari! Casa de piatra!
- Multumesc. Tu ce faci?
Adica tu ce faci draga in timp ce eu reusesc sa ma marit in Portugalia? Eh, nu prea rau, si eu ocupata cu diverse. Bine ca nu sunt singura si nesigura pe mine ca probabil ar fi reusit sa ma enerveze. Ii dezvalui persoanei ca am si eu o Portugalie pe undeva prin Alpi. Bun, cum conversatia devenise probabil neinteresanta, ne intoarcem la event-ul major al discutiei. Sau cu alte cuvinte, nu fusese suficient de penibila, mai trebuia sa adauge cate ceva:
- Da si am mari emotii.
- Eh, sunt normale in situatia asta.
Aici am gresit, m-am gandit la o situatie normala. Or clar nu era cazul. Aici avem o situatie anormala as zice eu.
- Da, nu stiu daca o sa fie ok rochia de mireasa. Este mai deosebita si nu stiu ce o sa zica lumea.
Deci persoana este o deosebita. O neinteleasa. Si-a asumat riscul sa isi faca o rochie de mireasa speciala (asa cum e ea) care o reprezinta dar ii e teama ca lumea nu va intelege. Pentru ca, vedeti dumneavoastra, putina lume poate intelege o persoana asa speciala. Situatia e asa de speciala incat dupa ce termin de ras nu pot decat sa bag un cliseu:
- Lasa, nu conteaza ce zice lumea. Important e sa iti placa tie.
etc, etc.

Bun, acum eu nu pricep o treaba, de ce sunt asa stresate unele tipe sa zica la toata lumea ca se marita? Vorbim despre oameni pe care nu ii cunosc asa de bine incat sa ii invite la nunta si vorbim despre discutii neprovocate. Oare ce isi imagineaza o astfel de viitoare doamna ca vor crede cunostintele respective? Vor sa isi arate fericirea sau sa provoace invidie? Pentru mine e un mister.
Plus ca nu inteleg ce e asa special ca te mariti? Multa lume o face, nu e asa neobisnuit.

La ce se gandesc femeile cand se uita la fotbal

2010-07-04T18:33:00.002+03:00

Campionatul modial de fotbal se joaca zilele astea. Adica a inceput pe vremea cand eram eu in vacanta si vad ca tot continua. Ocazional televizorul este mutat pe canalul care transmite meciul si Schatzi se uita la meci. Ce pot sa fac, ma uit si eu.
Ocazie cu care observ ca transmisia pe net este cu un minut in urma transmisiei pe satelit deoarece vecinul de sus tipa cand la mine la tv alearga aia cu mingia pe la mijlocul terenului, dar in scurt timp unu' o baga in poarta. Acesta pare a fi un motiv de frustrare pentru Schatzi care incearca chiar sa isi dea cu parerea de ce lucrurile functioneaza asa. Cred ca in curand ii va suna pe aia de la cablu sa ii intrebe de sanatate. Acuma, eu as face misto dar poate daca ii suna se rezolva...
Totusi m-am uitat ieri la Germania - Argentina. La fiecare gol o aratau pe doamna Merkel in tribune. La primul gol era uimita, la urmatoarele invatase poanta, era deja in picioare aplaudand cand ajungeau camerele de filmat la dansa.
Dupa primul gol ma gandesc ca probabil trebuie sa fie si domnul Merkel pe acolo. Intreb pe Schatzi:
- Draga, doamna Merkel e maritata?
- Ce conteaza? Doamna Merkel e una din femeile cu care nu te culci nici daca e singura femeie ramasa pe lume.
- Da' poate e inteligenta! Asta nu se pune?
- Eu ziceam sa te culci cu ea nu sa discuti filosofie.
- Bun, deci filosofie ai face cu madam Merkel, mai greu cu alte activitati. Eh, sa speram ca e maritata. Poate e si sotul la meci, ma gandesc ca il vedem.
- Da, daca mai baga astia vreun gol.
...

Golul numarul 2, vedem din nou pe doamna Merkel. Dadea mana cu diversi, totusi in stanga si in dreapta avea 2 barbati, singura problema era ca amandoi erau negri. Il bat din nou la cap pe Schatzi care se uita concentrat la reluare:
- Presupun ca sotul doamnei Merkel nu e negru...
- Da, nici eu nu cred.
- Totusi, banuiesc ca il lua si pe el la meci. Adica sa poti sa te duci cu nevasta la o cupa mondiala si tu sa stai acasa...
- Poate are de calcat omu'. Ca doamna Merkel e ocupata, probabil ca nu face chestii din astea.
- Da saracu', ca o menajera o fi greu de gasit. Nu imi pot imagina ca nu e si respectivu pe acolo, sunt deja curioasa sa il vad. Tot timpu' o arata astia pe madam Merkel. Cine e printu' ala consort.
...
Golul numarul 3, din nou doamna Merkel e la tv, aplauda, striga, din nou aceleasi persoane imprejur. Nu mai rezist, pun mana pe google si caut "Merkel husband". Pe wikipedia gasesc pe Joachim Sauer, si sub poza lui, cuvintele "7th Husband of the Chancellor".
- Doamna Merkel a avut 7 soti pana acum? De unde are femeia asta atata timp? Ca parca guverneaza de ani buni... cum face?
- 7 soti? Nu se poate, as fi aflat pana acum.
- Pai asa scrie aici, poate inseamna al 7-lea sot al cancelarului. Voi numarati cati cancelari au fost? Astia sunt ca regii?
- Nu noi, nemtii. Noi nu numaram nimic.
- Adica nu stii al catelea presedinte tocmai ati ales? Nu ii numarati de la Franz Josef incoace.
- Probabil ca ii numara cineva, dar eu nu stiu.
- Ok, deci madam Merkel este la al doilea sot care este cercetator chimist.
- Deci nu vine omul la fotbal.
- Eu nu inteleg, eu nu ma omor dupa fotbal dar tot m-as duce la un campionat mondial. Fac astia scandal ca platesc bilete cancelarului consort?
- Da, poate, dar putea sa isi plateasca si singur biletul.
...
Golul numarul 4, madam Merkel da mana cu 2 barbati dintre care pe unul il pupa.
- Ia uite, pe primul nu l-a pupat, zice Schatzi.
- Asta e mai tanar...

Zodia ma reprezinta pe mine sau eu reprezint zodia ?

2010-01-29T20:55:00.008+02:00

Dilema unui dragon de foc scrisa pentru leapsa de pe Hotcity

Google “zodiac chinezesc” –> site … –> aflati-va zodia dupa ziua de nastere (data ora). De data asta vreau sa fac o treaba precisa, deci sun pe mama:
…..
- Mama, la ce ora zici ca m-am nascut.
- Te-ai nascut cu 2 luni mai devreme. Crezi tu ca mai conteaza ora?
Asa imi trebuie daca o sun pe mama in miezul zilei si o intreb lucruri stupide.
- Nu conteaza, dar vroiam si eu sa stiu.
- La sase si ceva dimineata.
- Sase si cat?
- Oricum pana in sapte, in jur de sase jumate.
…
Si cam atat am putut sa aflu, iata-ma din nou la pagina care imi promite ca o sa imi spuna in ce zodie sunt daca ii spun data si ora nasterii. Pun cu o mana ferma ora 6:18 si obtin urmatoarele rezultate:

	Dupa Zodiacul European: zodia Balanta (decada 2) - ascendent in Balanta
	Dupa Zodiacul Chinezesc: zodia Dragon (de Foc) - ascendent in Iepure
	Dupa Zodiacul Indian: zodia Uliu
	Dupa Zodiacul Druidic: zodia Scorus
	Dupa Zodiacul Floral: zodia Mac

1. Dupa Zodiacul European: zodia Balanta - ascendent in Balanta
Daca e adevarat ca dupa 40 de ani ascendentul este mai important decat zodia si ca omul se schimba este clar ca eu nu o sa ma schimb. Sunt o persoana neinteresanta care ramane totdeauna la fel. Eh, asta e, sper ca o sa supravietuiesc putin si dupa 40 de ani fara sa mor de plictiseala. Sau si mai rau sa omor pe careva plictisandu-l.

2. Dupa Zodiacul Chinezesc: zodia Dragon (de Foc) - ascendent in Iepure
Acum imi explic eu contradictiie care zac in opozitie cateodata in mine. Ce ar putea avea in comun un dragon de foc cu un iepure? Sa incercam cateva asocieri libere:

	- Un suflet de iepure si o atitudine de dragon
	- O atitudine de iepure si un suflet de dragon
	- Un sufleu de iepure si un dragon satul
	- Motto: “Frigem pe cei mici ca un dragon de foc si fugim ca un iepuras de cei mai mari”.

Revenind de pe campiile patriei, acuzatiile din zodiacul hotcity ar fi ca dragonul se crede in stare sa schimbe lumea, crede ca va face istorie prin simpla lui existenta si se considera superior majoritatii celorlalti muritori.

In apararea mea as avea cateva lucruri de spus.
Eu nu ma cred in stare sa schimb lumea desi mi-ar placea. Imi e teama ca nu as sti cum sa o schimb ca sa fie mai buna; ca sa nu mai vorbim ca nu as putea spune dupa ce criterii sa definesc “mai buna”. Adica dragonul s-ar baga in aventura dar iepurele are indoieli privind strategia. Iepurelui ii e teama ca strategia o sa se intoarca impotriva lui, o sa ii dea ceva suturi in fund si el va fi nevoit sa fuga mancand pamantul.

Despre istorie numai de bine dar nu cred ca o sa ma tina minte; nu m-a atins megalomania, mai am pana sa imi aduca rudele portocale la spital. Totusi ma simt minunat daca in echipa in care lucrez exista lucruri la care toti stiu ca eu ma pricep cel mai bine. Si lucrul trebuie dovedit si toti trebuie sa imi recunoasca meritele legate de acea “specialitate”. Recunoasterea poate avea loc in grup sau individual, nu sunt asa pretentioasa.

Cu superioriatea recunosc ca m-a lovit. Am reusit de-a lungul timpului sa invat sa ascult si ce zic ceilalti si sa nu fac tot timpul ca mine dar mai recidivez si desigur imi primesc rasplata. Vad insa asta ca pe o sursa de aventura in viata mea. De ce sa iau o harta cu mine cand as putea sa cred ca ma descurc si singura in orasul unde n-am mai fost niciodata si habar n-am de limba locuitorilor? Rezultatul este desigur o febra musculara dar si o cunoastere mult mai buna a orasului respectiv si o apreciere crescuta pentru limbajul semnelor.

Se pare ca mi se cam potriveste zodiacul. Acum imi dau seama ca sunt oameni care mi-au descoperit punctul slab, au vazut iepurele din spatele dragonului si continua sa il mangaie tandru pe urechi. Lucru care produce confuzie pentru bietul dragon care nu se mai poate concentra si tot scuipa foc pe alaturi. Iata cum scapa unii de superioritatea mea in fata istoriei si uite-asa nu mai ajung sa schimb lumea.

3.Dupa Zodiacul Indian: zodia Uliu
Cred ca din punctul de vedere al unui iepure un uliu e aproape acelasi lucru ca un dragon de foc, amandoi zboara si il pot face garnitura la varza. Totusi mie imi plac pasarile de prada mai ales daca tin un spectacol live la Burg Landskron.

