duminică, 22 martie 2009

Aventuri de o noapte

Eu nu inteleg ce spera un om care se baga in asa ceva. As putea sa inteleg daca faci din asta un obicei si decizi ca viata ta intima se rezuma la aventuri cu necunoscuti/necunoscute. Dar sa ai aventuri cu necunoscuti doar pentru ca e cool sau ca sa vezi cum e este cam ilogic.
Daca te atrage persoana de ce sa bruschezi lucrurile? Ti-e teama ca daca nu folosesti ocazia primei intalniri pe a doua nu o mai capeti?

Daca nu te atrage de ce sa te legi la cap? Gaseste ceva atractiv. Cazul in care e destul de ok pentru o aventura dar dezagreabil pentru o relatie, se considera la sectiunea "neatractiv".

Ce faci daca iti place? Te razgandesti si incerci sa il/o mai vezi? Cum poti sa stii ca iti place de el/ea sau ai vrea doar sa repeti aventura deoarece prestatia a fost peste asteptari. Si daca nu te razgandesti la ce iti foloseste ca a fost bine daca nu o sa se mai repete?

Ce faci daca nu iti place? Nu o trebui sa mai dai ochii cu persoana dar tot ramai cu experienta neplacuta. Macar daca era o relatie puteai sa zici ca ai incercat si n-a fost ok, dar asa ce zici? Ca n-ai fler la ales necunoscuti/necunoscute pentru utilizare pe termen extrem de scurt si fara obligatii?

Si daca nu te poti detasa de aventura si ramai cu un sentiment vecin cu depresia? Si esti tu si cu sentimentul, ca celalalt a fost doar pentru o noapte.

In final poti ramane cu sentimentul ca a fost bine si regretul ca nu se va mai repeta, cu regretul ca a fost rau si ca s-a intamplat sau cu rezultatul ca n-a fost nimic deosebit si ca n-ai castigat nimic. Desigur, nici n-ai pierdut nimic.

joi, 19 martie 2009

Topul gafelor la volan

Cea mai grava gafa la volan am comis-o intr-o vara cand am plecat cu o veche prietena sa calatorim o saptamana pe unde om vedea cu ochii. Am inceput cu Sibiu, Vatra Dornei, Bistrita, Cluj si apoi iar Sibiu. Poveatea se intampla pe drumul spre Vatra Dornei.

Mergem frumos pe drum pe unde zice GPS si prin inima Moldovei oprim la o bariera. Bariera era putin deosebita fata de barierele obisnuite deoarece era lunga cat tot drumul nu numai cat o banda. Si zice amica tragand din tigara si probabil plictisita de perspectiva de a sta la bariera:
- De ce au facut astia bariera asa lunga? Le-o fi fost lene sa o taie? Trebuie sa fi cautat ceva batul asta asa lung.
Recunosc ca briera era fabricata din bunatate de lemn, probabil un falnic copac la vremea lui.
- Nu, cred ca au facut-o intentionat pentru ca sunt idioti care ocolesc bariera si trec pe linia ferata. O fi calcat trenu pe vreunu pe aici, o fi lasat mizerie in urma accidentului si s-au gandit astia din sat sa puna o bariera mai mare. Sa priceapa tot prostu' ca nu trebuie sa treaca.

Avea sa se dovedeasca ca eu sunt lupul moralist imediat ce ajungem la Vatra Dornei. Ajungem si cum mergeam eu asa, vad brusc masini oprite, ma uit eu si nu vad urma de semafor. Drumul era putin nedefinit, nici o casa pe margine desi eram in mijlocul orasului, urmaream semnele de "Centru". Si cum nu m-am uitat eu prea bine de n-am vazut ditamai semaforu, depasesc linistita masinile alea oprite ca tot nu venea nimeni din fata. Tocmai vroiam sa zic "Ce dracu' stau astia in mijlocul drumului" cand simt calea ferata sub roti...
- La naiba zic, suntem pe calea ferata si era bariera...
- Unde? zice amica si se uita pe geamul din dreapta disperata ca poate vine si trenu.
Din fericire nu venea nici un tren.
- Ah, zic, uite asa ma vede politia si imi ia carnetu.
- Daca te calca trenu' nu mai aveai problema asta. Si mai ziceai la bariera trecuta de idiotii care ocolesc bariera... Da' astia au calea ferata in buricul targului?

