sâmbătă, 19 decembrie 2009

Taxi Driver in Bucuresti (I)

Contactul cu un sofer de taxi este mereu surprinzator. Prin definitie, interactiunea are loc intr-un mediu inchis si pentru un timp suficient pentru a purta o discutie. Soferul de taxi este in genere plictisit sau enervat datorita traficului, cum un client este o ocazie de a iesi din monotonia asteptarii unui client, clientul este prin definitie in masina pentru a face conversatie. Asa ca, in functie de dispozitia soferului si de trafic, clientul are parte de conversatie. Daca doriti sa aflati cam in ce ‘categorie’ va claseaza la prima vedere oamenii, soferii de taxi sunt cel mai bun barometru.

Daca soferul este introvertit va va vorbi despre propria persoana. In general viata e grea, meseria de taximetrist este ingrata si Romania este in criza. Sentimentele de compasiune si intelegere in fata unui astfel de discurs au un remediu, incercati sa luati un taxi in Otopeni si in Baneasa. In Otopeni, Fly Taxi are monopol si ia un pret piperat. Sigur, niste magari astia de la Fly, dar nu pentru pret ci pentru felul in care isi trateaza angajatii (din cate se zice in presa). Totusi monopolul Fly Taxi o sa vi se para un lucru extraordinar daca o sa vreti sa luati un taxi in Baneasa… Soferii de taxi de aici nu vor porni aparatul vreodata si va vor cere de 4 ori mai mult decat Fly Taxi. Adica pot sa iti ceara 100 RON sa te duca in Piata Victoriei… Si culmea, soferii astia sunt cei care se plang cel mai mult ca e viata grea si ei trebuie sa plateasca parcare in aeroport. Normal ca trebuie sa platesca parcare, ca stau si asteapta fraieri sau oamenii cu bagaje care nu au alta optiune.

Cele mai interesante conversatii le ai totusi cu soferii extrovertiti; cei care doresc sa te cunoasca si sa iti devina prieteni. Ce mijloc mai bun decat sa iti povesteasca cum l-a prins nevasta ca are o amanta deoarece i-a citit SMS-urile? Mai ales daca esti femeie si te poate intreba cum vezi problema din punctul de vedere al unei femei. Daca conversatia ar putea fi interesanta pentru un barbat (am auzit eu asa ca barbatilor le place sa discute despre ce amante au) ea poate fi total incediara pentru o femeie. Imaginati-va cata adrenalina ajungi sa ai in sange cand urmatoarele sentimente dau navala:
- ce are omu’ asta cu mine si de ce imi povesteste despre ce amante are, l-am vazut prima data in viata mea acu’ 5 minute
- cum mama dracului are asta amanta ca e urat cu spume
- ce as putea sa ii zic ca sa nu lungim discutia la infinit
- ce as putea sa ii zic sa nu ma arunce din taxi
In final, pentru ca instinctul de supravietuire invinge, ii spui ceva ambiguu gen: “lasati ca va descurcati dvs. cumva” si daca totusi lucrurile nu se termina aici, va trebui sa iti incalci principiile si sa ii dai dreptate. La urma urmei omul conduce masina in care te afli, nu ii poti spune ca e un porc si ca isi merita soarta si ca nevasta ar trebui sa ii dea un sut.

vineri, 18 decembrie 2009

Bosnia Country

Daca vrei sa ajungi in Croatia cu masina poti sa alegi mai multe drumuri. Cel mai scurt trece prin Bulgaria, Serbia, Bosnia, cele mai lungi urmeaza autostrazile din Serbia sau daca preferati Ungaria. Drumul scurt nu contine autostrazi, sunt portiuni ce traverseaza munti (100 – 200 km), este frumos dar cam neconvenabil. Pentru confort e mai bine pe autostrada.

Granita cu Bosnia arata a colt dintr-un targ de la inceput de secol. Cateva chioscuri si o bariera. Daca ai fata de turist te intreaba daca te duci la Dubrovnik. Bineinteles ca nu se asteapta nimeni sa faci turism in Bosnia, nici macar bosniacii. Mai ales ei pentru ca stiu probabil mai bine ca oricine ca nu e cazul sa discutam despre turism. Probabil pentru ca nu au turism si nici nu prea sunt siguri daca vor, nici ei nu recunosc cartea verde europeana. Cer insa mai putini bani decat sarbii asa ca nu este prea enervant.

Granita este cam pustie asa cum sunt in general drumurile in Bosnia. Daca gps-ul nu-i suficient de clar si te mai abati din traseu ai sansa sa vezi sate bombardate, vaci care pasc printre ruine si cimitire cu insemne musulmane. Oamenii folosesc masini seculare atunci cand intalnesti cate o masina in 3-4 km. Indicatoarele se refera strict la Bosnia, granitele nu sunt marcate din timp si nici un vames bosniac nu pare a vorbi engleza. Se pune intrebarea de ce cred ei ca toti cei care vor sa treaca granita vorbesc si limba lor dar asta este probabil o problema pe care nu au rezolvat-o inca.

In rest Bosnia ar fi o tara frumoasa daca nu ar fi sentimentul apasator pe care ti-l dau oamenii. Toti par moracanosi si nu au nici un chef sa fie draguti. Si cand vezi semnul de intrare intr-un oras in care ai vazut la televizor ca a fost un lagar in care se violau sistematic femei musulmane deja te iau toti fiorii. Nu exista nici macar sentimentul pe care il ai in alte locuri ca vezi o parte din istorie. Pur si simplu totul este prea recent si tot ce ma puteam gandi a fost ca eu eram linistita la cateva sute de kilometrii si ma cam plictiseau stirile despre razboiul din Yugoslavia. Comparativ cu atmosfera din alte tari, politicoasa, vesela si uneori usuratica, aici este clar ca asa ceva nu va putea exista pentru generatia celor care au vazut razboiul civil. Este ca si cum ai cere unor oameni care s-au intalnit cu istoria sa inceteze sa mai ia viata in serios si sa se apuce sa fie draguti cu turistii.