4. Dupa Zodiacul Druidic: zodia Scorus
Eu nu stiu ce e ala “Scorus”. Google –> Dex

SCORUS, scorusi, s.m. Arbore din familia rozaceelor, cu frunze compuse, cu flori albe si cu fructe comestibile, brune sau galbene, cu lemnul foarte dens, dur si omogen, folosit in industria mobilelor (Sorbus domestica). ♢ Scorus de munte (sau pasaresc) = arbore mic din familia rozaceelor, cu ramuri plecate, cu frunze imparipenate, cu flori albe si fructe de marimea unui bob de mazare, rosii si astringente la gust (Sorbus aucuparia). – Din scorusa (derivat regresiv).

Nu cred ca am ajuns la un plan spiritual suficient pentru a putea incerca macar sa aberez pe tema asta. Mi se pare ca inteleg ca as putea fi, druidic vorbind, reprezentata de vreo masa pe care o am prin casa si de care ma lovesc cel putin de 2 ori pe luna. O fi si vreun semn in plan spiritual dincolo de cele ocazionale in planul existentei fizice?

5. Dupa Zodiacul Floral: zodia Mac
Este oficial, sunt un drog. Draguta si simpatica, ingenua si misterioasa fac pe multi sa ma ia de iepuras si sa imi admire blanita pufoasa. Devin incet incet indispensabila si cand dependenta e clara apare dragonul cu focul. Unii mai scapa… dar greu.

Taxi Driver in Bucuresti (I)

2009-12-19T00:08:00.002+02:00

Contactul cu un sofer de taxi este mereu surprinzator. Prin definitie, interactiunea are loc intr-un mediu inchis si pentru un timp suficient pentru a purta o discutie. Soferul de taxi este in genere plictisit sau enervat datorita traficului, cum un client este o ocazie de a iesi din monotonia asteptarii unui client, clientul este prin definitie in masina pentru a face conversatie. Asa ca, in functie de dispozitia soferului si de trafic, clientul are parte de conversatie. Daca doriti sa aflati cam in ce ‘categorie’ va claseaza la prima vedere oamenii, soferii de taxi sunt cel mai bun barometru.
Daca soferul este introvertit va va vorbi despre propria persoana. In general viata e grea, meseria de taximetrist este ingrata si Romania este in criza. Sentimentele de compasiune si intelegere in fata unui astfel de discurs au un remediu, incercati sa luati un taxi in Otopeni si in Baneasa. In Otopeni, Fly Taxi are monopol si ia un pret piperat. Sigur, niste magari astia de la Fly, dar nu pentru pret ci pentru felul in care isi trateaza angajatii (din cate se zice in presa). Totusi monopolul Fly Taxi o sa vi se para un lucru extraordinar daca o sa vreti sa luati un taxi in Baneasa… Soferii de taxi de aici nu vor porni aparatul vreodata si va vor cere de 4 ori mai mult decat Fly Taxi. Adica pot sa iti ceara 100 RON sa te duca in Piata Victoriei… Si culmea, soferii astia sunt cei care se plang cel mai mult ca e viata grea si ei trebuie sa plateasca parcare in aeroport. Normal ca trebuie sa platesca parcare, ca stau si asteapta fraieri sau oamenii cu bagaje care nu au alta optiune.
Cele mai interesante conversatii le ai totusi cu soferii extrovertiti; cei care doresc sa te cunoasca si sa iti devina prieteni. Ce mijloc mai bun decat sa iti povesteasca cum l-a prins nevasta ca are o amanta deoarece i-a citit SMS-urile? Mai ales daca esti femeie si te poate intreba cum vezi problema din punctul de vedere al unei femei. Daca conversatia ar putea fi interesanta pentru un barbat (am auzit eu asa ca barbatilor le place sa discute despre ce amante au) ea poate fi total incediara pentru o femeie. Imaginati-va cata adrenalina ajungi sa ai in sange cand urmatoarele sentimente dau navala:
- ce are omu’ asta cu mine si de ce imi povesteste despre ce amante are, l-am vazut prima data in viata mea acu’ 5 minute
- cum mama dracului are asta amanta ca e urat cu spume
- ce as putea sa ii zic ca sa nu lungim discutia la infinit
- ce as putea sa ii zic sa nu ma arunce din taxi
In final, pentru ca instinctul de supravietuire invinge, ii spui ceva ambiguu gen: “lasati ca va descurcati dvs. cumva” si daca totusi lucrurile nu se termina aici, va trebui sa iti incalci principiile si sa ii dai dreptate. La urma urmei omul conduce masina in care te afli, nu ii poti spune ca e un porc si ca isi merita soarta si ca nevasta ar trebui sa ii dea un sut.

Bosnia Country

2009-12-18T23:54:00.002+02:00

Daca vrei sa ajungi in Croatia cu masina poti sa alegi mai multe drumuri. Cel mai scurt trece prin Bulgaria, Serbia, Bosnia, cele mai lungi urmeaza autostrazile din Serbia sau daca preferati Ungaria. Drumul scurt nu contine autostrazi, sunt portiuni ce traverseaza munti (100 – 200 km), este frumos dar cam neconvenabil. Pentru confort e mai bine pe autostrada.
Granita cu Bosnia arata a colt dintr-un targ de la inceput de secol. Cateva chioscuri si o bariera. Daca ai fata de turist te intreaba daca te duci la Dubrovnik. Bineinteles ca nu se asteapta nimeni sa faci turism in Bosnia, nici macar bosniacii. Mai ales ei pentru ca stiu probabil mai bine ca oricine ca nu e cazul sa discutam despre turism. Probabil pentru ca nu au turism si nici nu prea sunt siguri daca vor, nici ei nu recunosc cartea verde europeana. Cer insa mai putini bani decat sarbii asa ca nu este prea enervant.
Granita este cam pustie asa cum sunt in general drumurile in Bosnia. Daca gps-ul nu-i suficient de clar si te mai abati din traseu ai sansa sa vezi sate bombardate, vaci care pasc printre ruine si cimitire cu insemne musulmane. Oamenii folosesc masini seculare atunci cand intalnesti cate o masina in 3-4 km. Indicatoarele se refera strict la Bosnia, granitele nu sunt marcate din timp si nici un vames bosniac nu pare a vorbi engleza. Se pune intrebarea de ce cred ei ca toti cei care vor sa treaca granita vorbesc si limba lor dar asta este probabil o problema pe care nu au rezolvat-o inca.
In rest Bosnia ar fi o tara frumoasa daca nu ar fi sentimentul apasator pe care ti-l dau oamenii. Toti par moracanosi si nu au nici un chef sa fie draguti. Si cand vezi semnul de intrare intr-un oras in care ai vazut la televizor ca a fost un lagar in care se violau sistematic femei musulmane deja te iau toti fiorii. Nu exista nici macar sentimentul pe care il ai in alte locuri ca vezi o parte din istorie. Pur si simplu totul este prea recent si tot ce ma puteam gandi a fost ca eu eram linistita la cateva sute de kilometrii si ma cam plictiseau stirile despre razboiul din Yugoslavia. Comparativ cu atmosfera din alte tari, politicoasa, vesela si uneori usuratica, aici este clar ca asa ceva nu va putea exista pentru generatia celor care au vazut razboiul civil. Este ca si cum ai cere unor oameni care s-au intalnit cu istoria sa inceteze sa mai ia viata in serios si sa se apuce sa fie draguti cu turistii.
Din nou o tara care se poate vizita daca ai o treaba pe acolo. Nu-i o destinatie in care sa iti poti petrece timpul cu trivialitati gen relaxare si distractie.

Eco Tax Sarbska

2009-12-18T23:47:00.002+02:00

Ati auzit de Republica Sarbska de la razboiul din fosta Iugoslavie incoace? Nu prea? Nici eu, dar aveam senzatia ca e o tara. Si cum am o idee oarecum retrograda despre o tara, banuiesc ca are o granita cu vamesi. Vamesii in cauza verifica acte si te mai verifica prin bagaje daca ai avea ceva de declarat pentru care trebuie sa platesti vreo taxa vamala. Ei bine se pare ca nu am dreptate.
Deci, vama Serbia – Republica Sarbska, drum de munte, vama nemarcata, dupa o curba dai direct in bariera de la vama. In partea sarba se uita oamenii la acte si iti zic la revedere, sau poate nu vor sa te mai vada dar n-au nici un motiv sa te retina. Motive sa te impuste nu au nevoie dar a trecut razboiul asa ca au renuntat pentru moment la asa niste obiceiuri.
La iesirea din vama sarba omul se asteapta in general sa gaseasca o alta vama. Dupa afisul ‘Republica Sarbska aflata sub protectia Serbiei’ se intrezareste un tip imbracat in uniforma. Cand zic uniforma ma refer la tot tacamul, pantaloni cu vipuska, veston, chipiu. Dau sa ii intind actele ca la asa o uniforma mandra nici nu poti sa faci altceva. Ei bine, tipul refuza asa ceva. Ma uit uimita la el deoarece chiar nu inteleg aceasta respingere cruda si totodata ce dracu face acolo daca nu sa verifice acte. Ei bine, tipul in uniforma vrea bani. Bun, asta pot sa inteleg, cineva i-a dat o uniforma si l-a pus la granita sa ia bani. Eu ma asteptam sa mai si verifice cine intra in tara si sa ia un ban din taxe vamale dar nu, taxele vamale sunt depasite si naspa pentru ca ele nu pot fi percepute de la toata lumea in mod democratic. Si doar Republica Sarbska doreste sa arate ca trateaza toti cetatenii lumii in mod democratic. Prin directa consecinta, percepe de la toti o taxa ECO de vreo 7 euro. Sau daca aveti bani sarbesti.
Dar nu va ingrijorati, Republica Sarbska e micuta, vama de iesire n-are, dar are Bosnia vama de intrare.

Lume multa la Granita

2009-12-18T23:44:00.002+02:00

Ati auzit la stiri ca a fost imbulzeala la toate granitele in primul week-end din august? Eu n-am auzit ca nu ascult stiri si n-am televizor. Insa, vine si momentul platii pentru o asemenea ignoranta crasa. Stirea asta imi este bine cunoscuta, am stat 4 ore la granita dintre Croatia si Serbia. Dincolo de faptul ca probabil o groaza de turisti s-au intors acasa este si problema ca formalitatile la sarbi dureaza mai mult decat intr-o granita europeana. Ei vor sa controleze pe toata lumea.
Am mai descoperit ca daca las aerul conditionat sa mearga non-stop in mijlocul unor masini care produc si ele aer conditionat stand pe loc, dupa o ora va incepe sa produca aer cald. Solutia este sa il opresc pentru vreo 15 minute si apoi sa ii dau din nou drumul pentru inca vreo ora. Asta inseamna ca am sansa sa mor o data la 75 de minute. Dar ma rog, dupa 4 ore reusesc sa ajung la vames. Care normal ca nu poate sa nu faca ceva special pentru mine si ma intreaba;
“Sola, sola?”
Ok, aici am avut ca in Matrix un mic moment in care s-a schimbat unghiul de vedere a situatiei cu incetinitorul. Deci, dupa ce stau 4 ore in soare, dupa ce sunt gata sa imi dau duhul in masina, ajung la vamesul care m-a facut sa stau la coada ca sa poata el se verifice acte si vamesu, in loc sa isi faca treaba mai repede face conversatie cu mine privind faptul ca sunt singura. Si normal in italiana ca asta vorbesti cand vezi pasaport romanesc.
“Yes” zic eu
Omu’ se gandeste ca poate nu am inteles si zic “Yes” doar ca sa fac conversatie.
“Sola, sola?” repeta el
Acum eu aveam o dilema, cat de multe injuraturi site idiotul asta in romaneste. Dar m-am gandit ca nu e o idee buna sa enervezi un vames sarb considerand ca probabil un barbat de varsta lui a facut razboiul. Ca sa nu mai vorbim ca probabil si institutia din care cu mandrie face parte a avut un rol in razboiul ala. Asa ca cine stie cate ore mai stau prin vama sa le dau explicatii daca se enerveaza vamesu’ “sola sola”
“Yes” repet eu cu speranta ca ii las impresia ca sunt idioata.
Nu stiu daca am reusit cu impresia dar m-a lasat sa trec.
In concluzie, pe viitor, eu nu mai calc prin Serbia decat daca chiar am treaba. Asa in trecere nu e o buna idee.