Da, in Vatra Dornei trece trenu prin buricul targului, asa oras frumos, imprejurimi superbe, drumuri proaste si uneori idioti de la Bucuresti care trec aiurea pe calea ferata.

miercuri, 11 martie 2009

Farfuridi & Banzovenescu

Unul din subiectele actualitatii sunt pasapoartele biometrice dar aceasta poveste este despre banala carte de identitate. Inca nu este biometrica, asteptam cu interes ce mai au de spus unii si altii cand o vor moderniza si pe asta.

Deci, depun actele si dupa 10 zile ma infatisez sa imi ridic cartea de identitate. Ajung la 11:45 trecute fix si ma asez la coada. La giseu era un domn si apoi inca vreo 10 persoane. Casc si eu ochii pe orar sa vad daca se termina cumva progamul inainte sa imi vina randul si vad asa:
- 9:00 - 12:00 - primire acte
- 13:00 - 14:00 - eliberare acte
Bun zic, 15 minute oricum e de primire si apoi, abia ce ajung si eu la ghiseu incep programul de eliberari... Sper sa se si tina de program.
Inca 10 minute trec si acelasi domn la ghiseu, doamna mai pleaca, mai vine, mai vine o colega, oamenii de la giseu incep sa mormaie ca se termina programul... pana la urma domnul termina. Se intoarce si zice:
- Va rog sa ma scuzati ca a durat atat, nu am vrut sa va deranjez.
Brusc se face liniste, nemultumitii care cu 2 minute in urma mormaie acum cu jumate de gura "Nu-i nici o problema". Recunosc ca am ramas mirata la faza asta, gandindu-ma ca s-au mai schimbat lucrurile, aud si eu un raspuns civilizat la o problema care potential putea provoca discutii aprinse.

Domnul pleaca, urmatorii care vroiau sa depuna acte sunt respinsi ca s-a terminat programul, raman cu vreo 4 persoane in fata mea. Totusi nu puteam pleca de la politie cu impresia ca oamenii sunt civilizati... Apar pe usa 2 domni in varsta, si se aseaza fix in spatele persoanei de la ghiseu. Incep sa discute:
- Sa intreb numai daca e gata cartea de idenitate.
- Da, sigur.
- Eu l-am sunat pe Ionut si mi-a zis ca e sigur gata, dar ma gandesc sa intreb totusi, ca sa nu stau degeaba la coada.
- Daca ti-a zis ca e gata...
- Da dar nu se stie.

Bineinteles, provocarea nu a ramas fara urmari. O doamna mai din spate:
- Noi toti stam la coada fara sa stim daca s-a eliberat.
- Doamna, zice unul dintre cei 2 domni, eu am o treaba de rezolvat, nu pot sa stau. Dumneavoastra stiti ce inseamna sa ai o treaba? Ati avut in viata dumneavoastra ceva de rezolvat?

In momentul asta am simtit ca ma enervez. Asa discurs tendentios de mult nu mai auzisem si suna teribil de asemanator cu ce auzeam in copilarie pe la televizor in cele 2 ore de program. Brusc simt ca fiecare minut pe care il pierd stand la coada imi trebuie si ca domul se inseala amarnic daca crede ca o sa vada ghiseul ala inaintea mea.
- Coada este aici domnule, zice o alta doamna din spate.
- Coada este la animale, aici se cheama rand, zice unul dintre domni fara sa se intoarca.
- Da dar dumeavoastra stati in fata, ii zic eu uitandu-ma cam urat la el.

Domnul tace vreo jumate de minut si apoi continua discutia cu prientenul dansului:
- Totusi e pacat sa stau la coada fara sa stiu daca e gata.
- Pai daca ti-a spus ca e gata, e probabil gata.
- Da, dar nu poti sa stii.

Acum mi-am adus aminte de Dem Radulescu si Mircea Diaconu intr-o scrisoare pieduta, stiti dialogul ala cu:
- E prea tare, eu nu o semnez
-O dam anonima
-Atunci o semnez..
Ei bine, asa erau si cei 2 domni, Farfuridi si Banzovenescu doar mai tupeisti si cu o doza solida de nesimtire, calitati extrase direct din comnuismul pe care l-au trait si probabil admirat.