Din nou o tara care se poate vizita daca ai o treaba pe acolo. Nu-i o destinatie in care sa iti poti petrece timpul cu trivialitati gen relaxare si distractie.

Eco Tax Sarbska

Ati auzit de Republica Sarbska de la razboiul din fosta Iugoslavie incoace? Nu prea? Nici eu, dar aveam senzatia ca e o tara. Si cum am o idee oarecum retrograda despre o tara, banuiesc ca are o granita cu vamesi. Vamesii in cauza verifica acte si te mai verifica prin bagaje daca ai avea ceva de declarat pentru care trebuie sa platesti vreo taxa vamala. Ei bine se pare ca nu am dreptate.

Deci, vama Serbia – Republica Sarbska, drum de munte, vama nemarcata, dupa o curba dai direct in bariera de la vama. In partea sarba se uita oamenii la acte si iti zic la revedere, sau poate nu vor sa te mai vada dar n-au nici un motiv sa te retina. Motive sa te impuste nu au nevoie dar a trecut razboiul asa ca au renuntat pentru moment la asa niste obiceiuri.

La iesirea din vama sarba omul se asteapta in general sa gaseasca o alta vama. Dupa afisul ‘Republica Sarbska aflata sub protectia Serbiei’ se intrezareste un tip imbracat in uniforma. Cand zic uniforma ma refer la tot tacamul, pantaloni cu vipuska, veston, chipiu. Dau sa ii intind actele ca la asa o uniforma mandra nici nu poti sa faci altceva. Ei bine, tipul refuza asa ceva. Ma uit uimita la el deoarece chiar nu inteleg aceasta respingere cruda si totodata ce dracu face acolo daca nu sa verifice acte. Ei bine, tipul in uniforma vrea bani. Bun, asta pot sa inteleg, cineva i-a dat o uniforma si l-a pus la granita sa ia bani. Eu ma asteptam sa mai si verifice cine intra in tara si sa ia un ban din taxe vamale dar nu, taxele vamale sunt depasite si naspa pentru ca ele nu pot fi percepute de la toata lumea in mod democratic. Si doar Republica Sarbska doreste sa arate ca trateaza toti cetatenii lumii in mod democratic. Prin directa consecinta, percepe de la toti o taxa ECO de vreo 7 euro. Sau daca aveti bani sarbesti.

Dar nu va ingrijorati, Republica Sarbska e micuta, vama de iesire n-are, dar are Bosnia vama de intrare.

Lume multa la Granita

Ati auzit la stiri ca a fost imbulzeala la toate granitele in primul week-end din august? Eu n-am auzit ca nu ascult stiri si n-am televizor. Insa, vine si momentul platii pentru o asemenea ignoranta crasa. Stirea asta imi este bine cunoscuta, am stat 4 ore la granita dintre Croatia si Serbia. Dincolo de faptul ca probabil o groaza de turisti s-au intors acasa este si problema ca formalitatile la sarbi dureaza mai mult decat intr-o granita europeana. Ei vor sa controleze pe toata lumea.
Am mai descoperit ca daca las aerul conditionat sa mearga non-stop in mijlocul unor masini care produc si ele aer conditionat stand pe loc, dupa o ora va incepe sa produca aer cald. Solutia este sa il opresc pentru vreo 15 minute si apoi sa ii dau din nou drumul pentru inca vreo ora. Asta inseamna ca am sansa sa mor o data la 75 de minute.

Dar ma rog, dupa 4 ore reusesc sa ajung la vames. Care normal ca nu poate sa nu faca ceva special pentru mine si ma intreaba;
“Sola, sola?”
Ok, aici am avut ca in Matrix un mic moment in care s-a schimbat unghiul de vedere a situatiei cu incetinitorul. Deci, dupa ce stau 4 ore in soare, dupa ce sunt gata sa imi dau duhul in masina, ajung la vamesul care m-a facut sa stau la coada ca sa poata el se verifice acte si vamesu, in loc sa isi faca treaba mai repede face conversatie cu mine privind faptul ca sunt singura. Si normal in italiana ca asta vorbesti cand vezi pasaport romanesc.
“Yes” zic eu
Omu’ se gandeste ca poate nu am inteles si zic “Yes” doar ca sa fac conversatie.
“Sola, sola?” repeta el
Acum eu aveam o dilema, cat de multe injuraturi site idiotul asta in romaneste. Dar m-am gandit ca nu e o idee buna sa enervezi un vames sarb considerand ca probabil un barbat de varsta lui a facut razboiul. Ca sa nu mai vorbim ca probabil si institutia din care cu mandrie face parte a avut un rol in razboiul ala. Asa ca cine stie cate ore mai stau prin vama sa le dau explicatii daca se enerveaza vamesu’ “sola sola”
“Yes” repet eu cu speranta ca ii las impresia ca sunt idioata.
Nu stiu daca am reusit cu impresia dar m-a lasat sa trec.

In concluzie, pe viitor, eu nu mai calc prin Serbia decat daca chiar am treaba. Asa in trecere nu e o buna idee.