Serbia si Cartea Verde

2009-08-26T00:53:00.002+03:00

Am aflat candva anul trecut ca nu mai e nevoie de viza sa treci in Serbia, am omis insa sa verific cum sta treaba in ceea ce priveste cartea verde a masinii. Am verificat doar ca am pentru Croatia, destinatia finala a calatoriei.
Deci, granita intre Bulgaria si Serbia, in Bulgaria drumul pustiu. La granita bulgarii imi zic pa pa repede. La sarbi verifica vamesu cartea verde. Se uita in pasaport si incepe sa discute folosind numele mic despre optiunile mele in ceea ce priveste cartea verde in Serbia. Aveam 2 optiuni, sa cumpar una sau sa ma intorc. Il intreb cat costa, imi zice 120 euro ca e pe perioada minima legala de 3 luni. Vai ce bine zic, o sa ma pot plimba in Serbia 3 luni, ce minunat, ce pot sa zic, o iau si gata.
Bun, vamesul se apuca sa strige pe unu’. Intr-un tarziu apare respectivul, ii povesteste vamesul ca a gasit un trecator de jumulit si trebuie sa imi vanda o carte verde. Desigur, cum eram prieteni la catarama, vamesul ma intreaba doar ca sa faca conversatie acum ca venise si tipul care se ocupa de cartea verde, unde ma duc. Dubrvnik zic eu sperand sa nu ma intrebe si ce vreau sa fac acolo. Aha zice vamesu si ma lasa cu cetateanul ce vindea asigurari. Mergem in birou si incepe sa scrie tipul datele masinii, desigur doreste sa afle de unde vin, unde ma duc, ce fac acolo si daca lucrez in vest. O intreaga placere conversatia cu tipul care urmeaza sa iti vanda o hartie doar pentru ca tara lui n-are chef sa recunoasca cartea verde pentru tarile din UE.
Cand m-am intors victorioasa la vames cu o carte verde pentru Serbia nou nouta vad ca in vama oprise o masina plina de romani care aratau clar ca se duc in vacanta (camasi inflorate si papuci de plaja) dar erau neobisnuit de tacuti. Atmosfera de stat politienesc este probabil usor de recunoscut pentru cineva care a copilarit intr-unul. M-au intrebat in romana daca am ‘dat’ ceva. Este probabil primul instinct pe care il poti avea in fata arogantei si atitudinii de ‘militian’ al sarbilor.
Mi-am dat seama in momentul acela ca facem aceeasi impresie sarbilor pe care ne-o faceau noua acum 20 de ani cetatenii din vest care calcau prin Romania in vacanta. Ei vroiau servicii de calitate si relaxare si noi credeam ca este foarte interesant sa le explicam despre comunism si despre cat de saraci suntem prin comparatie cu ei. Ei bine, sarbii pareau revoltati de fetele noastre de vacanta si de totala nepasare fata de motivele pentru care o fac pe ‘militienii’ si de resentimentele lor fata de UE, NATO sau SUA. Probabil era cu atat mai enervant cu cat eram mai la est decat ei si am pornit de la o situatie mai proasta decat a lor in 89. Am avut insa norocul sa nu avem un razboi, politicieni idioti si avizi de putere avem dar macar n-au pornit un razboi intre noi.
Urmeaza controlul bagajelor si apoi asteptarea sa ridice careva bariera de iesire din vama. Tipul care sta pe scaun si se uita la coada de masini care trecusera de control si asteptau la bariera nu se ridica pentru o masina. Se ridica de la 5 in sus si in general cine dracu sunt idiotii astia care se aliniaza la bariera sa intre in Serbia? Cine a fost boul de la Belgrad care a scos vizele? Era asa misto pe vremea vizelor…. Trebuia sa te ridici maxim de 4 ori pe zi sa ridici bariera. Si bariera avea un scop precis, sa fie un obstacol in calea masinilor care vor sa treaca fraudulos granita, sa le incetineasca putin, pentru ca soldatul sa aiba timp sa ridice piedica si sa traga in infractorul care vrea sa atace Serbia. Acum nu mai sunt vize, si devine din ce in ce mai dificil sa te tot ridici de 3-4 ori intr-o ora sa maniesti manual bariera pentru a lasa pe niste tipi fara vize sa intre in biata Serbie. Insa partea buna este ca toti aia care arata a turisti cu chef de dstractie si ceva potential de a cheltui bani sa se simta bine, se duc dracu’ in alte tari si strabat Serbia doar in tranzit.

USB Stick in Bulgaria

2009-08-19T22:35:00.002+03:00

Nush altii cum au avut norocul vara asta, dar eu am ajuns sa trec granita la bulgari. Doar in tranzit deoarece am avut idei si mai nebunesti, cum ar fi sa trec in Serbia/Bosnia/Croatia. Prin comparatie vamesii bulgari sunt niste bomboane. Mai ales vamesu’ bulgar care vorbea romaneste de la granita cu Serbia si care avea chef de vorba si simtul umorului.
Deci, ajung la primul vames bulgar, ma invita la un ghiseu. Ia pasaportul si actele masinii si incepe sa bage date in computer. Cand termina imi da actele si un stick USB. Acuma trebuie sa recunosc ca era dimineata si poate nu mi se trezisera toti neuronii, poate nu avea cine sa se trezeasca sau poate neuronii mei au format pattern-uri gresite, dar primul lucru la care m-am gandit a fost ca e promotie si imi da tipu de la vama un USB gratis. Totusi, am respins teoria si m-am gandit sa intreb care e treaba cu stik-ul. Vamesu’ imi zice sa merg mai departe. Si mai zice ceva in bulgara dar eu nu stiu bulgara.
Bun, ma duc la ghiseul urmator unde se uita oamenii prin masina si imi cere tipul in bulgara si prin semne stick-ul. Aha, zic, vamesul anterior avea sa ii trimta vamesului curent niste poze deocheate si s-a gandit sa foloseasca stick-ul si pe primul trecator… Dupa ce mi-a luat stick-ul (si eu care inca mai speram ca e promotie) m-au lasat sa trec linistita. Vignieta se vindea la primul ghiseu pe dreapta.

Calafat Hotel

2009-08-18T20:52:00.002+03:00

Daca te prinde noaptea prin Calafat, e posibil sa iti vina ideea sa tragi la un hotel si sa treci granita a doua zi. Cat de greu poate fi sa gasesti un hotel in tot orasul. Cel mai sigur este sa cauti centrul si sa casti ochii ce hoteluri vezi acolo; nu face sa cauti motel la periferie, cel mai bine este sa te duci la cel mai cu mot hotel din tot Calafat City.

Bun, in drum spre centru afis mare ‘Hotel …’. Respectivul hotel este total invizibil deoarece daca iti pui reclama la hotel pe drumul public si ai grija sa pui reclama sub felinare, reclama va putea fi citita de oamenii care in loc sa doarma noaptea bat drumul Calafatului. Totusi, daca nu iti vine ideea sa pui lumina si pe firma hotelului nimeni nu va gasi hotelul in cauza. Ma rog, poate asta e un hotel secular pe care toti locuitorii din Calafat il stiu. Totusi, aia care vin pentru prima data in acest colt de rai de pe marginea Dunarii nu sunt asa familiari cu spatiile de cazare. Este insa posibil ca acest hotel sa nu existe sau sa fie pentru localnici.

Oricum, sa nu disperam, dupa ce pierdem marcajul pentru primul hotel gasim totusi un alt hotel. Hotelul nou nout, luminat frumos, nume de castru roman. Bun, zicem noi ca prostii, asta trebuie sa fie exact ce cautam. Intram, intrebam daca au camere libere, intrebam de pret, toate bune si frumoase, putin piper dar merge. La urma urmei noaptea in orase mici pe unde n-ai fost nici tu si nici familia ta in ultima suta de ani poti sa dai cat cer la primul hotel, n-are sens sa mai cauti si altele.

Domnu’ receptioner, desi trezit din somn, ne da ceva hartii de completat, si ne trimite la etajul 3. Super, mergem luam bagajele si il intrebam (ca prostii dupa cum spuneam) unde e liftul. Desigur liftul nu exista! Hotel nou nout, spatios frumos, luminos (banuiesc dupa cate geamuri avea ca era noapte) dar nici urma de lift. Cine oare a avut stupida idee sa faca un hotel in anul de gratie 2009 (hai 2008) fara lift! O fi fost deoarece avea nume de castru roman si romanii nu aveau lift? Desi probabil, daca as cauta pe google as afla ca si romanii aveau lift dar se numea altfel in latina.

Problema nu ar fi fost asa enervanta daca nu ar fi fost vorba de bagajele pregatite pentru 2 saptamani de vacanta si stiti cum sunt oamenii cand fac bagaje pentru o calatorie cu masina: “Lasa sa iau si asta ca nu car eu cara masina”. Aiurea, daca te duci in hoteluri fara lift cari tu bagajul nu masina. Masina sta in fata hotelului luminata de feeria de culori si lumini generate de hotelul nou nout, de 5 etaje fara urma de lift.

Am vazut Dunarea de la geam dimineata. Pitoresc rau!

Unde mergem cand avem timp

2009-04-23T20:58:00.002+03:00

Messenger talk.

A: salutare 
A: esti? 
B: buna 
B: da 
A: am sunat la pensiune 
A: si nu au locuri 
A: vrei in alta parte 
A: incercam la moeciu? 
A: sau mergem pe langa bucuresti? 
A: la o terasa ceva 
A: ?
B: o terasa pe langa buc? stii tu vreuna? 
B: eu stiu doar mogosoaia 
B: la castel 
A: cica pe langa branesti 
B: ok 
A: hai ca incerc sa aflu exact pe unde 
B: k .... 
A: nu mai zici nimic? 
B: nu 
B: ce sa mai zic? 
A: nu stiu  
A: ceva 
B: a plouat afara 
A: ceva mai putin interesant... 
A: ceva mai banal 
B: pe titulescu trece o tipa in verde CHIAR ACUM 
A: si nu e nicio vaca pe acolo? 
B: vaca pe titulescu in ultima vreme n-am mai vazut 
A: pai d'aia trece aia pe acolo 
A: da' tu ai geamul langa tine? 
B: da 
B: vad cafeneaua pitti 
B: cafeneaua lemon food 
B: si ceva numit roxady 
B: si toscana 
B: si in wk iese o baba la soare de la o scara a blocului 
A: ce de cafeneleeee.... 
B: mai sunt vreo 2 dar sunt pomi si imi "obscureaza" vederea 
A: ooo 
A: esti cu vederea "obscurata"? 
B: da, ca sa vezi si tu cat sufar... 
B: si nimeni nu ma crede... 
A: ba da ... 
B: auzi, de ce imi zice mie computerul ca data 10/10/2111 nu este valida? 
B: spera sa nu mai apucam? 
A: el poate sa mai aiba vreo sansa 
A: noi sigur nu 
B: hai draga mai sunt numa putin mai mult de 100 de ani ... 
A:  restaurante bucuresti 
A: de restaurantul asta ziceam
B: vrei sa organizam o nunta, botez sau cina romantica? 
A: as merge pe a treia varianta 
A: da' cu un partener 
B: o cina romantica? pe cine mai iniviti? 
B: eu tot ce pot sa fac e sa chem pe catelu de care ii place javrei mele 
B: ca alta cina romantica n-am de unde... 
A: pai ce draga numai astia au voie sa manance pe acolo 
A: un om infometat nu poate? 
A: se ineaca? 
A: poti sa si pescuiesti daca vrei 
B: vai merci 

A: nu arata misto? 
B: da, probabil ca si hartia de la nota de plata e deosebita 
B: foita de tigara ceva 

A: faci tu misto 
A: da' nu stii ca partea grea pentru tine abia acum incepe 
A: eu am gasit locul 
A: tu sa ma duci 
A: ca eu habar n-am cum se ajunge 
B: vezi ca gps-ul meu e mort 
B: o pomana am putea sa ii facem 
B: ca ne-a ajutat in viata lui 
A: pai de ce crezi ca iti spun toate astea? 
A: stiam ca nu mai are suflu gps-ul 
A: acum sa te vad! 
B: vrei sa ma vezi cum ma ratacesc? 
A: vreau sa-mi demonstrezi ca stai excelent cu orientarea in teren 
B: da, vezi ca speranta moare ultima 
B: dupa care murim noi de foame si de sete pe vreun drum infundat pe langa bucuresti 

A: pai d'aia draga te ratacesti 
A: !!!!!! 
A: ca nu ai incredere in fortele proprii 
B: pai n-am ca le cunosc! 

A: si te lasi prada incertitudinii 

B: da, clar sunt o prada 

A: puschea pe limba 
A: chiar sa mor de foame cu banii in buzunar 

B: auzi, tu vezi ca pe pagina asta la restaurantul lascar scrie ca "vanatoarea a inceput" ce vanatoare? 
B: vaneaza astia ceva? 

A: da 

B: pe cei rataciti pe langa buc? 
A: cica pe aia care nu stau bine cu orientarea 
B: lasa ca ma aperi tu 

A: draga eu ma voi relaxa 
A: dupa ce o sa fiu stresata la serviciu 
A: am nevoie de liniste 
A: vrei sa devin isterica? 

B: crezi ca aia vaneaza in liniste? 

A: in soapta 

B: isteria nu strica daca vrei sa te auda cineva 

A: adica te folosesti de mine? 
A: eu pe post de gps in varianta primitiva? 

B: e nu primitiva 
B: sa zicem ca desenezi hartile cu mai putin talent 
B: cand s-a uitat ultima data cineva in ochii tai sa iti zica ca vede harta bucurestiului intreaga? 

A: nu poti fi deloc romantica 

B: nu prea...  

B: auzi, am o veste buna privind restaurantul asta 
B: am auzit de satu' belciugatele... deci exista 
B: dar cum se ajunge... 

A: pai daca ai auzit 
A: poate ai si trecut pe acolo 
A: fa un efort de memorie 

B: poate am visat ca am trecut pe acolo 

A: lasa ca il cautam pe harta 

B: care harta? 

A: harta romaniei 
A: pe internet 
B: a, deci si tragi la imprimanta harta cu belciugatele 

A: evident 
A: doar nu ma uit la ea 
A: sa o admir 
A: auzi zi si tu macar ce judet e 

B: ilfov 
B: sai 

A: hahaha 
A: hahaha 
A: sa crezi tu 
A: acum am vazut si eu 
A: cica e in calarasi 
A: e pe drumul vechi spre mare 

B: aha... de aia stiam de el 

A: da' stii cum e cu drumul asta vechi? 
B: ar trebui... am fost de multe ori 
B: dar nu m-as baza ca nu conduceam eu 
A: of 

B: of? 

A: se vede comuna asta din satelit 
A: da' soseaua nu 

B: iti dai seama ca exista un motiv, de exemplu ca soseaua e departe de sat. O trebui sa treci vreo tarla sa ajung in sat. Facem o plimbare la iarba verde? Or fi arat aia, semanat ceva... O fi crescut vreo iarba... Numai buna de o plimbare. 

A: trebuie sa ajungem in dn 3 
A: bucuresti – fundulea 
A: ti-ai mai amintit? 

B: nu 

A: auzi? 

B: da 

A: daca vrei, putem sa o luam spre pitesti 
A: sambata 
A: ca tot o sa fim la intrarea spre autostrada 
A: ca pana ne cacaim noi sa ajungem la belciugatele 
B: si sa ajungem pana duminica la belciugatele? 

A: se darama drumul vechid e tot 

B: nu draga ca era un drum solid 

A: hai ca plec acasa 
A: vorbim mai tarziu 

B: pa 

A: pa

Nelamurire

2009-04-04T21:21:00.000+03:00

Am si eu o problema insolubila si care ma ataca periodic. De cele mai multe ori reusesc sa evit atacurile cu indemanare dar cateodata atacatorul castiga. Care este motivul pentru care poarta unele femei pantaloni largi in talie si pe solduri dar stramti pe picior de la genunchi in jos ?

Pot sa inteleg ca e la moda, dar n-are nici una oglinda acasa ? Arata toate de parca au ditamai posteriorul si niste solduri imense pe 2 picioruse subtiri. Si pentru a fi spectacolul complet, pantalonii cu pricina au si talie joasa, mai vezi o lenjerie, ceva burtica eventual un strat de grasime… Le-o fi zis careva ca arata bine?

Am vazut zilele trecute im metrou un exemplar care incepuse sa isi caute ceva in geanta. Geanta era imensa si ii acoperea o buna parte din posterior, iar cautarea se petrecea fara ca doamna sa se si uite in geanta. Un moment am avut impresia ca isi cauta fundul in pantaloni. S-a dovedit ca nu asta cauta… Bine macar ca nu isi cauta creierul ca asta era sigur mult mai greu de gasit in ceata ce probabil in inconjoara.

Mai vezi uneori si barbati cu acelasi gen de pantaloni pe ei dar trebuie sa recunosc ca ei nu arata asa de penibil. Parerea mea e ca si ei rau dar parca nu penibil.

Dragoste chioara si amor ghebos

2009-04-04T20:44:00.003+03:00

Un tip in jurul tandrei varste de 40 de ani, fara mare succes la servici dar un post onorabil. Sotie ok, copii de care e mandru, situatie materiala peste obisnuit. Totusi, nimic din aceasta situatie nu il face bucuros. Ce isi doreste este sa fie apreciat, sa se simta cel mai important pentru cineva. Si asta, cumva, nu are in familie.

Primul job si in ultimul an la facultate. Baietii carcotasi spun ca atunci cand incepe sa vorbeasca se face noapte si te cuprinde singuratatea. Fetele ar spune doar ca vorbeste cam tare… Este o tanara naiva, poate putin nesigura care isi doreste sa faca treaba buna la primul job.

Aflat in fata unor probleme existentiale :

- Ce am facut cu viata mea pana acum ?

- Sunt fericit?

- Ce o sa fac mai tarziu, deja simt primele semen ale batranetii? Cum o sa fie ? De ce imi este asa de frica ?

- Altceva mi-am imaginat ca o sa ajung pana la varsta asta. Doar atat am reusit ? Se mai poate ceva ?

Milioane de intrebari. Pana acum a reusit cate ceva din ce si-a propus. Acum ce o sa urmeze ? Cariera ? Familie ?

Cauta sa fie admirat, considerat cel mai importat si inteles. Nu mai doreste sa auda ca problemele lui nu sunt importante si in general, nu are chef sa isi mai discute nelinistile cu cineva care il cunoaste prea bine. Cu o persoana ca ii poate arata cu amanunte unde greseste. Care nu mai poate fi solidara cu el deoarece stie ca e slab, prea slab. Pentru care nimic din ce ii spune el nu prea mai e o surpriza. Care cu toate bunele ei intentii si cu tot ce a facut pentru el, nu ii mai spune de ani buni ca il admira. Dimpotriva, ii tot spune ca ii accepta slabiciunile.

Doreste o poveste de dragoste ca in povesti daca se poate. Habar n-are cam cum arata o poveste de dragoste mai lunga de cateva luni. Se simte insa flatata daca cineva o ia in serios. Nici nu isi da seama cat de mult este flatata. Este plina de increderea tineretii si de bunavointa, doreste sa gaseasca ce e mai bun in fiecare om. Si cumva chiar reuseste. Increderea si prospetimea tineretii…

A mai vazut o groaza de tipe tinere si cam stie ce discurs merge. Este serios si stie cum sa fie total diferit de tinerii « neseriosi » din ziua de azi. El a fost tanarul neserios de ieri ; pana azi a mai capatat ceva experienta si stie ce trebuie sa spuna. Spune povesti si anecdote vechi pe care le-a spus deja tuturor cunoscutilor, pentru ea totul este o noutate. E o placere sa iti povestesti viata intr-o alta lumina fata de cineva care nu te cunoaste. Sa iti ascunzi slabiciunile pe care altii le cunosc prea bine. Este intr-un fel o operatie de re-inventare. Se transforma in cel ce dorea sa fie, in scurt timp crede si el ca este cel din povestile proprii.

Este minunat sa ti se dea atata atentie. Saracul tip, cat de interesant, bun, simpatic (… etc) este si cat de nefericit…

REZULTATUL

Ar putea fi o prietenie frumoasa si interesanta, un mod de a mai slabi presiunea din viata fiecaruia.

Ar putea fi o « afacere » pentru trecerea timpului cu limite acceptate.

Ar putea sa fie o poveste trista cu final trist pentru toata lumea. Sau poate o poveste trista cu final trist doar pentru unii…

Suntem cu ani lumina in urma ?

2009-04-04T19:49:00.004+03:00

Aeroportul Otopeni, taxi in parcare.

- - De unde veniti?

- - Viena

- - Ati fost in vacanta?

- - Nu, cu serviciul.

- - Da, am fost si eu pe afara de cateva ori. Austriecii astia sunt dati dracu, asa civilizatie ca la astia nu vezi. La noi… ce sa zic.

- - Da…

Taxi-ul iese din locul unde era parcat si intra pe banda dintre masini. Cand sa faca dreapta spre iesire, taie calea unei alte masini care mergea inainte.

- - Uitati-va la asta cum merge. Si suntem doar in parcarea aeroportului si puteti sa va dati seama. Vrea el sa se bage neaparat, in strainatate nu fac asa, nush cum conduc aia.

- - Da…

Problema este ca in mod normal, taximetristul meu trebuia sa il lase pe celalalt sa treaca nu sa ii taie calea. In oraseul linistit din Austria de unde venisem asa s-ar fi intamplat... Desigur, taximetristul nu si-a dat seama de asta, si nici nu s-a gandit vreodata ca daca tot a vazut civilizatie prin alte parti ar trebui sa aplice si el cate ceva.

VIENA – PAREREA NOASTRA

Viena, superba capitala austriaca, cu muzee extraordinare, trafic in comun minunat, cu oameni super-civilizati si cu o curatenie extraordinara.

VIENA – PAREREA LOR

Un vienez mi-a explicat ca admira muzeele orasului, traficul este ok (mai putin biciclistii nebuni care sunt un pericol pentru pietoni, pe el personal era sa il calce vreo 2), oamenii sunt cam inganfati (comparativ cu cei din regiunea lui natala, ceva mai la sud de Viena) iar curatenia este normala. Altul mi-a spus o data ca desi ii place mult Viena si nu ar locui in alta parte, crede totusi ca Praga este un oras mai fermecator.

M-am mirat sa vad ca poti cumpara ziare din niste pungi agatate de stalpi pe strada. Se presupune ca o sa lasi banii intr-o cutiuta dar poti sa iei linistit fara sa lasi nici un ban. Am intrebat daca functioneaza si toti platesc si mi s-a spus ca nu prea plateste lumea. In general oamenii nu lasa bani dar publicatiile continua sa alimenteze sistemul pentru ca e un mod de a distribui. Chiar daca nu isi scot banii, accepta pierderile pentru distributie. Sau pun ce stiu ca oricum nu pot vinde.

De asemenea, in Viena s-a incercat acum cativa ani sa se puna la dispozitie biciclete gratis pentru calatoria in oras. Intr-o zi au disparut toate, si peste cateva luni apareau in ziare pozele unei biciclete in Africa. Acum bicicletele se platesc daca vrei sa inchiriezi pentru plimbare.

Daca doriti sa stati pe iarba la Schonbrun nu incercati manevra cu un vienez. Acesta va va spune ca pe acolo isi plimba oamenii cainii si nu crede ca poti gasi un loc curat unde sa stai. Doar turistii naivi stau pe iarba…

Daca ajungeti pe munte in Austria veti intalni la cabane aceeasi atmosfera ca in cabanele de pe la noi. Mancare gatita la cazan, servita de bucatareasa vorbareata care va dori sa stiti de unde veniti si incotro va duceti. Si care in cazul nostru a facut glume cu barbatii austrieci care ne insoteau ca femeile din est sunt cele mai frumoase. Moment in care am descoperit si noi ca exista un argou in zona aceea ca n-am inteles o iota din raspunsul domnilor in cauza…

BUCURESTI – PAREREA LOR

Traficul este ingrozitor iar taximetristii sunt nebuni. Practic, este o minune ca n-au avut nici un accident intr-un an plin de calatorii pe DN1 intre Otopeni si Bucuresti. Mancarea este grozava, oamenii sunt ok dar la hotel personalul e cam nepoliticos. Orasele din Ardeal sunt mai curate si masinile sunt parcate mai normal decat in Bucuresti. Herestraul este foarte frumos si bisericile din sunt interesante. Sibiul si Sighisoara sunt superbe iar muntii Fagaras foarte frumosi.

DIFERENTA

Diferenta este ca noi avem in cap tot felul de idei preconcepute si nu incercam sa ne facem obiectiv o parere. Ei nu isi denigreaza orasul sau tara, dar pot discuta si despre lucrurile care nu merg perfect la ei sau care nu le plac lor personal. Desigur ca ne vad problemele dar ei le privesc mult mai constructiv decat noi.

Daca ii spui unuia ca Bucurestiul arata naspa o sa zica ca a vazut el si Varsovia acum nu stiu cati ani ca arata cam naspa dar ca dupa dezvoltarea economica si-a schimbat... Asta este o perspectiva pe care ei o au si pe care noi nu incercam de nici un fel sa o castigam. In general ne cam lipseste obiectivitatea...

Aventuri de o noapte

2009-03-22T19:33:00.002+02:00

Eu nu inteleg ce spera un om care se baga in asa ceva. As putea sa inteleg daca faci din asta un obicei si decizi ca viata ta intima se rezuma la aventuri cu necunoscuti/necunoscute. Dar sa ai aventuri cu necunoscuti doar pentru ca e cool sau ca sa vezi cum e este cam ilogic.

Daca te atrage persoana de ce sa bruschezi lucrurile? Ti-e teama ca daca nu folosesti ocazia primei intalniri pe a doua nu o mai capeti?

Daca nu te atrage de ce sa te legi la cap? Gaseste ceva atractiv. Cazul in care e destul de ok pentru o aventura dar dezagreabil pentru o relatie, se considera la sectiunea "neatractiv".

Ce faci daca iti place? Te razgandesti si incerci sa il/o mai vezi? Cum poti sa stii ca iti place de el/ea sau ai vrea doar sa repeti aventura deoarece prestatia a fost peste asteptari. Si daca nu te razgandesti la ce iti foloseste ca a fost bine daca nu o sa se mai repete?

Ce faci daca nu iti place? Nu o trebui sa mai dai ochii cu persoana dar tot ramai cu experienta neplacuta. Macar daca era o relatie puteai sa zici ca ai incercat si n-a fost ok, dar asa ce zici? Ca n-ai fler la ales necunoscuti/necunoscute pentru utilizare pe termen extrem de scurt si fara obligatii?

Si daca nu te poti detasa de aventura si ramai cu un sentiment vecin cu depresia? Si esti tu si cu sentimentul, ca celalalt a fost doar pentru o noapte.

In final poti ramane cu sentimentul ca a fost bine si regretul ca nu se va mai repeta, cu regretul ca a fost rau si ca s-a intamplat sau cu rezultatul ca n-a fost nimic deosebit si ca n-ai castigat nimic. Desigur, nici n-ai pierdut nimic.

Topul gafelor la volan

2009-03-19T21:54:00.003+02:00

Cea mai grava gafa la volan am comis-o intr-o vara cand am plecat cu o veche prietena sa calatorim o saptamana pe unde om vedea cu ochii. Am inceput cu Sibiu, Vatra Dornei, Bistrita, Cluj si apoi iar Sibiu. Poveatea se intampla pe drumul spre Vatra Dornei.

Mergem frumos pe drum pe unde zice GPS si prin inima Moldovei oprim la o bariera. Bariera era putin deosebita fata de barierele obisnuite deoarece era lunga cat tot drumul nu numai cat o banda. Si zice amica tragand din tigara si probabil plictisita de perspectiva de a sta la bariera:

- De ce au facut astia bariera asa lunga? Le-o fi fost lene sa o taie? Trebuie sa fi cautat ceva batul asta asa lung.

Recunosc ca briera era fabricata din bunatate de lemn, probabil un falnic copac la vremea lui.

- Nu, cred ca au facut-o intentionat pentru ca sunt idioti care ocolesc bariera si trec pe linia ferata. O fi calcat trenu pe vreunu pe aici, o fi lasat mizerie in urma accidentului si s-au gandit astia din sat sa puna o bariera mai mare. Sa priceapa tot prostu' ca nu trebuie sa treaca.

Avea sa se dovedeasca ca eu sunt lupul moralist imediat ce ajungem la Vatra Dornei. Ajungem si cum mergeam eu asa, vad brusc masini oprite, ma uit eu si nu vad urma de semafor. Drumul era putin nedefinit, nici o casa pe margine desi eram in mijlocul orasului, urmaream semnele de "Centru". Si cum nu m-am uitat eu prea bine de n-am vazut ditamai semaforu, depasesc linistita masinile alea oprite ca tot nu venea nimeni din fata. Tocmai vroiam sa zic "Ce dracu' stau astia in mijlocul drumului" cand simt calea ferata sub roti...

- La naiba zic, suntem pe calea ferata si era bariera...

- Unde? zice amica si se uita pe geamul din dreapta disperata ca poate vine si trenu.

Din fericire nu venea nici un tren.

- Ah, zic, uite asa ma vede politia si imi ia carnetu.

- Daca te calca trenu' nu mai aveai problema asta. Si mai ziceai la bariera trecuta de idiotii care ocolesc bariera... Da' astia au calea ferata in buricul targului?

Da, in Vatra Dornei trece trenu prin buricul targului, asa oras frumos, imprejurimi superbe, drumuri proaste si uneori idioti de la Bucuresti care trec aiurea pe calea ferata.

Farfuridi & Banzovenescu

2009-03-11T22:50:00.002+02:00

Unul din subiectele actualitatii sunt pasapoartele biometrice dar aceasta poveste este despre banala carte de identitate. Inca nu este biometrica, asteptam cu interes ce mai au de spus unii si altii cand o vor moderniza si pe asta.
Deci, depun actele si dupa 10 zile ma infatisez sa imi ridic cartea de identitate. Ajung la 11:45 trecute fix si ma asez la coada. La giseu era un domn si apoi inca vreo 10 persoane. Casc si eu ochii pe orar sa vad daca se termina cumva progamul inainte sa imi vina randul si vad asa:
- 9:00 - 12:00 - primire acte
- 13:00 - 14:00 - eliberare acte
Bun zic, 15 minute oricum e de primire si apoi, abia ce ajung si eu la ghiseu incep programul de eliberari... Sper sa se si tina de program.
Inca 10 minute trec si acelasi domn la ghiseu, doamna mai pleaca, mai vine, mai vine o colega, oamenii de la giseu incep sa mormaie ca se termina programul... pana la urma domnul termina. Se intoarce si zice:
- Va rog sa ma scuzati ca a durat atat, nu am vrut sa va deranjez.
Brusc se face liniste, nemultumitii care cu 2 minute in urma mormaie acum cu jumate de gura "Nu-i nici o problema". Recunosc ca am ramas mirata la faza asta, gandindu-ma ca s-au mai schimbat lucrurile, aud si eu un raspuns civilizat la o problema care potential putea provoca discutii aprinse.
Domnul pleaca, urmatorii care vroiau sa depuna acte sunt respinsi ca s-a terminat programul, raman cu vreo 4 persoane in fata mea. Totusi nu puteam pleca de la politie cu impresia ca oamenii sunt civilizati... Apar pe usa 2 domni in varsta, si se aseaza fix in spatele persoanei de la ghiseu. Incep sa discute:
- Sa intreb numai daca e gata cartea de idenitate.
- Da, sigur.
- Eu l-am sunat pe Ionut si mi-a zis ca e sigur gata, dar ma gandesc sa intreb totusi, ca sa nu stau degeaba la coada.
- Daca ti-a zis ca e gata...
- Da dar nu se stie.
Bineinteles, provocarea nu a ramas fara urmari. O doamna mai din spate:
- Noi toti stam la coada fara sa stim daca s-a eliberat.
- Doamna, zice unul dintre cei 2 domni, eu am o treaba de rezolvat, nu pot sa stau. Dumneavoastra stiti ce inseamna sa ai o treaba? Ati avut in viata dumneavoastra ceva de rezolvat?
In momentul asta am simtit ca ma enervez. Asa discurs tendentios de mult nu mai auzisem si suna teribil de asemanator cu ce auzeam in copilarie pe la televizor in cele 2 ore de program. Brusc simt ca fiecare minut pe care il pierd stand la coada imi trebuie si ca domul se inseala amarnic daca crede ca o sa vada ghiseul ala inaintea mea.
- Coada este aici domnule, zice o alta doamna din spate.
- Coada este la animale, aici se cheama rand, zice unul dintre domni fara sa se intoarca.
- Da dar dumeavoastra stati in fata, ii zic eu uitandu-ma cam urat la el.
Domnul tace vreo jumate de minut si apoi continua discutia cu prientenul dansului:
- Totusi e pacat sa stau la coada fara sa stiu daca e gata.
- Pai daca ti-a spus ca e gata, e probabil gata.
- Da, dar nu poti sa stii.
Acum mi-am adus aminte de Dem Radulescu si Mircea Diaconu intr-o scrisoare pieduta, stiti dialogul ala cu:
- E prea tare, eu nu o semnez
-O dam anonima
-Atunci o semnez..
Ei bine, asa erau si cei 2 domni, Farfuridi si Banzovenescu doar mai tupeisti si cu o doza solida de nesimtire, calitati extrase direct din comnuismul pe care l-au trait si probabil admirat.

The Reader

2009-02-28T03:20:00.001+02:00

Versiunea scurta
Povestea unei femei analfabete, fosta paznic la Auschwitz, care are o relatie de o vara cu un pusti de 15 ani. Pustiul se indragosteste, ea dispare dar se revad intr-o sala de judecata, ea in boxa acuzatilor si el student la drept care isi face practica. Nu se intalnesc dar el incepe sa ii inregistreze si sa ii trimita casete audio in care ii citeste carti. Exact la fel cum facuse si in vara aceea... Oarecum obligat de circumstante, o intalneste inainte de eliberare si incearca sa o ajute dar ea se sinucide.

Versiunea simplista
Ea este un monstru, el este un copil, ea ii distruge viata, el nu intelege nimic.

Versiunea complicata
Michael, un pusti de 15 ani, are o aventura de o vara in care descopera pentru prima data sentimentul intimitatii si dragostea dar in care se lasa condus pas cu pas de ea. Cand iubita dispare sufera dar merge mai departe. Este un tanar german care nu a participat la razboi, dar care trebuie sa traiasca cu faptele generatiei trecute. Face parte dintre cei care incearca sa inteleaga si carora o lume intreaga le spune ca nimic nu poate sa justifice organizarea unei masini a mortii in care sa ucizi milioane de oameni. Si astazi in centrul Berlinului este o lista cu lagarele de concentrare... Si filmul asta spune cate ceva din ce simte un german cand trece pe acolo.
In studentie afla ca ea fusese paznic in lagar si asista la judecata. In acest moment tanarul nostru are o problema. Nu mai poate judeca razboiul si a responsabilitatea germana doar cu rationamentul, se trezeste brusc ca in fata unei banci de acuzati in care toata lumea vede niste monstri dar el vede si o fiinta umana. Stie ca nu poate sa scuze faptele, nici nu incearca, doar sufera pentru ca stie ca acolo este o fiinta umana. O fiinta care a participat la crime si care va plati pentru asta dar a carei fata umana el o cunoaste. Practic el intelege suferinta ei si intr-un fel sufera si el, stie ca ea isi merita pedeapsa dar nu se poate opri sa nu sufere.

Ea se numeste Hannah si este analfabeta. Pentru ea o slujba oferita de SS este o slujba ca oricare alta. Probabil ca pe vremea aia ajungeai la un statut social special daca lucrai pentru SS. Asa ca ea nu vede care ar fi problema sa isi lase slujba de la Siemens si sa se angajeze la SS. Intamplator, in acel moment, SS angaja paznici.

Hannah descopera repede ca aceasta slujba, ca orice alta de altfel, are reguli si indatoriri. De exemplu trebuie alese saptamanal detinutele care vor fi trimise in camerele de gazare pentru a face loc detinutelor nou venite. Nu exista criterii clare pentru alegerea celor care trebuie trimise, deci se vade in situatia de a improviza. Alege dupa cum are chef, lucru care nu ar fi o problema daca cei alesi nu ar fi trimisi la moarte. Cum poate face un om o asemenea slujba? Probabil anafalbetismul si indoctrinarea ajuta mult.
In timpul retragerii detinutele trebuie mutate. Intr-o noapte paznicele le incuie intr-o biserica si dar biserica este lovita de bombe intr-un raid aerian. Aici intervine o problema tehnica, ce ar trebui sa faca escorta: sa deschida usile si sa riste ca detinutele sa scape sau sa le lase sa moara in biserica. Proabil datorita faptului ca ar fi fost anchetate daca ar fi scapat vreo detinuta dar nimeni nu le-ar fi zis nimic daca mureau toate, paznicele au pazit doar sa nu evadeze careva din flacari... Si nici una nu se gandeste probabil ca ce fac este o crima deoarece SS nu o considera asa. Daca vreo detinuta ar scapa, aia ar fi o crima!

In toata povestea lucrului in lagar si a procesului pentru faptele ei acolo, Hannah nu are ce sa spuna. Pur si simplu ea se supune celor care ii spun ce sa faca. Daca nazistii i-au spus sa pazeasca prizioniere a facut-o si a avut comportamentul si 'morala' corespunzatoare deoarece asa facea majoritatea. Daca acum sistemul judiciar ii spune ca este o criminala si trebuie sa plateasca pentru faptele ei, ea se supune si de data asta. Intr-un fel, Hannah este intruchiparea omului care face ce i se spune fara sa aiba vreodata vreo obiectie.

Hannah isi da seama ca ea nu mai exista ca fiinta umana si ca orice om care afla ca a fost paznic in lagar o va privi ca pe o criminala. Spune adevarul la proces dar nu poate recunoaste ca este analfabeta. Prefera eticheta 'criminala' in locul celei de 'criminala analfabeta care merita putina mila deoarece era incapabila sa inteleaga ce face'.
Povestea de dragoste dintre cei 2 nu exista. Ea a avut loc intr-o lume ireala in care nimeni nu punea intrebari si nu se gandea la viitor. Hannah stie ca nimeni nu o poate iubi stiind ce a facut, nimeni nu o poate privi altfel decat ca pe un monstru. Nu incearca sa se justifice pentru ca orice ar spune mortii raman morti. Si probabil ca intelege ca indiferent ce ar face, toate actiunile ei, sunt privite in contextul faptelor din timpul razboiului.
Michael o iubeste dar stie ca nu doreste sa o vada sau sa vorbeasca cu ea. Nu doreste sa continuie povestea de dragoste in nici un fel care implica interactiune din partea ei. Orice interactiune cu ea ar insemna continuarea povestii de o vara cu o femeie despre care stie acum lucruri ingrozitoare. Or el doreste ca povestea aceea sa ramana intacta. Tot ce vrea sa faca, poate pentru a isi domoli dureea, este sa ii daruiasca casete cu in care ii citeste carti. Este singura modalitate de a comunica cu femeia pe care o iubeste lasand monstrul sa isi ispaseasca pedeapsa.

Nunta Muta

2009-02-21T17:50:00.004+02:00

Dupa parerea mea, "Nunta Muta" reuseste un singur lucru: sa redea atitudinea taranilor carora li s-a luat pamantul de catre comunisti si care sunt obligati sa stea cumiti si sa taca cand se plimba idiotii si oportunistii satului cu steagul rosu pe ulita. Si sa faca misto de ei, dar cu limita ca stiu ei ca puterea este din pacate de partea idiotilor cu steagul rosu.

Tot filmul este facut de jocul actorilor si nu de poveste sau de felul in care este realizat. Personajele sunt schematice si imaginile vor doar sa socheze prin expunerea unei mizerii excesive. Nu am inteles niciodata de ce prefera unii sa transmita un mesaj filmand in cea mai neagra mizerie si nu incearca sa spuna o poveste si sa creeze niste personaje intr-un decor normal. Atunci poate ne-ar arata ceva arta si nu doar 'arta' de a pune camera pe niste daramaturi.

In concluzie, filmul prezinta foarte veridic atmosfera din carciuma satului, are cateva bancuri memorabile si e plin de actori care joaca foarte bine. Poti sa mori de ras la cateva scene si o sa ramana in amintire cateva scene tragice.

Reteta pentru Ingrijirea Tenului

2009-02-21T14:48:00.003+02:00

Ii stiti pe cei care se baga in vorba in timpul calatoriei? In tren, in avion, in autobuz? In general ma uit urat, raspund monosilabic si excesiv de politicos, comportament care are darul sa ii linisteasca subit. Uneori ma apuca insa cheful de vorba si le fac jocul. Este o discutie ca intre detectivi, cine spune mai putine despre el si afla mai multe despre celalalt. Una dintre cele mai haioase conversatii am avut-o in avionul spre Bucuresti, cu o domnisoara tanara si simpatica dar cam nesigura pe dansa. Terminase facultatea, gasise o slujba buna si acum avea timp sa se gandeasca ce altceva in afara de servici sa faca cu timpul liber. In buna traditie a tuturor curiosilor vorbareti, ajunge la un moment dat sa ma intrebe :

- Ma scuzati, sunt curioasa, cati ani aveti?

- 32.

- Mie cat imi dati?

- O, stiti eu nu ma pricep la asta. Prietenului meu i-am dat la inceput cu 10 ani mai mult decat avea de fapt. (Lucru perfect adevarat, am facut gresala sa ii spun si lui asta, nici pana in ziua de azi nu cred ca mi-a iertat-o. Ma asteapta probabil sa ajung si eu la varsta lui de atunci ca sa se razbune.)

- Cum asa cu 10 ani mai mult?

- Pai era neras și obosit. Nu a fost vina mea ca arata in halul ala.

- Si ce a zis.

- Ce sa mai zica? S-a bosumflat putin.

- Totusi sunt curioasa, cat imi dati?

- 27?

- Nu, 25. Deci arat mai batrana.

- Dupa cum spuneam nu stiu sa apreciez.

Pauza, mai asculta muzica, eu mai citesc cate ceva. Totusi discutia nu se termina aici.

- Stiti de unde pot lua carne proaspata de vitel in Bucuresti?

Ma gandesc serios la intrebare, poate domnisoara vrea sa manance carne proaspata. Ma simt chiar si putin jenata pentru ca eu nu ma prea omor la departamentul asta, cumpar cam orice este la magazinul de langa mine si in termen. Daca vreau carne proaspata cumpar de la rude de la tara. Acolo macar stiu ce iau. Dar cazurile sunt rare, m-am invatat sa mananc ce e pe la oras. Ma gandeam chiar ca domnisoara o fi de la tara, obisnuita cu mancarea sanatoasa, si sufera in Bucuresti ca mananca prostii de prin supermarket. Din pacate, cu toata bunavointa nu o puteam ajuta.

- Nu prea stiu. Eu cumpar de la mine din piata dar habar n-am daca este foarte proaspata.

- Stiti eu am fost in vacanta la munte, spune domnisoara. Acolo am cunoscut o doamna care mi-a dat o reteta foarte eficienta pentru ingrijirea tenului. Cred ca era foarte buna pentru ca doamna avea o piele foarte frumoasa deși avea 40 de ani. Vreti sa va dau reteta?

- Nu, multumesc.

- Bine, dar sa stiti ca e foarte eficienta. Oricum, reteta cere un tratament care se intinde pe mai multe saptamani și una din faze este sa iti pui carne proaspata de vitel pe fata.

Aici am ramas fara replica. Nu imi venea sa cred ca am putut sa fiu asa naiva si sa imi imaginez ca vroia carne de vitel ca sa o manance. Cum de nu m-am prins ca inca era marcata de faza cu varsta?

- Chiar nu vreti sa va dau reteta ? continua domnisoara.

- Nu multumesc, eu nu reusesc nici sa imi dau cu crema in fiecare seara, e prea complicat pentru mine sa fac tratamente cosmetice.

Nu i-am mai spus ca situatia ar fi traumatizanta pentru cateaua mea. Ea este un caine de vanatoare respectabil, brac german cu acte în regula. Mamica ei vana impreuna cu stapanul sau, si acesta a crescut puii ca pe niste viitori vanatori, invatati de mici la carne cruda. Prin urmare, scumpa mea catelusa, la frumoasa varstă de 3 luni a mirosit carnea din sacosa și profitand de 5 minute de neatentie din partea mea, s-a catarat in doua labute pe scaun, a scos carnea din sacosa si din hartie a papat tot. Bucata de carne era cam jmatate din marimea catelului… Totusi ea a mancat tot, cand m-am intors eu lingea hartia de sange. Cred ca daca as incepe sa utilizez cruditati pentru fata ar trebui sa ma bat pentru ele cu scumpica de javra. Probabil as pierde de fiecare data, poate uneori si o parte din fată, ca de, asa e la vanatoare.

Auschwitz

2009-02-15T01:23:00.004+02:00

Acum cativa ani am vizitat Auschwitz dar zilele trecute am vazut "Gray Zone" un film despre prizionierii evrei care erau folositi pentru munca in crematorii si camera de gazare. Filmul este crutemurator si mi-am adus aminte de vizita mea la Auschwitz.

Pe drum ma intrebam ce ar trebui sa simt in fata ideei de a vizita un loc unde au fost macelariti milioane de oameni. Ma asteptam sa ma socheze ceva intr-un fel dar nu s-a intamplat nimic. Nu am avut nici un fel de sentimente, nici macar cand ne-au aratat par uman si alte lucruri ramase de la cei omorati acolo. Pe cand ne plimbam printre baracile oribile in care fusesera tinuti prizionierii, am fost marcata de cat de mare este lagarul si de faptul ca pe acolo crestea iarba ca peste tot. Am inceput sa ma gandesc in mod ciudat la iarba si am realizat cu stupoare ca daca nu iti spune nimeni ce a fost acolo poti considera locul ca unul total obisnuit… Daca nu ar fi fost pastrat lagarul ca un muzeu, locul ar fi fost acum total normal. Cum este posibil ca acele orible lucruri sa nu fi lasat nici o urma imposibil de sters pe locurile unde s-au intamplat ? Ei bine, asa e viata, singura urma de nesters in conditiile asea este memoria... Dar si asta trebuie sa fie mentinuta... Daca rasa umana mai exista peste mii de ani, cati indivizi vor mai stii ce a fost Auschwitz ?

Apoi, am vizitat peronul unde prizionierii coborau din tren, stiti acea secventa care apare in majoritatea filmelor despre lagar. Era o coroana mica de flori proaspete pe calea ferata asa cum erau cateva si in alte locuri din lagar. Incercam sa ma gandesc cam ce simteau oamenii care coborau acolo, dar erau doar ganduri, nu emotii. Si apoi, chiar pe peronul acela ma suna mama. Mama avea chef de vorba, era sambata, eu eram plecata de o saptamana, venise momentul sa afle ce mai fac, ce am mai facut, cum o mai duc, la ce ora ma intorc exact miercuri, ce am mai vizitat, ce mai e pe la servici, etc. Si desigur, ne apucam sa discutam pana ma intreaba ce fac si ii zic ca vizitez Auschwitz. Pauza…

- Dar ce ti-a venit sa vizitezi asa ceva ?

- Pai e langa Cracovia si aveam de ales intre asta si o mina de sare, si mina de sare am mai vazut, ii zic eu.

- Aha… Bine draga, dar cred ca e un loc prea trist sa il vizitezi intr-o vacanta, mai bine stateai in Cracovia

Si discutia continua pe alte teme.

La sfarsitul discutiei am realizat ca banalul gest de a discuta despre nimic este aproape un sacrilegiu pe peronul acela. Nimic din viata obisnuita si banala nu isi are locul acolo. Acolo totul a fost neobisnuit si nebunesc, fara sens si ingrozitor de crud.

Si desi iarba creste si vizitatorii aduc cu ei viata obisnuita si banala nu trebuie uitat ca acela este un loc care ar trebui sa ne faca sa intelegem de ce sunt capabili oamenii. Si poate nu se va mai repeta... Desi probabil s-a repetat in Iugoslavia...

Revolutionary Road

2009-02-13T23:15:00.003+02:00

The movie describes very realistically a couple linked by no profound connection. They are just two partners that live in the same house, have two children together, define themselves some external common objective and fight like husband and wife. Other than that, there is not moment of intimacy, nothing truly personal in the relation besides impersonal hatred and theatrical passion.

The two believe themselves to be very special and they consider to be living in the middle of totally un-interesting people. He does not know what is its true talent, but he suspects he has one because it is not possible that he would be destined to have such an un-interesting live. She thinks to be an actresses but she has no success in the plays she occasionally gets a part.
Both believe that they have lost the chance to do something special because they married, had children and he had to take a job that bores him to death. Of course the reasoning is correct; their life has changed because they assumed some responsibilities that, in turn, made it impossible for them to follow their dreams.

What is surprising is the incapacity of the two to define themselves without using spectators. When they talk about themselves in intimacy, they are naked and extremely predictable. For example, he considers he felt alive when he went fighting on the war, and she felt alive when she has made love fist time with him. So death an sex is what makes them feel alive, quite difficult to build a life on this.

As a consequence, they had to find something to make them feel alive and as inside themselves is mostly fog, what remains are the spectators. So both our heroes construct for themselves a public image of non-conformists and they are terribly glad that they seem to be smarter than all the others. Practically they do nothing else but lying better than most…

The irony of the situation is that the two are just two common people, predictable and monotonous. As long as they played by the rules, they managed to build a house, get a car, get a job and raise two children. They could be happy if they could not feel so special and as a direct consequence, be unhappy that they have a common and normal life.
Of course, the two manage to make their lives a living nightmare, accusing each other to be: he – a coward incapable of breaking free of the common life they lead and her – an unrealistic person that wants impossible things.
At this point she has a bright idea: move to Paris where she will get a job and he will have the time to think what he wants to do. The best part of the plan is that all the others show their envy when they hear about it. They envy the lucky ones that will move to Europe and will have such an interesting life. This reaction of the others seams to give a special value to the plan… The two discovered a common objective that gives them a ‘cool’ public image and as a result they are happy.

The move is not the story of the couple jumping into the unknown and landing with luggage and illusions in Paris, but to his abandonment in favor of a better paid job. His decision is unbearable for her but she will not try in any way to follow her dream. She wants that somebody else to give her the dream realized, all her failings are because of the responsibilities she undertook but did not want, or because of the coward and common people with which she shares her life.
In the end she makes the last step toward madness in an attempt to free herself of all the stops in her way; she successfully avoids the moment where she should accept she is as common as everybody else.
He is left with the new job and with all the responsibilities. Of course he will have a monotonus life, much the same as his fathers. It is possible, a movie about its life to be more interesting than this one…

Ce frumos e acolo

2009-02-12T21:25:00.006+02:00

Aeroportul din Budapesta, seara târziu așteptând îmbarcarea la zborul pentru București. Încet, încet se adună călătorii pentru cursa de București. Se așează doi domni lângă mine și încep să vorbească de ale lor ca să audă toată sala... Afaceri, complicații, ma rog. Apare ”piti” întruchipată într-o domnișoară mult prea plinuță pentru hainele strâmte care îi puneau în evidență picioarele grosolane. Sigur, jacheta era puțin mai lungă decât fusta și ambele abia acopereau posteriorul. Cizmulițe colorate și înalte, cercei teribil de mari și o geantă strălucitoare imensă. Hait, zic, stai că apar curiozitățile obișnuite, deja mă simt ca acasă deși am lipsit doar câteva zile.

Începe boardingul, am loc pe ultimul rând și nu-mi explic de ce. În Lubliana am plecat acum câteva ore bune, ar fi trebuit să am loc bun, de obicei la zborurile cu escală în avionul 2 prinzi loc în față. Mă gândesc că Lubliana o fi considerat aeroport mai retras, poate nu primesc locuri așa bune cand fac check-in la zborurile cu escala. Mă rog...

Lângă mine se așează o domnișoară și mă întreabă în engleză dacă am să îi dau o carte să citească. Hm... zic eu, domnișoara e îndrăzneață...

- Nu, îi răspund, dar dacă doriți vă pot da un walkman. Nu știu dacă o să va placă muzica însă.
Domnișoara e surprinsă că sunt româncă, bănuise altceva după carte... Mă rog, bine ca nu m-a luat cu germana, ar fi fost mai rău.

- Da, vă mulțumesc.
Ia walkman-ul, mă întreabă cum se schimbă melodiile și incepe să asculte. Eu citesc în continuare. După o vreme se oprește din ascultat și după câteva minute de tăcere începe discuția.

- Ați fost în Budapesta?
- Nu, vin din Lubliana.
- Da?
- Dar am fost într-un oraș din Austria cu serviciul. E aeroportul mai aproape decat Viena.
Este doar pe jumatate adevărat, anul trecut am fost pe acolo în interes de servici, acum mai vizitam prietenii. Dar după cum spuneam, îi știu eu bine pe cei care se bagă în vorbă cu străinii și știu exact ce trebuie să eviți pentru ca discuția să nu devină mai personală decât îmi face mie plăcere.

- Vai ce frumos, și cum e acolo?
- Frumos, înconjurat de munți, au un lac foarte frumos. Dumneavoastră unde ați fost?
- La Posdam cu un curs de perfecționare. E un oraș lângă Berlin.
”Serios, tu? Și Berlin pe unde e?”
- Și cum vi s-a părut orașul?
- Frumos, dar mai ales mi-a plăcut că aveau piste pentru bicicliști peste tot.
- Da? Eu am fost în Berlin dar nu am observat pistele de bicicliști, zic eu și încep să o bănuiesc pe domnișoară de snobism. Speram să nu înceapă vreo discuție despre lipsa pistelor de bicicliști in București.

- Tot cu serviciul in Berlin?
- Nu, doar un week-end în vizită.
- Și pe unde ați mai fost?
- Mai mult așa, câteva luni adică, în Dublin.
- Da? Și cum e în Dublin?
- E drăguț doar ca nu prea e nimic de vizitat, într-un week-end vezi cam tot. Și in rest eu am devenit cam depresivă din cauza climei. Dacă îmi zicea cineva înainte nu credeam, dar după câteva săptămâni de plecat la servici pe întuneric și întors de la servici pe același întuneric am început să ma simt foarte tristă. Prin martie a început să fie lumină și mi-am dat și eu seama care era cauza tristeții.
- Și cum sunt irlandezii și cluburile, pub-urile?
- Irlandezii sunt ok, iar în pub-uri nu mă prea duc nici în București. Am fost de vreo 2 ori cu colegii de la firmă dar nu mi s-a părut nimic interesant. Ba o data am fost într-un pub fără muzică, oamenii stăteau și la mese și în picioare, beau și discutau. Foarte ciudat.

- Eu am fost doar în Budapesta cu părinții și acum în Posdam.
- Eh, o să vă mai duceți, în vacanță de exemplu.
- Și ce job aveți? La o firmă mare?
- Nu, e o firmă mică de IT. Dar avem tot felul de proiecte și uneori mai trimitem consultanți la client, cum a fost cu Dublin.

- Bine că mai avem și o reprezentantă a femeilor în meseria asta.
Aici recunosc că m-a lovit, mi-a servit o frază prefabricată despre femei și programatori de m-a bagat sub scaun. Și eu săraca de mine care nu am povești despre cum sunt discriminată la locul de muncă pentru că sunt femeie....

- Da, nu e chiar așa de special, mai am colege.
De fapt, am foarte puține colege, maxim una-două dar am și eu plăcerile mele când discut cu un snobi. Așa că mai continui:
- Și dumneavoastră, ce faceți?
- Lucrez la ... (o multinațională bine cunoscută), dar e foarte mult de muncă și mai facem și cursuri de perfecționare unde este iar mult de muncă. Abia avem timp să ieșim o seară în oraș.
- Da, știu cum e. Și noi când avem termene mai stăm câte o noapte la birou.

Brusc domnișoara schimbă subiectul.
- Și, căsătorită, copii?
Desigur, puteam să scap? Aici este din nou vorba de tehnică, nici moartă nu aș recunoaște într-o discuție cu o persoană cunoscută de jumate de oră, vreo situație familială care să provoace includerea mea automată într-o categorie de persoane compătimite prin tradiție. Cum ar fi femeile nemăritate și fără copii de peste 30 de ani. Aș inventa cu ușurință un prieten și aș evita să dau detalii, dar de data asta adopt strategia detaliilor minime.
- Nu încă dar probabil în curând.
Eh, dacă ar ști el săracu ce spun eu despre el...

Deja nu prea mai avem subiecte pe marginea carora sa ne plangem de mila. Si asa n-am aflat amanunte picante din viata domnisoarei... Poate data viitoare mai mult noroc :)

Revolutionary Road

2009-02-10T21:40:00.006+02:00

Filmul reuseste sa descrie foarte realist un cuplu in care nimic profund nu ii leagă pe cei doi. Sunt doar doi parteneri care traiesc in aceeasi casa, au doi copii impreună, isi mai definesc cate un scop extern comun si se mai cearta ca intre soti. In rest nici un moment de intimitate, nimic personal in toata relatia decat ura impersonala si pasiune teatrala.

Cei doi se cred foarte speciali și considera ca traiesc in mijlocul unor oameni total neinteresanți. El nu stie care este adevaratul lui talent dar banuieste ca are unul deoarece nu este posibil sa fie sortit unei vieti atat de neinteresante. Ea crede ca este actrita dar nu are succes in piesele in care reuseste sa prinda cate un rol.
Amandoi au senzatia ca au pierdut sansa de a face ceva special pentru ca s-au casatorit, au avut copii și el a fost nevoit sa isi ia o slujba care il plictiseste ingrozitor. Desigur rationamentul este just, viata lor s-a schimbat deoarece responsabilitatile asumate i-au impiedicat sa incerce sa isi urmeze visele.

Ceea ce frapeaza este imposibilitatea celor doi de a se defini fara sa foloseasca spectatori. Cand vorbesc doar despre ei sunt goi și teribil de previzibili. De exemplu el considera ca s-a simtit viu doar cand a pornit la lupta pe front, iar pentru ea momentul de traire maxima a fost cand a făcut dragoste cu el. Deci moartea si sexul e tot ce ii face sa se simta vii, destul de greu sa iti construiesti o viata pe asa ceva.
Prin urmare trebuiau sa gaseasca ceva care sa ii faca sa traiasca si cum in interior e ceata, ce mai ramane sunt spectatorii. Deci cei doi eroi ai nostrii isi construiesc o imagine publica de non-conformisti si se bucura teribil ca par mai destepti decat toti ceilalti. In fapt nu fac decat sa minta mai bine decat altii...

Ironia situatiei este ca cei doi sunt niste tipi total neinteresanti, previzibili și monotoni. Cata vreme au jucat dupa reguli, au reusit sa obtina o casa, o masina, slujba si doi copii. Ar putea fi fericiti daca ar reuși sa nu se mai simta speciali si implicit nefericiti ca au o viata ca toți ceilalți.

Desigur, cei doi reusesc sa isi faca viata un calvar deoarece el este un las incapabil sa iasa din monotonia vieții si pentru ca ea este nerealista și își doreste lucruri imposibile.
In acest moment ea are o idee salvatoare: sa plece la Paris unde ea va obține o slujba și el va avea timp sa se gandeasca ce vrea sa faca. Partea cea mai buna a planului este ca toti ceilalți isi manifesta invidia fata de norocosii care vor pleca in Europa si vor avea o viata atat de interesanta. Aceasta reactie pare sa dea valoare planului... Cei doi au descoperit un scop comun care le oferă o imagine publica ”cool” și prin urmare sunt fericiti.

Filmul nu este povestea celor doi care se arunca in necunoscut si debarca cu arme, bagaje și iluzii la Paris, ci a dezertarii lui de la aceasta fuga pentru o slujba mai bine platita. Decizia este pentru ea de nesuportat dar nu va incerca in nici un fel sa isi urmeze visul pe cont propriu. Ea dorește ca altcineva sa ii dea visul ei, toate esecurile sunt din vina responsabilitatilor pe care le are dar nu le vrea sau din vina oamenilor lasi si neinteresanti alaturi de care traiește.
In final ea reuseste sa faca si ultimul pas spre nebunie incercand sa inlature toate obstacolele din cale; reuseste sa nu infrunte momentul in care ar fi trebuit sa accepte ca este la fel de comuna ca toți ceilalti.

El ramane cu slujba cea noua si cu toate responsabilitatile. Desigur va avea o viata monotona, cam la fel cu cea a tatălui sau. Este posibil ca un film despre aceasta viata sa fie mai interesant...

Opinii la modă

2009-01-25T00:43:00.008+02:00

Astăzi am citit confesiunea unei doamne care simțea nevoia sa-și impărtășească povestea vieții pe net. Pe scurt, situația doamnei în cauză stă cam așa:

La primul job din carieră, tânară si idealistă fiind, se indrăgostește de un coleg insurat (să il numim domnul A) care are un copil. Desigur, incearcă inițial să reziste dar dragostea invinge și incepe relația (să o numim relația A). Nici un moment nu se pune problema ca domnul A să divorțeze dar relația continuă vreo 2 ani. În acest timp, doamna iși dă seama că nu poate renunța la colegul A.
Relația A continuă dar un alt domn (să il numim domnul B) incepe să facă avansuri doamnei. Doamna incearcă din nou să reziste dar cedează și de data asta. Ați ghicit, și de data asta cedează din dragoste. B habar n-are de existența lui A dar A știe de existența lui B și ca un mărinimos ce se află acceptă situația.
Relația A continua. Domnul B o cere în căsătorie pe doamna respectivă si doamna acceptă.
Relațiile A și B continuă, domnul A vine la nuntă și le urează cele bune.
Relațiile A și B continuă, doamna rămâne însărcinată, este desigur nesigură cine este autorul. Există doar 2 posibilități: A sau B.
Relațiile A și B continuă, doamna este fericită ca are un copil sănătos si nu regretă nimic. Nu regretă nimic deoarece consideră ca rezultatul faptelor dânsei este un copil extraordinar și cum ar putea faptele sa fie greșite când rezultatul este un copil?

Trebuie să recunosc ca doamna din poveste mi s-a parut crudă și total lipsită de scrupule. Insă ce m-a făcut să mă înfior au fost comentariile cititorilor. Existau câteva categorii de comentarii:

Dragostea este oarbă și uneori se intâmplă și lucruri din astea, să arunce primul piatra cel care este nevinovat.
Doamna este o femeie puternică care și-a găsit fericirea cum a putut și nimeni nu are dreptul să o judece.
Doamna a facut cateva greșeli pe ici pe colo, dar autorii doreau să precizeze ca nu o judecă.
Bărbații înșeală mai mult decât femeile, deci nu e o problemă că mai înșeală si femeile.

Cele mai stupide comentarii erau cele în care morala poveștii era in cheie feministă. Adică să fii o femeie modernă înseamnă azi sa te măriți știind că vei continua relația cu un alt bărbat și să faci un copil fără să fii sigură cine este tatăl. Asta dovedește că ești o femeie independentă și puternică. Desigur, dacă un bărbat ar face asta ar dovedi că este un porc.

Practic, cam in toate comentariile se specifica, într-un fel sau in altul, că autorul nu dorește să judece pe nimeni... Eu nu prea înțeleg de ce nu am avea dreptul să judecăm. Este doar un comentariu pe net, atâta vreme cât nu folosești un limbaj deplasat, cât nu instigi la lucruri ilegale (cum ar fi pedepsirea adulterului) și nu propui ca aceste persoane să fie tratate diferit in societate de ce ar trebui sa te scuzi că ai o opinie?

Ei bine, trebuie să te scuzi dacă nu ai o opinie la modă. Dacă cumva vrei să spui că ți se pare greșit să duci o viață de familie plină de minciuni trebuie să iți ceri scuze că ai lezat amorul propriu al mincinosului care iși scrie cu dezinvoltură povestea pe net. Dacă cumva consideri că doamna este vinovată că a ajuns să aibă un copil fără să știe cine e tatăl este nevoie să iți ceri scuze că ai indrăznit să găsești un vinovat in poveste. Poveștile moderne nu au vinovați, toată lumea este victima circumstanțelor și a iubirilor imposibile.

O altă curiozitate este ca erau mult mai multe comentarii in care nevasta lui A era compatimită decat cele in care soțul B era compatimit. Amândoi erau înșelați dar femeia inspira mai multă milă. Situația este paradoxală deoarecem soțul B este intr-o situație mult mai nașpa, e posibil sa crească un copil care nu e al lui.

Ați ghicit, povestea este publicată pe un site pentru femei. Un site care promovează ce e la modă în domeniu: femeia puternică și independentă, expertă în pat, mereu în căutare de soluții pentru a arăta mai bine și pentru care dragoste scuză orice.